Augustin Maior, inventatorul român care a pus bazele telefoniei multiple

Augustin Maior, fizician, pedagog şi inventator, a pus bazele telefoniei multiple, reuşind să transmită pe acelaşi circuit, simultan, cinci convorbiri telefonice, fără ca semnalele să interfereze. Fundamentele teoretice ale muncii sale au fost publicate în reviste importante din Germania, Franţa, preluate şi de publicaţii de specialitate din Statele Unite.

S-a născut la 21 august 1882, la Reghin. A fost unul din cei cinci copiii ai Terezei şi ai lui Gheorghe Maior, învăţător şi director al şcolii primare române din Reghin. A urmat cursurile şcolii primare cu predare în limba germană din Reghin (1888-1892), apoi, Liceul Evanghelic German din Reghin (1892-1896). A fost elev al Liceului Piarist din Târgu Mureş (1896-1898) şi al Liceului Catolic din Budapesta (1898-1900). A promovat examenul de bacalaureat în mai 1900, potrivit http://phys.ubbcluj.ro/.

A fost student al Facultăţii de Mecanică a Institutului Politehnic din Budapesta (1900-1904). În aprilie 1905, şi-a susţinut examenul de stat, obţinând diploma de inginer mecanic. În acelaşi an, a frecventat o serie de cursuri postuniversitare la universităţi renumite din Viena, München şi Göttingen.

În decembrie 1905, a fost angajat inginer diurnist în laboratorul de electricitate al Oficiului Poştal Maghiar din Budapesta. A participat la experienţele efectuate în laboratorul poştei în scopul îmbunătăţirii exploatării telegrafului şi telefonului. A propus pentru prima dată folosirea curentului alternativ în telefonie, efectuând o serie de experimente în care a folosit un generator de curent alternativ de înaltă frecvenţă. A demonstrat teoretic rolul rezonanţei electromagnetice în transmisiile telefonice la mare distanţă şi a efectuat experimente pe linii artificiale, reuşind să transmită pe acelaşi circuit cinci convorbiri telefonice, dovedind că telefonia în curent alternativ, bazată pe rezonanţă, se pretează la telefonia multiplă, se arată în broşura publicată pe site-ul www.colegiuldecomunicatii.ro.

Rezultatele cercetărilor sale experimentale şi teoretice le-a publicat în 1907, în revista germană „Elektrotechnische Zeitschrift”, sub titlul „Uber Mehrfach-Fernsprechen” („Asupra telefoniei multiple”). Revista americană „Electrical World” a publicat un rezumat al acestui articol sub titlul „Multiple Telephony”. Spre sfârşitul anului 1908, a apărut a doua lucrare pe această temă – „Uber Wechselstrom Telephonie” („Telefonia în curent alternativ”), cu un nou rezumat în revista americană „Electrical World”, cu titlul „Alternating Currents for Telephony” („Curentul alternativ în telefonie”).

În decembrie 1908 a fost promovat inginer stagiar, iar în martie 1912 – inginer. A fost numit în Consiliul de Administraţie al PTT din Budapesta, devenind o personalitate ştiinţifică recunoscută în domeniu.

A revenit în ţară în 1919, după unirea Transilvaniei cu România. Imediat, a început reorganizarea serviciilor PTT din Transilvania şi a dispus, în calitate de director central, organizarea serviciilor PTT de zi şi de noapte; a avut iniţiativa retipăririi timbrelor pentru intrarea lor în uz curent; a menţinut vechiul personal şi a introdus în serviciul administrativ al Poştelor limba română ca limbă oficială.

A fost director central al Poştelor, Telegrafelor şi Telefoanelor din întreaga Transilvanie şi Banat (14 aprilie 1919-februarie 1920, eliberat din funcţie); membru în Consiliul de Administraţie al Direcţiei PTT Cluj (din februarie 1920 până în 1947, când s-a pensionat). În 1921, a fost numit membru în Comitetul Tehnic Special de pe lângă Direcţia Generală PTT sub conducerea lui Vasilescu-Karpen. A participat la adunările generale din cadrul Ministerului şi la şedinţele de lucru ale Comitetului timp de 20 ani.

La l aprilie 1919, a înfiinţat, la Sibiu, prima şcoală de telegraf şi telefon din Transilvania, cu predare în limba română, al cărei director şi profesor a fost, potrivit www.colegiuldecomunicatii.ro.

Augustin Maior a fost numit profesor titular (iulie 1919) şi director al Institutului de Fizică Teoretică şi Tehnologică din cadrul Facultăţii de Ştiinţe din Cluj (de la 1 octombrie 1919). De la 1 ianuarie 1920 s-a numit Institutul de Fizică Teoretică şi Aplicată, fapt care a reprezentat actul de naştere oficial al primei şcoli româneşti de fizică teoretică, care a funcţionat la Cluj timp de peste trei decenii sub conducerea sa.

A fondat biblioteca Facultăţii de Fizică din Cluj, primele cărţi şi colecţii de reviste fiind donate din biblioteca sa personală. Şi astăzi, biblioteca este una dintre cele mai bine dotate biblioteci de fizică teoretică din ţară. Alături de mai mulţi profesori a înfiinţat, la Cluj, asociaţia ”Extensiunea Universitară”.

În 1925, a început redactarea cursurilor sale „Electricitate şi Magnetism” şi „Acustică şi Optică”, publicate în mai multe ediţii, şi care au constituit primele cursuri litografiate în limba română pentru studenţii Facultăţii de Ştiinţe din Cluj.

Lucrări, articole de specialitate publicate: „Uber das Einschalten langer Leitungen mit Wechselstrom” („Asupra conectării conductelor lungi la curent alternativ”) (revista „Elektrotechnische Zeitschrift”, 1917), „Telegrafia şi Telefonia multiplă cu curenţi de înaltă frecvenţă” („Revue Génerale de L’Electricité”, Paris, 1921), „Asupra problemei transmisiei energiei” (primul număr al Buletinului Societăţii de Ştiinţă din Cluj), „Asupra minimului energiei cinetice a unui corp în mişcare” (1926), „Temperatură şi gravitaţie” (buletinul Societăţii de Ştiinţe din Cluj, 1924), „Wärmetönnung im Gravitationsfelde” (revista „Physikalische Zeitschrift”, 1928), „Statistica cuantică” (1933), „O nouă formulă în teoria radiaţiilor” (1934), „Energie şi radiaţie în Universul în expansiune” (Buletinul Societăţii de Ştiinţe din Cluj, 1935), „Asupra simbolismului termodinamic” (1938), „Gravitaţia şi variaţia lentă a unor ‘constante fundamentale’ ” (1942), „Asupra energiei la zero absolut” (1944), „Gravitaţie şi termodinamică” (1946), „Energetica gazelor degenerate” (1951).

A fost decorat, în 1930, cu medalia „Răsplata Muncii pentru Învăţământ” clasa I, pentru serviciile aduse învăţământului în 10 ani de activitate şi a fost numit membru al ordinului „Coroana României” în gradul de comandor, pentru activitate neobosită în domeniul ştiinţei şi învăţământului.

În 1937 a fost ales, cu unanimitate de voturi, membru titular al Academiei de Ştiinţe din România.

În perioada 1940-1945, în urma Dictatului de la Viena, Universitatea din Cluj s-a mutat la Sibiu şi Timişoara. Profesorul s-a refugiat la Timişoara împreună cu familia sa. În 1941, autorităţile i-au impus plecarea de la catedră şi pensionarea obligatorie. În urma analizei activităţii ştiinţifice şi didactice a profesorului de către o comisie condusă de prof. dr. Eugen Neculcea din Bucureşti s-a cerut reintegrarea sa imediată la Catedra de Gravitaţie, Căldură şi Electricitate de la Facultatea de Ştiinţe din Cluj. În 1942, Augustin Maior a revenit la catedră. În 1947, a fost numit profesor consultant la Facultatea de Ştiinţe din Cluj.

Marele savant Louis de Broglie a susţinut, la 19 iulie 1950, în faţa membrilor Academiei Franceze de Ştiinţe, lucrarea intitulată „Champ gravifique et magnétisme” („Câmpul gravific şi magnetismul”), fiind cea mai importantă recunoaştere internaţională a întregii activităţi a fizicianului român, subliniază http://www.phys.ubbcluj.ro.

Augustin Maior s-a stins din viaţă la 3 octombrie 1963. În 2012, a fost ales membru post-mortem al Academiei Române, potrivit https://academiaromana.ro.

Sursa: https://www.agerpres.ro/documentare/2022/08/21/o-personalitate-pe-zi-fizicianul-si-inventatorul-augustin-maior–966505

Foto: Internet

Donații