Gura de Rai din Munții Bucegi
„In 1999, cercetatorul Vasile Rudan a efectuat un studiu asupra unei zone din Bucegi. A observat accidental ca pe o panta cu o suprafata de un kilometru patrat, in preajma Varfului Doamnei, organismul se incarca energetic, toate functiile fiind revigorate. Masuratorile indicau o anomalie magnetica atipica.
Cercetatorii au denumit sugestiv zona “Gura de Rai”, conform unei legende populare , care spune ca „la ingemanarea Cerului cu Pamantul viata trece prin moarte si moartea devine viata”. Adica se deschide o poarta spre alta lume. S-au facut masuratori prin magnetometrie diferentiala, respectiv radiografierea subsolului cu aparate de tip Partington.
Anomalia geomagnetica atipica pusa in evidenta de masuratori era cu totul necunoscuta. Era o anomalie cu efecte pozitive, spre deosebire de alt gen de anomalii atipice, care emiteau radiatii patogene, pe care profesorul Rudan le cerceta de multi ani. “ Pe diagrame, profilele micromagnetice ale zonelor malefice, despre care aveam mai multe date, sunt ascutite, pe cand cele ale zonei benefice sunt liniare, aproape drepte”, spunea prof.Vasile Rudan.
Ar fi interesant de aflat daca pe Platoul Bucegi se manifesta „cruci” energetice avand un efect curativ ca cele din Platoul Marcahuasi din Peru. O alta cercetatoare care a efectuat un amplu studiu asupra masivului Bucegi a fost Cristina Panculescu. Conform teoriei ei, bazata pe o serie de analize ale mostrelor de roca si electronografie, in Bucegi, in apropierea Varfului Omu, se afla un centru energetic – informational natural al Terrei, cu efecte benefice asupra organismului uman. La fel ca Pachamama din Peru!”[1]
Complexul subteran din Munții Bucegi descoperit în 2003
“Comparând cu ceea ce am văzut în anul 2003, când am venit pentru prima dată în locul respectiv, în prezent exteriorul este de nerecunoscut. Relieful în zona imediat înconjurătoare intrării în munte a fost uşor modificat, astfel încât să permită o supraveghere continuă Şi un control eficient, iar în alte două zone s-a recurs la proiecţia holografică.
Totul acum este controlat din interiorul muntelui, care a fost special amenajat lângă intrarea în Marea Galerie. Într-o anumită măsură, tendinţa americanilor a fost aceea de a reproduce structura propriei lor baze din munţii Cheyenne; totuşi, tehnologia pe care au adus-o şi au aplicat-o în cazul locaţiei exterioare din Bucegi este cu mult mai avansată decât cea pe care am putut să o observ la baza Forţelor lor Aeriene din Cheyenne.
Chiar dacă până în 2014 am fost de mai multe ori în interiorul Sălii Proiecţiilor însoţit de Cezar, acum aveam acces liber şi individual. Natura funcţiei pe care o deţin îmi permite să stabilesc lista cu persoanele care urmează să intre în Sală, cine le însoţeşte şi perioada de timp alocată vizitei.
Protocolul este foarte strict şi destul de complicat, deoarece pe lângă personalul militar care trebuie să existe, se pune problema echipelor de savanţi care vizitează periodic locaţia. Chiar dacă aceste echipe nu sunt niciodată mai mari de trei persoane, totuşi analiza documentelor arată că locul a fost vizitat de-a lungul anilor de câteva zeci de oameni de ştiinţă din toată lumea.
Dintre aceştia, în cei treisprezece ani care s-au scurs de la realizarea descoperirii, doar nouă savanţi au pătruns în Sala Proiecţiilor şi au studiat ceea ce se găseşte acolo. Restul echipelor au studiat probele aduse sau datele furnizate în laboratorul ce a fost construit în interiorul muntelui, lângă intrarea în locaţie, ori în cel care a fost detaşat în capitală pentru o anumită perioadă de timp.
Probabil mulţi cititori îşi imaginează că Marea Galerie şi Sala Proiecţiilor reprezintă un fel de „muzeu” în care afluxul de oameni este continuu şi destul de intens. Aici problema constă în a înţelege corect natura descoperirii care a fost făcută. Ea comportă o serie de caracteristici care de multe ori sunt bulversante pentru psihicul şi mentalul fiinţei umane.
Cred că cea mai potrivită redare a situaţiei ar putea fi făcută prin expresia: „o neaşteptată transformare de comportament şi gândire”, imediat după ce se pătrunde în Marea Galerie. O dată ce ajungi în Sala Proiecţiilor, mintea tinde să fie izolată de amintiri sau de gânduri secundare. Într-un fel care cu greu poate fi descris, ea este cumva „suspendată” şi „liniştită”. Gândurile sunt rare şi ele se îmbină cu un gen de emoţie foarte profundă, având aproape un caracter sacru. La început, atunci când am vizitat pentru prima dată locul, am crezut că această senzaţie este generată de măreţia extraordinară a construcţiei şi a spaţiului de acolo, de tehnologia foarte avansată şi de ineditul situaţiei în care eşti pus atunci. Totuşi, în anii care au urmat mi-am dat seama că fenomenul se repetă identic, ceea ce înseamnă că el nu se datorează unor tendinţe subiective, ci este o consecinţă a vibraţiei foarte speciale care există în acel loc.
Impresia generală este aceea de „altă lume” şi aceasta nu doar prin specificul tehnologiei şi al obiectelor din interior, ci mai ales printr-o „cunoaştere intuitivă”, care apare şi modifică natura gândurilor şi acţiunilor. Impulsul meditativ şi de relaxare este foarte accentuat, iar lăuntric apare un gen de elan nedesluşit spre lucruri nobile, elevate, spre tot ceea ce este bun,
frumos şi plin de o aspiraţie înălţătoare.
Ne-am dat repede seama că accesul în acel loc special poate fi oferit doar unei anumite categorii de persoane, care trebuie să aibă o pregătire adecvată din punct de vedere psihic şi mental. Chiar şi persoanele care au asigurat sarcinile de rutină pentru un timp au trebuit alese din rândul ofiţerilor superiori sau au trebuit să urmeze cursuri de pregătire speciale. Fără un
antrenament psiho-mental adecvat nu se poate pătrunde în interiorul Sălii, decât cu riscul unor manifestări ulterioare bizare. Cezar mi-a Povestit că aceste aspecte au fost înţelese abia după ce s-a observat comportamentul straniu al unor soldaţi, care prin natura situaţiei au fost prezenţi în cadrul complexului din interiorul muntelui imediat după descoperirea lui.
Acei oameni păreau rupţi de realitate şi nu au reuşit săşi revină complet decât după câteva săptămâni. Funcţiile motorii sunt de asemenea afectate: mişcările devin rigide, trupul se mişcă greu, iar privirea rămâne aţintită într-un singur punct, chiar dacă există stimuli sonori şi vizuali puternici. Tocmai de aceea s-a pus în mod special problema stabilirii unui program de pregătire şi a unor teste adecvate pentru persoanele care pătrund acolo.
O dată cu înfiinţarea secţiunii de contrainformaţii din cadrul Departamentului, pe care o conduc, am revizuit în mare parte acel protocol şi l-am adecvat necesităţilor de moment. Acesta a fost mereu unul dintre punctele sensibile în discuţiile cu partenerii noştri din alte state. Ei par să nu înţeleagă faptul că Sala Proiecţiilor reprezintă mai mult decât o simplă cavitate fizică în interiorul muntelui, fie ea şi foarte tehnologizată. Într-adevăr, putem vorbi despre o altă concepţie şi viziune, despre o diferenţă colosală de tehnologie, dar spaţiul respectiv este de asemenea o trecere, iar acest aspect pare să fie greu de conceput pentru ştiinţa modernă.
Noi am ajuns destul de repede la concluzia că, pentru a înţelege corect ce reprezintă complexul subteran din munţii Bucegi, este necesar să ne debarasăm în mare parte de principiile şi gândirea strict materialistă a ştiinţei actuale.
O dovadă în acest sens este că până în 2010 savanţii care au fost implicaţi în studiul locaţiei nu au putut furniza niciun indiciu şi nicio explicaţie la feluritele aspecte şi semne de întrebare pe care le-a ridicat locaţia secretă din Bucegi.
Dar nu acesta reprezintă motivul principal. Cel mai important aspect este că, o dată ce se pătrunde în interiorul muntelui, în Marea Galerie şi mai ales în Sala Proiecţiilor, frecvenţa de vibraţie a fiinţei biologice se schimbă. Aici se află cheia înţelegerii tuturor proceselor aparent ciudate care se petrec cu psihicul şi mentalul omului, precum şi percepţiile adeseori stranii care intervin atunci când se pătrunde în cele trei tuneluri care pleacă din Sala Proiecţiilor.”[2]
Baza secretă din Munții Bucegi
“Update
Supravegherea bazei si sistemele de protectie sunt atat de sofisticate, incat nevoia de personal s-a redus foarte mult. Ca relief, daca urci muntele si ai sansa sa ajungi in zona, nu vezi deviatia de drum care conduce la locatie. Ea a fost disimulata intr-un mod foarte inteligent.
Dar chiar daca, prin cine stie ce strapungere a sistemului de protectie ai gasi si ai urma scurta bucata de drum cu aparenta de drum forestier, vei trece pe langa munte aproape fara sa intelegi ca acolo se afla poate cea mai importanta baza secreta de pe planeta in momentul actual.
Pentru a se obtine acest efect de securitate muntele a fost pur si simplu “prelungit” pe o distanta de aproximativ 30 de metri in grosime, ca un fel de “plomba” in zona intrarii, iar pe lungime i s-a modificat aspectul intr-o curba pe o distanta de mai bine de 80 de metri, dupa care a fost acoperit cu sol si vegetatie. Modificarea de relief a fost facuta astfel incat sa para o stanca abrupta care se prelungeste in sus, in panta muntelui cu brazi deasupra.
Am fost de fata, impreuna cu Cezar, atunci cand s-a realizat aceasta modificare si am ramas uluit cat de eficienta era acea tehnologie. Daca au putut sa realizeze asa ceva in acel mod aparent simplu si rapid, inseamna ca nu au probleme sa construiasca, daca vor, baze pe orice satelit sau planeta care permite asta.
Sursa energetica nu este conventionala si nici materialul folosit.
Intreaga lucrare, care era uriasa ca dimensiuni si dificultate pentru posibilitatile tehnologice obisnuite, a fost construita in doua zile, dintre care prima zi a constat numai in setarea, programarea si dispunerea prin incercari succesive a trei mecanisme care nu seamana cu nimic din arsenalul tehnologic contemporan “la vedere”.
Mai apoi procesul s-a derulat ca un fel de “magie”; nu am mai vazut niciodata asa ceva, depaseste imaginea conceptuala pe care o avem despre realizarea constructiilor si despre materie. Aceasta schimbare a reliefului a fost gandita din doua perspective: prima avea in vedere securitatea sporita a locului; a doua viza crearea de spatiu nou in interior, pentru un centru de comanda si control al locatiei.
Acest spatiu includea sursele energetice si de redistribuire functionala a compartimentelor, deoarece laboratorul stiintific de analiza “la prima mana” a fost readus in cadrul complexului secret. Dupa ce in urma cu mai multi ani el a fost mutat in Bucuresti, intr-o cladire special amenajata si destinata acestui scop, s-a constatat ca procedurile sunt mult mai greoaie, fara un castig substantial de valoare calitativa.
Cel care a adus in discutie posibilitatea revenerii laboratorului
stiintific in cadrul complexului secret, asa cum el a existat in primii ani, a fost generalul Obadea. Ideea lui a fost dusa la bun sfarsit de Cezar, dupa mai bine de un an de la moartea generalului. Laboratorul de cercetare a revenit in cele trei sali lungi din interiorul hangarului sapat in munte, iar spatiul de odihna, de pregatire a expeditiilor, precum si o mica sala de mese au fost redistribuite in spatiul nou creat prin “prelungirea muntelui”. In aceeasi zona a fost delimitata si o sala de mari dimensiuni pentru depozitare.
Spatiul pentru laborator a fost de asemenea reamenajat. Cele trei camere in care el a functionat la inceput, in interiorul marelui hangar sapat in munte, au fost transformate in doua spatii mai largi, fiind dotate cu o aparatura foarte sofisticata. Echipa de savanti era generic formata tot din trei persoane, care nu stiu insa ce anume reprezinta acel loc; ele doar primeau temele de cercetare si de studiu al artefactelor si dispozitivelor care erau aduse in laborator.
Contractele care erau incheiate cu cercetatorii de acolo includeau clauze de confidentialitate foarte severe, erau manageriate de partea americana si durau 6 luni, dupa care puteai fi reinoite doar o singura data pentru aceeasi persoana. Usile masive culisante, atat de la intrarea in hangar, cat si de la tunelul propriu-zis in munte au fost si ele eliminate. In locul lor s-a utilizat de asemenea o tehnologie foarte avansata, a campurilor energetice de protectie, peste care era suprapusa o proiectie holografica.
Partea interesanta este ca aceste campuri energetice sunt adptate la o frecventa de rezonanta specifica pentru fiecare dintre persoanele atestate sa intre in Marea Galerie si in Sala Proiectiilor. La sosire in aceasta locatie secreta, cei care aveau acces in interior purtau un fel de bratara, asemanatoare cu un ceas plat, care emitea acea frecventa.
Cand se aflau in fata campului energetic de la intrare, acesta permitea in mod automat accesul persoanelor respective. Tehnologia facea parte si ea din “setul secret” al hi-tech-ului american, permitandu-ne sa eliminam toate celelalte verificari si bariere de protectie.
De exemplu, paza umana ce era asigurata in primele faze de acomodare cu locatia si de amenajare a ei, atat la intrarea in tunel, cat si la intrarea in Marea Galerie si cea din Sala Proiectiilor, fusese integral inlocuita prin aceasta tehnologie uluitoare si foarte restrictiva. Nu-mi este insa permis sa descriu dispozitivele care creeaza campul energetic si nici sursa de energie care il sustine, de altfel neconventionala.
Prin aceasta simplificare radicala s-a obtinut nu doar o protectie aproape desavarsita a locatiei, dar si o dorinta mai veche a generalului Obadea si a lui Cezar, care nu erau de acord cu un flux prea mare de persoane in Sala Proiectiilor. Exista ceva foarte deosebit in legatura cu acest ansamblu arhitectonic secret din interiorul muntelui.
In celelalte volume am cautat sa redau intr-o anumita masura impresia de nesters pe care o lasa patrunderea sau ramanerea in acest spatiu. Este o experienta radical diferita de experienta cotidiana in lumea “de afara”. O fiinta sensibila ar putea spune ca “iti lasa o urma de nostalgie in suflet”, alta ar putea sa o descrie ca “o misterioasa chemare spre necunoscut”, iar altii ar putea sa defineasca totul ca “o adevarata magie”.
Personal cred ca fiecare dintre aceste caracteristici contine un adevar partial, pentru ca, asa cum am mai spus, atunci cand patrunzi in Marea Galerie si mai ales in Sala Proiectiilor este ca o intrare “intr-o alta lume”. Sentimentul este complex si uluitor in acelasi timp, te simti parca transportat intr-un loc sacru.
Chiar faptul ca in interiorul locatiei nu exista nici o urma de praf sau murdarie este semnificativ. Insa dincolo de aceasta, exista caracterul sacru de necontestat al locului; te simti parca mai usor, lipsit de griji, ai vrea sa nu te mai intorci in lume. Gandurile negre dispar, preocuparile si planurile meschine de asemenea, tot ce doresti este o continua nazuinta catre bine si armonie.
Revenind la elementele structurale generale ale locatiei, una dintre cele mai sofisticate zone ale complexului militar din Bucegi este camera de control, care a fost construita in interiorul prelungirii artificiale a muntelui. De aici se monitorizeaza totul in legatura cu imprejurimile locatiei, caile de acces, functionarea permiselor energetice, alimentarea cu energie.
Este greu de conceput ca pe Pamant poate exista o asemenea tehnologie, dar ea este acum o realitate in locatia noastra secreta. De pilda, ea asigura un “baraj psihic de protectie a zonei”, insa tehnologia este radical diferita de ceea ce se cunoaste ca fiind HAARP; prin comparatie, aceasta pare a fi o joaca de copii fata de modul de protectie subtil energetica, ce este asigurat pentru a impiedica alte fiinte sa se apropie prea mult de zona respectiva.
Persoana se simte dezorientata si nesigura, pe fondul unei usoare ameteli de care este cuprinsa, ceea ce este suficient pentru a o face sa se retraga, insa remarcabil este ca aceasta tehnologie actioneaza intr-un mod “inteligent” fara asistenta umana, apreciind daca “intrusul” sau “intrusii” se indreapta spre complexul secret.
Doar intr-un astfel de caz si numai de la o anumita distanta efectul de protectie apare. Aceasta reprezinta insa doar un exemplu de tehnologie implementata in acel loc, considerata relativ simpla; exista insa si altele, mult mai sofisticate, care vizeaza apararea in cazul altor tipuri de eventuale patrunderi sau chiar agresiuni militare in zona. Intreaga locatie reprezinta un sistem complet autonom si securizat.”[3]
SURSE
- http://www.national.ro/dezvaluiri/romania-mea/geografia-sacra-a-romaniei-71672.html
- Radu Cinamar – In interiorul Pamantului – al doilea tunel, Editura Daksha.
- Radu Cinamar – In interiorul Pamantului – al doilea tunel, Editura Daksha.
- Foto: Internet
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.