Retina bidimensională ne ține prizonieri în această lume
„RETINA BIDIMENSIONALĂ NE ȚINE PRIZONIERI ÎN ACEASTĂ LUME
CELEBRUL FIZICIAN AMERICAN, RICHARD FEYNMAN, A DECLARAT CĂ, NIMENI NU A ÎNȚELES PE DEPLIN FIZICA CUANTICĂ. SE PRODUC FENOMENE CARE NU AU FOST ÎNȚELESE ȘI BINEÎNȚELES EXPLICATE DE OAMENII DE ȘTIINȚĂ.
Feynman susține ipoteza pe mare a numit-o Lumi multiple care interacționează. În același spațiu există mai multe lumi, care interacționează. Tot mai mulți cercetători susțin această ipoteză, dând ca exemplu faptul că, o forță acționează asupra universului nostru, provocând fenomene a priori inexplicabile, cum ar fi mișcarea particulelor la nivel microscopic.
Universul este format dintr-o multitudine de lumi, unele asemănătoare cu cea în care trăim, altele diferite. Toate aceste lumi există simultan și se influențează prin forțe de repulsie.
Fiecare dintre aceste lumi are propriile legi, în care viteza luminii poate să fie diferită, la fel gravitația sau materia.
Satelitul european Planck a surprins imagini nocturne, care sunt foarte luminoase, puternice și care reprezintă punctul de întâlnire, de contact, dintre două lumi.
Se cunoaște faptul că, Universul este infinit. Noi avem acces până la orizontul cosmic. S-a pus întrebarea ce se află dincolo de acest orizont cosmic?
Unii specialiști susțin ipoteza conform căreia, dincolo de acest orizont cosmic începe o altă lume componentă a acestui Univers.
Universul este într-o continuă expansiune. Ea a fost numită inflație. Lumea în care trăim este rezultatul acestui fenomen care este continuu și a fost numit inflație multiplă sau eternă.
Un alt argument care susține existența mai multor lumi în același Univers este cea legată de faptul că lumina este în același timp undă și particulă. În același timp ea prezintă două forme. De ce nu ar prezenta și Universul mai multe lumi?
În ceea ce privește lumile care formează Universul, acestea au propriile legi ale fizicii, unele au două dimensiuni, unele trei, altele patru sau una.
O lume cu N dimensiuni va avea N axe paralele care pleacă din același punct. S-a luat ca exemplu un teseract, un obiect cu patru dimensiuni spațiale. Intersecția lui cu un plan poate da un cub, intersecția cu un cub, poate da un plan. Un tesseract poate să fie descompus în opt cuburi, un cub în șase pătrate.
Tesseractul este un hipercub cu n dimensiuni. Este o figură închisă, convexă, compactă, constituită din grupe de segmente paralele așezate în unghiuri drepte, în fiecare dimensiune a universului.
Fiecare eveniment temporal este reprezentat de o secțiune a tesseractului. Noi percepem dimensiunea timpului sub forma unor succesiuni de pătrate. Asemenea cadrelor dintr-un film, acestea crează iluzia trecerii timpului. Există linii temporale diferite, corespunzătoare fiecărei lumi componente a Universului.
Omul are o retină bidimensională și nu putem procesa mai multe secțiuni din tesseract, în mod simultan. Probabil că am fost creați numai pentru această lume. Orice trecere într-o altă lume ne-ar fi fatală.”[1]
SURSE
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.