Cercetarea secretă – transformarea SF în realitate
În cadrul tehnicii aerospaţiale de propulsie sunt în special reţinute următoarele:
1. motoarele aeroreactoare electrotermice, bazate în special pe utilizarea microundelor şi folosind aerul ca agent de lucru; repre zintă sisteme de propulsie utilizate în atmosfera terestră densă şi care nu poluează, nu utilizează combustia, nu transportă deci niciun fel de carburant la bord, sunt supersilenţioase şi, în anumite condiţii, cu o amprentă termică foarte redusă;
2. micromotorul-rachetă cu aburi de înaltă presiune şi celula aerodinamică prevăzută cu deflectoare interne de scurgere, fante de suflaj sau absorbţie a stratului-limită, canalizaţii pentru circu-larea jeturilor de suflaj sau destinate comenzilor vectoriale; astfel de sisteme sunt destinate vehiculelor aerospaţiale chemate să acţio neze preponderent în interiorul atmosferei dense, pentru a realiza de colarea/aterizarea lină şi verticală în condiţii de mare economicitate, fără a lăsa o pronunţată amprentă termică şi radar etc;
3. motorul-rachetă termolaser activ, adică dispunând de sursă-laser îmbarcată; poate realiza o bună tracţiune, utilizând apa drept agent
de lucru; destinat mai curând lansatorilor orbitali grei;
4. motorul-rachetă MHD cu detonator coaxial Z-Pinch şi ac celerator cu undă progresivă; sistem de propulsie destinat vehicu lelor aerospaţiale militare, oferind acestora capacitatea de a străbate rapid mari distanţe la viteze ce pot atinge câteva zeci de kilometri pe secundă (în afara atmosferei), în situaţia în care viteza de lucru a motorului este cuprinsă între 1.500 – 75.000 km/sec (depinde de acce leratorul utilizat);
5. motorul-rachetă laser-fotonic; capabil să utilizeze jeturi foto-nice de o putere uriaşă, capabile de a dezvolta tracţiuni foarte mari în ciuda raportului mic de valoarea 3,3 x 10-6 Newtoni/KW; ceea ce în seamnă că la o putere de 1 MW (un milion de waţi) abia dacă poţi dezvolta… 3,3 Newtoni, adică abia de a-i putea mişca… o foaie de hâr tie cu ajutorul jetului fotonic;
6. motorul-rachetă cuantic (în această categorie intrând şi motorul-rachetă electrocinetic cu fantă-inelară de tip Coandă-Bursuc), acesta fiind bazat în special pe accelerarea unor jeturi de electroni, utilizarea efectului Compton etc; sistem de propulsie care de obicei este integrat în chiar structura (pereţii) vehiculului aerospaţial, dezvol tând viteze relativiste fără ca vehiculul respectiv să poată intra în contact cu particulele mediului ambient; tot în această categorie ar intra şi sistemul de propulsie aeroelectronic bazat pe ionizarea şi se pararea după sarcină a unui fluid (de obicei aer şi apă), urmată de accelerarea particulelor ionizate într-un canal de radiaţie ultraviolet, pe un ghid de undă radio;
7. sistemele de propulsie şi sustentaţie bazate pe tehno logia aerodepresivă şi a vacuumpropulsiei; sunt sisteme care utili zează energia potenţială a atmosferei dense pentru realizarea susten-taţiei şi propulsiei.
O atenţie deosebită a fost acordată, în cadrul cercetării secrete, următoarelor fenomene: efectul LASER, efectul Coandă, efectul Compton, efectul Peltier, efectul Ranque, efectul Lenard, efectul Ce-renkov, efectul de bremsstrahlung şi de bremsstrahlung-invers, efectul Pinch, efectul Biefield-Brown, efectul Hall, fenomenul sonicităţii, fenomenul torsiunii de câmp, fenomenul electrizării prin influenţă, efectul Faraday, efectul Comoroşan, fenomenul transportului aeroelectronic din cadrul atmosferei terestre, forţa Lorentz, efectul Knoller-Beltz ş.a…
SURSE
- Lucian Cozma – „Stiinta Secreta”.
