Suferinţa apare de fiecare dată atunci când sunt încălcate legile cosmice ale armoniei şi ale echilibrului, fie prin fapte săvârşite în prezent, fie prin intermediul destinului, care reflectă astfel acţiunile rele din trecut şi din alte existenţe

by Departamentul Național de Informații (DNI) · miercuri, 3 februarie 2021

Distribuie!

„Fără să bănuiască faptul că în univers există un sens profund al vieţii, că există anumite legi fundamentale şi imuabile care acţionează într-un perfect echilibru, cel ignorant ia de cele mai multe ori ceea ce este rău ca fiind buh şi invers.

Lăsat în voia lui, el este precum frunza în vânt sau precum trăsura fără vizitiul care struneşte caii speriaţi. Acţionând adeseori orbeşte, fără să gândească deloc şi sub impulsul destinului său, omul ignorant atrage în aura lui o mulţime de energii care îl vor face să-şi ducă existenţa într-o stare larvară, inferioară.

Între această condiţie deplorabilă şi aceea în care fiinţa umană este superioară există o diferenţă colosală, pe care în mod paradoxal oamenii obişnuiţi foarte rar o recunosc. Explicaţia acestui fapt este că cel care trăieşte într-o zonă restrânsă de percepţie şi cunoaştere nu are capacitatea de a înţelege atât de uşor ceea ce îi este superior, pentru că nu are termen de comparaţie.

În plus, el observă că multe din¬tre principiile sale de viaţă, care sunt rele şi opuse armoniei universale, împreună cu prejudecăţile meschine pe care le întreţine, sunt total opuse modului comportamental şi vi¬ziunii despre existenţă a celui înţelept.

Ignorantul simte atunci în mod confuz că pentru a se transforma este nece¬sar să modifice din temelii întreaga lui viziune asupra vieţii, ceea ce fără îndoială că implică un mare efort, cel puţin la început. De cele mai multe ori, el nu este deloc dispus să facă acest efort. Mai mult chiar, el ajunge să con¬sidere atunci că, de fapt, principiile şi modul de viaţă pro¬fund spiritual al celui înţelept sunt greşite şi trebuie înfierate de societate.

Cel ignorant, care atunci este şi răuvoitor, se sprijină în demersul lui pe acceptul şi părerea majorităţii celorlalţi oameni care, ca şi el, sunt orbi. De fapt, acest gen de acţiune exprimă la nivel subtil teama furibundă a oame¬nilor, dar mai ales a celor bogaţi sau care se află în elita conducătoare, că îşi vor pierde privilegiile de care se bucu¬rau până atunci, că nu vor mai avea influenţă şi putere politică şi chiar că îşi vor pierde averile.

Acest mod de a acţiona a fost şi este îndreptat mai ales în cazul marilor reformatori spirituali ai omenirii şi a celor care împărtăşesc celorlalţi ideile novatoare despre libertatea spiritului, despre puritatea vieţii, despre cinste şi iubire divină. Fiind consideraţi nişte ameninţări sociale, ei sunt repede oprimaţi, iar opinia publică este astfel dirijată şi manipulată cu informaţii false, încât ea să constituie front comun împotriva celui acuzat.

Dar, aşa după cum ştii prea bine, adevărul învinge tot¬deauna, însă aceasta nu înseamnă că nu există suferinţă. Suferinţa apare de fiecare dată atunci când sunt încălcate legile cosmice ale armoniei şi ale echilibrului, fie prin fapte săvârşite în prezent, fie prin intermediul destinului, care reflectă astfel acţiunile rele din trecut şi din alte existenţe. Totuşi, trebuie sa ştii că până şi suferinţa are o menire specială în Creaţie.

„Scopul” principal al suferinţei nu este acela de a pedepsi, ci de a corecta atitudinile greşite ale omului în ceea ce priveşte viaţa pe care o trăieşte. În măsura în care el îşi recunoaşte greşeala şi învaţă din ea, fără să o mai repete ulterior, suferinţa dispare; dacă omul persistă însă în greşeală şi nu înţelege cauzele ascunse ale suferinţei sale, atunci aceasta se va amplifica tot mai mult, făcându-i viaţa un adevărat calvar.

Eram emoţionat şi simţeam fiori reci urcându-mi pe coloană. Explicaţiile lui Repa Sundhi provocaseră în mine exaltarea dorinţei de a nu greşi, dar şi îngrijorarea pentru faptele rele pe care le săvârşisem în alte existenţe. I-am mărturisit gândurile mele, dar el râse cu bunătate, liniştindu-mă:

— Lamentările pentru greşelile săvârşite în vieţile anterioare sau în cea prezentă nu-şi au rostul, decât în măsura în care îţi permit să realizezi cu luciditate natura lor rea. La drept vorbind, termenul de suferinţă este relativ impropriu pentru că omul nu primeşte decât ceea ce el, de fapt, a dat mai demult.
— Am vorbit şi cu Elinor despre acest aspect, am spus eu. Mă întrebam însă dacă lucrurile sunt atât de riguroase.
Repa Sundhi a fost foarte ferm în răspunsul pe care mi l-a dat
— Legea karmei acţionează în mod inexorabil şi este extrem de precisă. Cu toate acestea, de multe ori graţia divină face ca multe necazuri şi suferinţe din viaţa omului să fie mai uşor de îndurat, mai ales atunci când el regretă sincer în inima lui greşelile săvârşite şi înţelege că nu acela este modul în care trebuie să acţioneze. Dacă nu ar fi acest sprijin divin, care adeseori este numit providenţă, probabil că fiinţa umană ar fi nimicită sub povara suferinţei pe care trebuie să o îndure ca urmare a acţiunilor ei rele. Dar, aşa după cum ştii şi tu, Dumnezeu nu vrea pieirea păcătosului, ci îndreptarea lui.

Tocmai de aceea îţi spun că singura cale pentru om de a reveni la o existenţă divin integrată în manifestare este aceea a cunoaşterii spirituale, care este supremă printre celelalte tipuri de cunoaştere. Atunci când o fiinţă cunoaşte, ea are la dispoziţie o modalitate de a se acorda cu tot ceea ce este superior în univers. Apoi, cunoscând structura şi legile fundamentale ale acestuia, ea are posibilitatea să opteze, adică îşi poate utiliza liberul arbitru în direcţie pozitivă.

Pentru că ştii prea bine că, din nefericire, există destul de multe fiinţe care optează pentru calea ne-gativă şi acesta este într-adevăr un lucru trist pentru karma lor viitoare. Cel care este însă orientat benefic îşi va putea antrena din ce în ce mai mult voinţa proprie pentru a reuşi să atragă în aura lui toate vibraţiile elevate, ceea ce îi va conferi un punct de sprijin esenţial în toate acţiunile pe care le întreprinde.”[1]

SURSE