Controlul minții: Proiectul Monarch

by Departamentul Național de Informații (DNI) · miercuri, 3 iulie 2019

Distribuie!

“Proiectul MK-Ultra s-a desfășurat de la începutul anilor 1950 până la sfârșitul anilor 1960, folosind cetățeni americani și canadieni ca subiecți de test. Dovezile publicate arată că proiectul MK-Ultra includea folosirea mai multor metode pentru a manipula starea conștiinței personale și pentru a schimba funcțiile creierului, inclusiv prin administrarea pe ascuns a drogurilor sau a altor substanțe chimice, pierderea unuia dintre cele 5 simțuri, izolare sau abuz verbal sau psihic.

Cel mai mediatizat experiment efectuat de MK-Ultra a implicat administrarea de LSD unor subiecți umani nevinovați, inclusiv angajați CIA, personal militar, doctori, alți agenți guvernamentali, prostituate, pacienți bolnavi psihic și cetățeni oarecare, pentru a le studia reacțiile.

Cu toate acestea, aria de acoperire nu se oprește însă aici. Experimente care implicau electroșocuri violente, tortura mentală și psihică și abuzul au fost folosite în mod sistematic pe mulți subiecți, inclusiv copii.

Cu toate că obiectivele recunoscute ale proiectelor au fost de a dezvolta tortura și metodele de interogare pentru a le folosi pe dușmanii țării, câțiva istorici au susținut că proiectul avea ca obiectiv crearea „candidaților manciurieni”, programați să execute diferite acțiuni cum ar fi asasinate sau alte misiuni sub acoperire.

MK-Ultra a fost dezvăluit de către diverse comisii în anii 1970, printre care și Comisia Rockefeller în 1975. Deși se pretinde că CIA a oprit aceste experimente după deconspirarea de către aceste comisii, câțiva informatori din interior au susținut că proiectul a devenit „secret” și programarea Monarch a devenit succesorul secret al MK-Ultra.

Cea mai acuzatoare declarație emisă de un oficial guvernamental referitoare la posibila existență a Proiectului Monarch a fost cea a lui Anton Chaitkin, în publicația The New Federalist. Când fostul Director CIA William Colby a fost întrebat direct, „Ce știți despre Monarch?”, el a răspuns supărat și ambiguu: „Am oprit proiectul la sfârșitul anilor ʼ60 și începutul anilor ʼ70.”

Programarea Monarch

Deși nu a fost recunoscută niciodată în mod oficial existența Programului Monarch, cercetători importanți au dovedit că a existat folosirea sistematică a traumei pe subiecți pentru a le controla conștiința. Câțiva supraviețuitori, cu ajutorul unor terapeuți dedicați, au reușit să se „deprogrameze” pentru ca apoi să mărturisească și să dezvăluie detalii înfiorătoare ale chinului prin care au trecut.

Sclavii Monarch sunt folosiți în principal de către organizații din umbră pentru a executa operațiuni secrete – „sclavii” sunt antrenați să execute anumite sarcini, nu contestă ordinele, nu își amintesc ce au făcut și, dacă sunt descoperiți, automat se sinucid. Ei sunt țapii ispășitori perfecți pentru asasinatele de la nivel înalt (vezi Sirhan Sirhan), candidații ideali pentru prostituție, sclavie și producțiile de filme private. Ei sunt, de asemenea, păpușile executante perfecte pentru industria de divertisment.

„Ceea ce pot să spun este că acum cred că programarea ritualică prin abuz este răspândită, este sistematică, este foarte organizată, chiar dacă informațiile sunt extrem de ocultate și nu sunt publicate nicăieri, n-au apărut în nicio carte sau talkshow.

Oamenii spun, «Dar care este scopul acestui proiect?». Ipoteza mea cea mai bună este că scopul ar fi crearea unei armate de «candidați», zeci de mii de roboți controlați care vor practica prostituția, vor juca în filme, vor face trafic de droguri, se vor implica în trafic internațional de arme, în tot felul de acțiuni profitabile pentru programatori și își vor îndeplini ordinele și astfel megalomaniacii din conducere cred că vor crea un Ordin Satanic care va conduce lumea.” [D. Corydon Hammond, ph.d]

Programatorii Monarch provoacă traume intense subiecților prin folosirea electroșocurilor, a torturii, abuzului și a manipulării conștiinței pentru a-i forța să se disocieze de realitate – o reacție normală la unii oameni când suferă dureri de nesuportat. Disocierea conștiinței le permite programatorilor să creeze personalități izolate în psihicul subiecților, care pot fi programate sau declanșate după dorință.

„Programarea controlului conștiinței bazat pe traumă poate fi definită ca o tortură sistematică care blochează capacitatea victimei de a procesa conștient (prin durere, teroare, droguri, halucinații, pierderea simțurilor, supra-stimularea senzorială, privarea de oxigen, frig, căldură, amețeli, stimularea creierului și aducerea frecvent în situația de a fi aproape de moarte) și apoi folosește sugestia și/sau condiționarea efectivă (implicând principii de modificare a comportamentului bine stabilite) pentru a implanta gânduri, directive și percepții în subconștient, de multe ori identități disociate induse prin forme noi de traumă, care forțează victima să facă, să simtă, să gândească sau să perceapă diferite aspecte în interesul programatorului. Scopul este ca victima să urmeze ordinele fără a fi conștientă, să execute inclusiv acțiuni prin care să-și încalce total propriile principii morale, convingerile spirituale și voința sa.

Instalarea programelor de control al conștiinței se bazează pe capacitatea victimei de a se disocia, ceea ce permite crearea unor personalități izolate pentru a «reține și ascunde» programarea.

Controlul conștiinței Monarch este utilizat în secret de diferite grupuri și organizații, pentru diferite scopuri sinistre. Potrivit lui Fritz Springmeier, aceste grupuri sunt cunoscute drept Rețeaua și constituie stâlpul Noii Ordini Mondiale.”[1]

SURSE