Edgar Cayce și Amfiteatrele Înregistrărilor Eterne – locuri unde se află depozitată istoria omenirii

„Unde se găsesc “amfiteatrele înregistrărilor eterne” ale Atlantidei, profeţite de Edgar Cayce?

“Amfiteatrele înregistrărilor eterne” (sau “The Hall of Records”) au fost propuse de celebrul profet Edgar Cayce, într-una din şedinţele sale de hipnoză. Aceste “amfiteatre ale înregistrărilor eterne” se presupune că ar conţine istoria pierdută a omenirii după distrugerea continentului pierdut al Atlantidei.

Cayce spune că în lume există 3 asemenea amfiteatre: una se află în apropierea insulei Bimini (Bahamas, în Oceanul Atlantic, la 80 de kilometri de Peninsula Florida), alta în jungla din Yutacan (peninsulă a Mexicului), iar ultima sub labele Marelui Sfinx din Egipt.

Desigur, cel mai uşor ar fi de explorat zona situată sub labele Marelui Sfinx din Egipt. Interesant e faptul că, folosindu-se de nişte echipamente senzitive, arheologii au descoperit câteva anomalii, inclusiv ceea ce pare a fi o cameră situată sub labele Marelui Sfinx.

Desigur că ar putea fi o simplă formaţiune geologică, dar dacă Edgar Cayce avea dreptate? Totuşi, e curios că autorităţile egiptene n-au luat hotărârea de a excava sub acest Sfinx. Sau au făcut-o deja şi ne-au ascuns acest lucru?”[1]

„În 1933 Edgar Cayce sugera, în două înregistrări, că atlanţii deţineu nişte forme speciale ale energiei atomice şi forţe radioactive necunoscute omenirii astăzi. Prin aceeaşi formă de foc corpurile indivizilor au fost regenerate prin ardere, prin aplicarea razelor de la piatră (cristal), influenţe care ar fi distructive pentru un organism animal. Deci, corpul era adesea reîntinerit şi reţinut în aceste ţinuturi până la o eventuală distrugere, alăturându-se oamenilor ce făceau rele pe pământ sau alăturându-se lui Belial pentru distrugerea finală a acestui pamânt. În acest fel entitatea pierdea puterea şi vibraţia sa. La început nu au fost folosite cu intenţie şi nici cu scop distructiv. Mai târziu au fost folosite pentru ascensiune şi pentru puterea în sine de către unii preoţi dornici de preamărire.

Şi Cayce a continuat:

„Pentru a descrie modul de construcţie al pietrei (cristalului), noi am găsit că a fost un mare cilindru de sticlă (cum am denumi noi azi) modelat în aşa manieră pentru ca cupola sau forţa concentrată între capătul cilindrului şi bolta însăşi… Aşa indică înregistrările despre moduri asemănătoare de construcţie existente în trei locuri de pe pământ, care sunt astăzi: în porţiunea scufundată a Atlantidei, sau Poseidonia, unde o porţiune a templului poate fi descoperită sub nisipul şi algele mării – lânga ceea ce este cunoscut ca Bimini, pe coasta Floridei; (al doilea) în scrierile din templele Egiptului, unde entitatea a acţionat în cooperare cu alţii cu scopul de a conserva înregistrările care veneau de pe pamântul unde au fost păstrate (prin transfer informaţional-energetic); şi (al treilea), înregistrările ce au fost duse unde este acum Yucatanul, în America, unde aceste pietre (despre care se ştie atât de puţin) sunt acum, şi care au fost descoperite în decursul ultimelor luni (20 decembrie 1933).

O particularitate interesantă a informaţiilor de mai sus este referirea la Bimini. În 1969 paşii au fost conduşi pe fundul Oceanului pentru a descoperi Bimini. Aceasta s-a crezut dintotdeauna că face parte din Atlantida, cu toate că ea apare ca o mică depresiune sau loc unde au avut loc explorări (?). Dar realitatea nu este chiar aşa şi nu înseamnă că balanţa probabilităţii este întoarsă spre presupunerea că Atlantida nu a fost decăt o legendă. Aceasta, în realitate, este un fapt istoric.

Între timp, avariatele cristale de foc atlante vor continua, din când în când, să afecteze avioanele şi navele care trec prin zona numită Triunghiul Bermudelor (Bermuda Triangle).”[2]

Muntii Bucegi, Muntele Ceahlau, Muntele Godeanu, Muntii Buzaului, Muntele Sureanu, Muntii Orastiei, Muntii Apuseni, Sarmizegetusa Regia sunt cateva dintre locatiile din Romania unde se ascund aceste tezaure fabuloase care cuprind istoria uitata a omenirii.

„Ceea ce s-a aflat în legătură cu giganticele culoare (n.edit. din Sala Proiectiilor din Muntii Bucegi) s-a datorat, de asemenea, unor proiecţii holografice care erau comandate de la pupitrul de comandă al fiecărui tunel în parte. Singurul aspect pe care mi-1 putea dezvălui era că cele trei tunele se îndreaptă pe mii de kilometri în trei zone diferite ale planetei.

Tunelul din stânga are celălalt punct de legătură în Egipt, într-un ansamblu secret şi încă nedescoperit care se află sub nisip, între Sfinx şi Marea Piramidă de pe platoul Gizeh, lângă Cairo. Tunelul din dreapta are corespondenţă cu o structură care de asemenea se află în interiorul unui munte din Podişul Tibet.

Aceasta este însă mai mică decât cea din munţii noştrii şi nu atât de complexă. Din acest al doilea tunel există ramificaţii secundare care conduc într-o zonă din subsolul Buzăului, aproape de curbura Carpaţilor, iar o alta se îndreaptă spre şi face conexiunea cu structura din subsolul Irakului, lângă Bagdad. De la aceasta, în continuare, mai există o ramificaţie până în subsolul podişului Gobi din Mongolia.

Al treilea tunel, care era plasat central în Sala Proiecţiilor, face obiectul unui secret la nivel mondial, asupra căruia SUA dorea garanţii foarte ferme (n.edit. deoarece acesta ducea pana in Centrul Pamantului, in Agartha).”[3]

SURSE

1. http://www.lovendal.ro/wp52/unde-se-gasesc-amfiteatrele-inregistrarilor-eterne-ale-atlantidei-profetite-de-edgar-cayce/
2. http://www.esoteris.ro/articole/articole_noi/cristalele_din_atlantida_si_triunghiul_bermudelor.htm
3. Radu Cinamar – „Viitor cu cap de mort”, Editura Daksha, 2004.