Legea Sincronicităţii ne revelează existenţa unei lumi tainice a sensurilor care este suprapusă peste cea fizică în care noi trăim, dar care este la fel de reală ca şi aceasta

Distribuie!

„Sincronicitate şi cauzalitate

Fiind considerată de către cei superficiali drept o veritabilă antiteză a cauzalităţii, sincronicitatea reprezintă de fapt un mod aparte de asamblare a fenomenelor, prin care se ajunge la coincidenţe şi corespondenţe semnificative. În realitate, Legea Sincronicităţii nu contrazice cu nimic Legea cauzei şi a efectului. Făcând o paralelă între Legea cauzei şi a efectului şi Legea Sincronicităţii, vom constata că ele nu sunt nicidecum contradictorii, ci perfect complementare.

Legea KARAMA-ei este, am putea spune, legea cauzelor sau a conexiunilor inerente manifestării, în timp ce Legea Sincronicităţii poate fi privită ca o lege a cauzelor divine şi a miracolelor. Legea Sincronicităţii ne revelează existenţa unei lumi tainice a sensurilor care este suprapusă peste cea fizică în care noi trăim, dar care este la fel de reală ca şi aceasta. Înţelegerea şi aplicarea acestei legi la nivel spiritual este cea care ne permite realizarea salturilor spirituale.

Jung considera că asemenea corespondenţe se pot produce între un eveniment psihic şi un eveniment fizic, care nu sunt legate cauzal unul de celălalt. Asemenea fenomene sincronistice (nu sincrone, căci nu este obligatoriu să se producă simultan) au loc, de exemplu, atunci când manifestările psihice (vise, viziuni, presentimente) ajung la un moment dat să aibă o corespondenţă în realitatea exterioară.

Teoria sincronicităţii ne sugerează o lume misterioasă acauzală, care este situată într-o altă ordine a realităţii, dincolo de cauzele materiale, dincolo de spaţiu şi de timp. La acest nivel se află engramele arhetipurilor, care sunt reflectate în inconştientul colectiv, care ar putea fi conceput ca un „continuum omniprezent”. Psihicul fiinţei umane devine în anumite condiţii tainice un veritabil transformator al energiei din lumea arhetipală, externă, atemporală, aspaţială, acauzală, în frecvenţe de vibraţie care devin perceptibile spaţio-temporal.

Într-o lucrare autobiografică, Jung scria: „Preocuparea mea constantă referitoare la psihologia proceselor inconştiente m-a obligat să caut – alături de cauzalitate – un alt principiu de explicare, deoarece uneori principiul cauzalităţii îmi părea incapabil să explice anumite fenomene surprinzătoare de psihologie a inconştientului. Găseam astfel, fenomene psihologice paralele care nu puteau fi legate cauzal unele de altele; dar dincolo de aceasta, ele puteau fi legate diferit printr-o altă derulare a evenimentelor.

Această conexiune a evenimentelor îmi părea în mod esenţial ca fiind dată de relativa lor simultaneitate, de unde şi termenul de „sincronistic”. Pare într-adevăr că timpul, departe de a fi o abstracţie, este un continuum energetic concret; el include anumite calităţi sau condiţii fundamentale care se manifestă simultan în locuri diferite, cu un paralelism pe care nu-l poate explica principiul cauzalităţii”.

Conturând o definiţie pentru termenul ales de el în acest caz, Jung scrie: „Folosesc deci conceptul general de sincronicitate în sensul special de corespondenţă a două sau mai multe evenimente fără o relaţie cauzală şi care au acelaşi conţinut semnificativ sau un sens similar; şi fac aceasta, prin opoziţie cu noţiunea de „sincronism” care indică doar simplul fapt al simultaneităţii a două fenomene”.

Sincronicitatea nu are nimic mai misterios decât, de exemplu, discontinuitatea din fizica cuantică. Credinţa profund înrădăcinată în atotputernicia cauzalităţii creează, ea singură, dificultăţile care se opun înţelegerii noastre şi care face să pară de negândit că evenimentele acauzale se pot vreodată produce sau exista. Coincidenţele de evenimente care sunt legate prin sens sunt de obicei gândite ca pur hazard.

Dar cu cât ele se multiplică şi cu cât concordanţa dintre ele este mai mare, cu atât neverosimilitatea lor creşte, ceea ce, aparent paradoxal, revine la a spune că la un moment dat ele nu mai pot trece drept hazard, ci trebuie, datorită absenţei cauzale, să fie privite ca nişte „aranjamente” semnificative. Inexplicabilitatea lor nu provine atunci din aceea că li se ignoră cauza, ci mai ales din faptul că intelectul nostru nu este obişnuit să o gândească.”[1]

SURSE

https://yogaesoteric.net/miracolele-tainice-ale-sincronicitatii/
Foto: Internet

Citiți și...

Motorul antigravitațional - dezvoltat de americani după al Doilea Război Mondial

În esenţă, noi suntem alcătuiţi din lumină şi din informaţii, adică din conştiinţă

În efectul placebo sau în autosugestie un rol foarte important îl are credinţa. Aceasta, la nivelul psihicului, poate accesa nişte mecanisme care au efect asupra organismului

O descoperire uimitoare arată că în creier există structuri care percep dimensiunile paralele

Cosmosul se creează în mod continuu şi dinamic prin interacţiunea câmpurilor de energie fundamentale. Această „dinamică interactivă unificată” implică patru câmpuri de energie (forţa gravitaţională, forţa electromagnetică, forţa de interacţiune slabă şi forţa de interacţiune tare) şi un câmp conservator al informaţiei (sau forţa a cincea), asociat cu ceea ce numim „vidul cuantic”, ce îşi găseşte corespondenţa în esoterismul oriental şi occidental, în noţiunea de eter (Akasha Tattva)

Al treilea ochi ajută la perceperea directă a lumilor invizibile, reprezentînd conştiinţa mentală superioară

Inteligența cosmică și realitatea conștiinței

Mantrele pot reprograma ADN-ul uman

Cronovizorul, aparatul cu care se poate călători în trecut

Oamenii își pot controla visele

Vederea la distanță este o abilitate a percepției umane de a accesa, doar prin intermediul gândului, informații cenzurate percepției normale din cauza distanței, ecranării sau a timpului

În anul 1989, inginerul Bob Lazar a dezvăluit întregii lumi faptul că a fost angajat în Zona 51, unde a putut cerceta modul de construire al OZN-urilor. El a afirmat că aceste nave nu folosesc vreun combustibil convenţional cunoscut pe Pământ, dar sunt prevăzute cu un reactor care produce antimaterie şi care este alimentat cu un element chimic care nu există pe Pământ (Elementul 115)