Noaptea de 30 aprilie – 1 mai: Noaptea Walpurgiilor/Beltane – Noaptea Vrăjitoarelor și ritualurile sataniste ale Iluminaților

“Ce sărbătorim pe 1 mai? Adorarea focului şi a Soarelui, simbolurile organizaţiei malefice Illuminati

Explicam într-un editorial de acum 1 an de zile (pe 1 mai 2010) de ce nu voi sărbători nimic pe 1 mai (http://www.lovendal.ro/wp52/de-ce-nu-voi-sarbatori-nimic-pe-1-mai/). Pentru că 1 mai nu are nimic de-a face cu ziua internaţională a muncii, ci reprezintă de fapt forma mascată de aniversare a a înfiinţării sectei francmasonice Illuminati (1 mai 1776) de către Adam Weishaupt. Această societate Illuminati a fost şi este una malefică şi ocultă, stând la baza declanşării unor evenimente tragice din istoria omenirii (ca primul sau cel de-al doilea război mondial: vezi, de exemplu, articolul: http://www.lovendal.ro/wp52/illuminati-organizatia-care-a-pregatit-cel-de-al-doilea-razboi-mondial/). Aşa că mi s-ar părea abject să mă apuc să mă bucur de ziua înfiinţării unei organizaţii criminale.

Astăzi vă voi vorbi de o altă conexiune foarte puţin cunoscută: cea dintre ziua de 1 mai şi sărbătoarea Beltane. Alegerea de către Weishaupt a datei de 1 mai ca zi a înfiinţării sectei sale oculte n-a fost una întâmplătoare; ea este legată de festivalul păgân de origine irlandeză Beltane, care marchează distanţa de mijloc dintre echinocţiul de primăvară şi solstiţiul de vară. Însăşi cuvântul “Beltane” este unul interesant; înseamnă “a aduce focul” sau “focul lui Baal”.

Citesc din lucrarea lui Gordon Ireland “Beltane – 1 mai”: “Beltane este unul din cele 4 festivaluri celtice ale focului şi probabil este cel de-al doilea festival important, după Samhain. Beltane este un festival al Soarelui, fiind ţinut în timpul zilei. Cea mai importantă parte din Beltane îl constituie focurile. Celţii irlandezi stingeau toate focurile cu o noapte înainte de festival, şi le aprindeau a doua zi, în timpul lui Beltane. Mai târziu, în timpul lui Beltane, celţii aduceau un viţel de sacrificiu, pe care îl treceau printre două focuri, pentru a purifica întreaga cireadă.”

Fondatorul sectei Illuminati a ales ziua de 1 mai pentru înfiinţarea acestei organizaţii din următoarele 2 motive:

(1) Adorarea focului constituia baza celor mai înalte mistere ale sectei Illuminati. Adam Weishaupt a scris discipolului său devotat, Zwack, faptul că el aduce la lumină vechiul sistem al perşilor:

“Alegoria în care Misterele şi Înaltele Grade trebuie înveşmântate o reprezintă adorarea focului şi întreaga filozofie a lui Zoroastru sau a vechilor perşi, care astăzi a rămas doar în India. De aceea, în gradele mai înalte ordinul este denumit ‘Adorarea focului’”.

(2) În comunicarea dintre membrii fondatori ai organizaţiei Illuminati, cuvântul Illuminati era simbolizat cu un punct în jurul unui cerc, acest simbol reprezentând întotdeauna Soarele (şi egiptenii simbolizau Soarele – zeul Ra astfel). Festivalul Beltane de 1 mai punea accent atât pe Soare, cât şi pe adorarea focului – cele 2 elemente principale ale organizaţiei Illuminati; aşadar, ziua de 1 mai era perfectă pentru înfiinţarea sectei Illuminati.

Aşadar, ce să sărbătoresc eu astăzi? Adorarea focului sau a Soarelui? No way…că nu sunt păgân!”[1]

Ritualurile sataniste ale Iluminatilor

“Sacrificiile umane erau considerate fundamentale de religia Babilonului, şi oriunde s-au răspândit mai târziu Frăţia Babiloniană şi liniile genealogice reptiliene, ele au dus cu ele această tradiţie, care le era impusă de reptilieni. Toate speciile crude par să fie dependente de sânge, iar această dependenţă s-a transmis inclusiv hibrizilor care le poartă genele, lucru pe care îl voi demonstra în continuare.

Preoţii babilonieni erau nevoiţi să mănânce o parte din ofrandele sacrificiale. Nu întâmplător, numele de preot: Cahna-Bal, a devenit în timp sinonim cu expresia „mâncător de carne de om” sau canibal. Moloch, şopârla zburătoare pe care am menţionat-o mai devreme, era un alt nume al lui Nimrod-Tammuz. Tam înseamnă „a perfecţiona”, iar muz înseamnă „a arde”.

Regăsim acest simbolism al lui Tammuz-Moloch în ritualurile de ardere a unor copii vii în onoarea acestei divinităţii însângerate. N-o să vă vină să credeţi, dar aceste ritualuri continuă inclusiv în zilele noastre.

Ritualul Beltane practicat mai târziu de druizii din Britania pe data de 1 mai şi cunoscut sub numele de May Day, implica în acele vremuri arderea unor copii vii în pântecul unei uriaşe efigii umane căreia i se dădea foc. Acest obicei a fost moştenit de la babilonieni când Frăţia s-a extins în Europa. Se pare că principala bază pe care şi-au stabilit-o reptilienii înainte de a se muta în Orientul Apropiat şi Africa a fost teritoriul actual al Regatului Unit al Marii Britanii şi al Irlandei.

Festivalul lui Tammuz se ţinea la data de 23 iunie şi sărbătorea ascensiunea acestuia din lumea subterană. După ce a înviat, Tammuz a devenit cunoscut sub numele de Oannes, zeul-peşte, din care a derivat mai târziu numele de Ioan. Nu întâmplător, Ioan a fost numele unor personaje care l-au manifestat simbolic pe Tammuz-Nimrod, precum Ioan Botezătorul. Data de 23 iunie, Festivalul lui Tammuz, a devenit mai târziu o sărbătoare creştină numită Ziua Sfântului Ioan!

Simbolistica lui Nimrod-Semiramida a fost adoptată ulterior de toate culturile pământului, sub cele mai variate nume. Deşi toate aceste divinităţi par extrem de diferite între ele, în spatele lor se ascund de fapt aceleaşi două personaje. O altă divinitate amplu folosită în ritualurile sataniste moderne care presupun sacrificarea copiilor este Cronos, regele ciclopilor din legenda greacă. Acesta era cunoscut drept constructorul turnului şi este aproape sigur o altă variantă a lui Nimrod – constructorul biblicului Turn din Babel.

Motivul pentru care liniile genealogice reptiliene sunt implicate şi astăzi în ritualuri atât de macabre este cât se poate de simplu: pentru că au făcut dintotdeauna acest lucru. Dacă veţi studia evoluţia acestor linii succesorale de-a lungul istoriei, veţi constata că ele au folosit aceleaşi ritualuri şi sacrificii aduse aceloraşi divinităţi, din cele mai vechi timpuri şi până astăzi.”[2]

“Când irlandezii s-au instalat în anumite regiuni din Ţara Galilor şi Cornwall, o parte din populaţia dislocată s-a mutat în Amorica, Brittany de astăzi, pe coasta franceză, unde se află fantastica pădure de stalactite numită Carnac, nume care provine de la egipteanul Karnac. Limba bretonă este un amestec de galeză veche şi dialect cornish-arian. Brittany înseamnă Mica Britanie şi are legătură cu Barat şi Barati. Amorica înseamnă „ţinutul cu faţa către mare”, o descriere perfectă a Americii privită dinspre Atlantic.

Cu siguranţă, aceasta este adevărata origine a numelui Americii, care nu are nimic de-a face cu Amerigo Vespucci, exploratorul florentin care l-a angajat pe Cristofor Columb în Spania. Isle of Man a fost populată de asemenea de arienii irlandezi, devenind un pământ sacru pentru aceştia. A fost unul din cele două locuri din insulele britanice (celălalt fiind Anglesea, din nordul Ţării Galilor) în care şi-au avut sediul arhii-druizii. Aceştia erau membri de rangul cel mai înalt al străvechii clase preoţeşti britanice, care a moştenit cunoaşterea sa de la fenicieni, şi mai târziu de la Frăţia Babiloniană.

Simbolul cu trei picioare al Isle of Man seamănă izbitor cu simbolul fenician al soarelui: svastica. S-a stabilit de asemenea existenţa unor legături între Irlanda şi Etiopia. O cercetătoare americană, Winthrop Palmer Boswell, a scris o carte numită Vrăjitori irlandezi în pădurile Etiopiei, în care prezintă similitudinile dintre basmele irlandeze şi cele etiopiene. Unul din copacii sacri ai etiopienilor şi ai berberilor este baobabul, în timp ce numele iniţial al Irlandei a fost „banba”.

Această adorare a copacilor în Africa de Nord a fost exprimată în Insulele Britanice şi în Europa de către druizi. În Orientul Apropiat, uriaşii sau titanii – hibrizii reptilo-umani –, erau simbolizaţi de multe ori sub formă de copaci, din cauza înălţimii lor. În cartea sa, Irlanda feniciană, scrisă în anul 1833, Joachim de Villeneuve susţine că druizii irlandezi erau „preoţii-şerpi” ai navigatorilor fenicieni. Acest lucru ar explica cu siguranţă originea lui Balor cel cu Ochiul Malefic, varianta irlandeză a zeului nord-african Baal, şi celebrarea în luna mai a ritualului lui Baal numit Beltane (MayDay).

Ochiul malefic aminteşte de starea hipnotică pe care o pot induce reptilienii. Zeul-soare la fenicieni era Bel sau Bil. Mai târziu, el a devenit cunoscut la Canaaniţi şi la babilonieni ca Baal-Nimrod. Druizii au devenit exponenţii tradiţiei şcolilor misterelor în Marea Britanie, Irlanda şi Franţa, adică în Britannia, Eire şi Gaul, după cum erau numite în acele vremuri.

O parte dintre ei au fost profund corupţi de influenţa liniilor genealogice reptilo-umane ale Frăţiei Babiloniene, care au preluat din ce în ce mai mult controlul asupra preoţimii ariene, pe măsură ce trecea timpul. Originea cuvântului druid este incertă. Există un cuvânt galic, druidh, care înseamnă „înţelept” sau „vrăjitor”. Dar nu este exclus ca originea sa să provină de la cuvântul irlandez drui, care înseamnă „oamenii stejarilor”.

Misterele Druide erau predate în întunericul peşterilor şi pădurilor, stejarul simbolizând zeitatea lor supremă (aliniată cu simbolismul copacului la Privitori). Druizii nu se închinau stejarului, care era doar un simbol, dar tot ce creştea pe el a devenit sacru pentru ei (cum ar fi vâscul). Un alt simbol sacru al druizilor era tufişul sfânt (n.n. holly bush), de la care provine numele de Hollywood din Los Angeles, centrul industriei globale a filmului creat de iniţiaţii moderni ai Frăţiei Babiloniene.

Hollywood-ul se află aproape în totalitate sub controlul lor, fiind unul din principalele instrumente de condiţionare a minţii colective. El a ajuns într-adevăr să fie un loc magic, care îi vrăjeşte pe oameni, făcându-i să uite de sine şi de realitatea lumii în care trăiesc. Druizii cunoşteau astronomia şi astrologia şi celebrau naşterea soarelui la data de 25 decembrie. Luna era şi ea foarte importantă pentru ei. Momentele sacre erau noaptea cu lună plină, cea de-a şasea zi după aceasta şi noaptea cu lună nouă.

La fel ca în cazul Gradelor Albastre ale francmasoneriei moderne, iniţiaţii druizi erau împărţiţi în trei grupuri. Învăţăturile oferite discipolilor în pădurile din antichitate şi cele din templele francmasone moderne erau practic aceleaşi. Primul nivel al şcolii druide se numea Ovate. Discipolii de pe acest nivel erau îmbrăcaţi în verde, culoarea care desemna procesul de învăţare. Al doilea nivel se numea Bard.

Discipolii de pe acest nivel erau îmbrăcaţi în albastru, culoare care reprezenta armonia şi adevărul. Ei primeau sarcina să memoreze o parte din cele 20.000 de versete druide în care erau revelate misterele. Al treilea nivel era chiar cel druidic. Discipolii de pe acest nivel erau îmbrăcaţi în alb, culoare care simboliza puritatea şi soarele. Pentru a deveni un arhi-druid, adică un lider spiritual, trebuia să treci prin şase nivele de iniţiere.

Druizii au exercitat mult timp o putere absolută asupra populaţiei. După ce şcoala lor de mistere a fost preluată de Frăţia Babiloniană, ritualurile lor au fost pervertite într-un sens cât se poate de malefic.  La fel ca în cazul tuturor şcolilor de acest fel, codul moral al druizilor era predat întregii populaţii, dar cunoaşterea secretă era păstrată exclusiv pentru iniţiaţi, care trebuiau să respecte un secret absolut. Iată ce spune faimosul ezoterist Eliphas Levi despre metodele de vindecare ale druizilor:

„Druizii erau preoţi şi medici, vindecând cu ajutorul magnetismului… Remediile lor universale erau vâscul şi ouăle de şarpe, căci aceste substanţe atrag lumina astrală într-o manieră specială. Solemnitatea ceremoniilor de culegere a vâscului a atras atenţia şi încrederea populaţiei în virtuţile vindecătoare ale acestei plante, încărcând-o astfel cu o mare putere magnetică”.

La fel ca alte religii ale misterelor, druizii deţineau o cunoaştere avansată pe care o ţineau ascunsă de ochii profanilor, iar unii dintre ei o foloseau cu intenţii mai puţin curate. Eu nu îi condamn în totalitate pe druizi şi în nici un caz nu doresc să arunc o lumină negativă asupra druizilor moderni. Aşa cum spuneam mai devreme, cunoaşterea este neutră şi poate fi folosită atât cu intenţii benefice, cât şi cu intenţii malefice. Nu există însă nici o îndoială că religia druidă a fost infiltrată, ajungând să manifeste în timp ritualurile şi comportamentul clasic al reptilienilor, inclusiv sacrificiile umane. La ora actuală, Frăţia foloseşte încă ritualuri druide în ceremoniile sale de magie neagră.”[3]

“Câteva din cele mai importante date sunt: noaptea de 1/2 februarie, Întâmpinarea Domnului; 21/22 martie, Echinocţiul de Primăvară; 30 aprilie/1 mai, Noaptea Walpurgiilor/Beltane; 21/22 iunie, solstiţiul de vară; 31 iulie/1 august, Lammas, festivalul Marelui Sabat; 21/22 septembrie, echinocţiul de toamnă; 31 octombrie/1 noiembrie, Samhain/Halloween; 21/22 decembrie, solstiţiul de iarnă sau Yule.

Doresc să subliniez din nou că aceste date şi festivaluri nu sunt satanice în sine. Ele reprezintă momente importante în ciclul planetar anual, când pe pământ se manifestă energii extrem de puternice de diferite feluri, şi care permit realizarea unor ritualuri şi ceremonii deopotrivă pozitive şi negative. Ciclul produce energia, iar sataniştii o folosesc în propriile lor scopuri, la fel cum procedează şi cei care o folosesc în ritualuri pozitive, cum ar fi druizii moderni. Alte momente în care se realizează ritualuri satanice pe scară largă sunt nopţile cu lună plină, când energia solară reflectată de astrul nopţii se află la apogeu. De remarcat şi semnificaţia pe care o acordă sataniştii zilei de 1 mai, data când au apărut Iluminaţii bavarezi (în anul 1776) şi ziua comuniştilor şi socialiştilor din întreaga lume (o altă creaţie a Frăţiei).”[4]

SURSE

1. http://www.lovendal.ro/wp52/ce-sarbatorim-pe-1-mai-adorarea-focului-si-a-soarelui-simbolurile-organizatiei-malefice-illuminati/
2. David Icke – Secretul Suprem, volumul I, pag. 64-65, editura Daksha.
3. David Icke – Secretul Suprem, volumul I, pag. 84-86, editura Daksha.
4. David Icke – Secretul Suprem, volumul II, pag. 9-10, editura Daksha.
5. Foto: Internet