Accesarea posibilităţilor de a declanşa fenomene paranormale se face printr-o sincronizare mai bună a comunicărilor dintre cele două emisfere ale creierului, stânga legată de viaţa materială şi dreapta, ce corespunde legăturii cu existenţa nevăzută

„Primii oameni au trăit într-o lume naturală, pe care aşa au găsit-o până să intervină asupra ei. Aceştia făceau parte din ea, iar comunicarea cu tot ce-i înconjura se făcea şi cu cel de-al şaselea simţ. Prin civilizaţie ei au construit o altă lume exterioară, integrată în cea existentă, dezvoltându-şi excesiv simţurile materiale şi diminuându-le din ce în ce mai mult pe cele care astăzi le numim extrasenzoriale.

În comunităţile primitive pe cei care auzeau voci, vedeau invizibilul, vorbeau singuri, erau iniţiaţi, comunitatea îi respecta considerându-i prezicători, mediumuri, shamani, vindecători şi le urmau sfaturile. Structurile sociale următoare au ars pe rug astfel de oameni, considerându-i eretici. Este suficient să amintesc numai de N. Copernic, pentru a demonstra acestea.

El a fost ars pe rug pentru faptul că a fost descoperit în călătoriile sale astrale, prin decorporalizare, că Pământul este rotund. Astăzi, calităţile paranormale existente latent în noi „explodează” ici-colo la câte cineva, atrăgând aprecierea unora şi dispreţul altora. Omul, în general, a devenit modelul lui Toma Necredinciosul, care nu a crezut în Învierea lui Hristos decât atunci când I-a atins trupul.

Accesarea posibilităţilor de a declanşa fenomene paranormale se face printr-o sincronizare mai bună a comunicărilor dintre cele două emisfere ale creierului, stânga legată de viaţa materială şi dreapta, ce corespunde legăturii cu existenţa nevăzută.

Principiul deplasării conştiinţei în afara corpului material era folosit în Egiptul şi Grecia Antice, în Galia, Siberia, Palestina, Anzi, în scop terapeutic sau spiritual. Atunci, preotul şi medicul erau unul şi acelaşi, tratând fizicul şi spiritul deopotrivă.

Astăzi, medicul tratează numai corpul fizic, iar preotul corpul spiritual. Grecii antici numeau corpul astral eidolon, de la eidos care înseamnă formă, esenţă. Vechii egipteni numeau ka un corp de lumină reprezentat printr-o pasăre cu faţă umană. Când cineva îşi dădea duhul, ka pleca în Ţara Morţilor.

În tradiţia populară românească se vorbeşte despre Stâlpul Morţii, care este o coloană ce are în vârf o pasăre reprezentând spiritul care se desprinde de materie, zburând în văzduh. Acelaşi lucru îl reprezintă şi „Păsările în Văzduh” ale lui Brâncuşi.”

Sursa: Romulus Popescu – https://jurnalul.ro/paranormal/decorporalizarea-514482.html

Foto: Internet