Familia Rockefeller și controlul banilor

„David Rockefeller a fost mult timp preşedintele Chase Manhattan Bank, banca familiei. El a fost responsabil de accederea unuia dintre vicepreşedinţii băncii, Paul Vockler, la preşedinţia Fed, banca rezervei federale, în timpul lui Jimmy Carter, cu scopul de a face din nivelurile dobânzilor lui Vockler un nou şoc, precum cel al petrolului, ceea ce avea să salveze dolarul slăbit şi beneficiile băncilor de pe Wall Street, incluzând bineînţeles pe cele ale Chase Manhattan şi pe cele ce depindeau de economia mondială.

„Terapia şoc” a „nivelurilor dobânzilor introduse de Vockler din octombrie 1979, susţinut de Rockfeller, a creat «criza datoriei lumii a treia» a anilor ’80.”

Rockfeller şi Wall Street au folosit criza datoriilor pentru a forţa privatizări de bunuri de stat şi devalorizări consistente ale monezilor naţionale în ţări precum Argentina, Brazilia, Mexic. Rockfeller şi anumiţi prieteni ai săi precum George Soros au strâns atunci grosul prăzii de la aceste naţiuni, în schimbul unor nimicuri.

Modelul de atac a fost foarte similar celui folosit de băncile britanice în Imperiul Otoman după 1881, când au preluat de facto controlul finanţelor Sultanului, controlând toate impozitele pe venituri prin intermediul Ottoman Public Debt Administration (OPDA). Dobânzile au fost folosite de Rockfeler în criza datoriilor din anii ’80 pentru a jecmăni ţările cu datorii din America de Sud şi din Africa, folosind FMI-ul drept poliţist.

David Rockfeller era prietenul personal al unora dintre cei mai sadici dictatori militari din America Latină, inclusiv al generalului argentinian Jorge Videla, precum şi al generalului Pinochet din Chile, cei doi datorându-și puterea loviturilor de stat făcute de CIA, aranjate de ministrul de externe de atunci, Henry Kissinger, în numele intereselor familiei Rockfeller în America de Sud.

Prin intermediul unor organizaţii precum Comisia Trilaterală, Rockfeller a fost cel mai important arhitect al distrugerii economiilor naţionale şi al avansării aşa-zisei mondializări, o politică de care beneficiază în principal cele mai mari bănci de pe Wall Street şi din City-ul Londrei şi câteva companii transnaţionale alese, aceleaşi care sunt membri invitaţi ai Comisiei sale Trilaterale. Rockefeller a creat această comisie în 1974 şi i-a încredințat protejatului şi prietenului său Zbigniew Brzezinski responsabilitatea de a alege membrii ei din America de Nord, Japonia şi Europa.

Dacă vorbim de o reţea invizibilă şi puternică pe care mulţi o numesc statul din umbră, atunci putem spune și că David Rockfeller este perceput ca fiind patriarhul acestui stat din umbră. Acţiunile sale concrete merită să fie văzute drept ceea ce sunt în realitate: acţiuni caracterizate de mizantropie şi nicidecum de filantropie…”[1]

SURSE

1. http://yogaesoteric.net/content.aspx?lang=RO&item=12513
2. Foto: Internet