Misterul „pietrelor mișcătoare” din Valea Morţii

by Departamentul Național de Informații (DNI) · joi, 21 iulie 2016

Distribuie!

„Geologii Agentiei spatiale americane (NASA) sustin ca au reusit sa dezlege unul dintre cele mai bizare mistere ale naturii – fenomenul „pietrelor miscatoare” din Valea Mortii, regiune situata pe fundul lacului secat Racetrack Playa, din Statele Unite.

De sute de ani, oamenii de stiinta se intreaba cum uriasele pietre, unele de peste 300 de kilograme, se pot deplasa singure. Absenta unei explicatii logice a condus, desigur, la aparatia a tot felul de mituri si teorii supranaturale. Mai ales ca nimeni nu a vazut aceste pietre „in miscare”. Dar faptul ca ele nu raman infipte intr-un singur lor este dovedit de urmele lasate pe fundul nisipos al lacului secat.

In 2006, profesorul Ralph Lorenz de la Universitatea Johns Hopkins a efectuat pentru NASA o serie de cercetari in Valea Mortii. Si a ajuns la o concluzie atat de simpla, incat pare incredibila.Problema este ca iarna, aceste uriase pietre se acopera de gheata. In perioadele de topire, cand pe fundul lacului se strange apa, ele aluneca, pur si simplu, impinse de rafalele de vant, scrie Daily Mail.

Pentru a-si demonstra teoria, Lorenz a facut un experiment chiar la el acasa. A inghetat in apa o piatra de dimensiuni potrivite, astfel incat o parte sa ramana la suprafata apei. A rasturnat apoi piatra si a depus-o intr-un bazin unde pe fund a asezat un strat de nisip acoperit de apa. Astfel, el a reprodus, practic, conditiile care apar in Valea Mortii in perioada de dezghet.

Gheata de pe piatra i-a permis acesteia sa „inoate” cu destula usurinta pe suprafata bazinului prin malul de pe fund. In plus, piatra a inceput sa se miste chiar in conditiile in care ventilatorul folosit pentru a imita vantul nu era fixat la o viteza foarte mare.”[1]

Misterul pietrelor mișcătoare din Valea Morții a fost elucidat

„În locul unui lac secat din Valea Morții, numit Racetrack Playa, există mai multe pietre, unele cântărind chiar câteva sute de kilograme, care, în mod clar, se mișcă.

Acestea lasă în urma lor urme lungi în noroi, iar de multă vreme oamenii încearcă să-și dea seama cum este posibil ca pietrele să se miște. Cele mai populare teorii au constat în forța vântului generat de un uragan, porțiuni de gheață glisante, și, bineînțeles, extratereștrii. Totuși, în luna decembrie a anului trecut, verișorii Richard Norris și James Norris au prins pietrele în acțiune.

Într-o lucrare publicată în Plos One, aceștia au descris cum un strat subțire de gheață s-a crăpat în mai multe părți, care au fost împinse de vând către bolovani. Astfel, aceștia și-au început „călătoria” prin noroi, cu o viteză de 4.5 metri pe minut.

„Stăteam pe un munte și admiram priveliștea când un vânt slab a început să bată, iar gheața a început să se crape. Deodată, întregul proces s-a desfășurat în fața ochilor noștri”, a declarat Richard pentru LA Times.

Geologii studiază pietrele mișcătoare încă din 1948, dar împotriva anilor de cercetare, nimeni nu a putut spune exact de ce acești bolovani se mișcă pe fundul lacului secat. Condițiile pentru ca pietrele să se miște trebuie să fie perfecte, iar din această cauză fenomenul are loc foarte rar.

În primul rând, e nevoie de ploaie, foarte rar întâlnită în Valea Morții, apoi temperaturile trebuie să scadă sub zero grade, apoi vremea trebuie să se încălzească suficient de repede pentru a topi gheața, iar în ultimă fază, trebuie ca vântul să-și facă simțită prezența pentru a sparge gheața și s-o împingă spre bolovani.

În 2011, verișorii Norrises au instalat o stație meteorologică lângă Valea Morții și au aplicat dispozitive GPS pe 15 bolovani. Pe vremea aceea, verișorii testat teoria cu privire la uragan, dar în Noiembrie 2013, o furtună ciudată a vărsat în jur de cinci centimetri de ploaie, care mai apoi a înghețat. Când aceștia au vizitat Valea Morții o lună mai târziu, au văzut cum vântul a crăpat gheața care mai apoi a împins bolovanii prin noroi.”[2]

SURSE