Istoria Iluminaţilor din Bavaria şi Testamentul lor diabolic

by Departamentul Național de Informații (DNI) · Published sâmbătă, 11 februarie 2017 · Updated luni, 1 mai 2017

Distribuie!

„Societatea secretă „Iluminaţii din Bavaria” a fost fondată în 1776 şi scoasă în afara legii de către statul bavarez în 1785 (la mai puţin de 10 ani de la înfiinţarea sa), după descoperirea unor documente secrete care dezvăluiau planurile „Iluminaţilor” de a organiza revoluţii pentru răsturnarea monarhiilor europene. În mai puţin de 10 ani de existenţă, această societate secretă şi-a pus amprenta asupra evoluţiei ulterioare a istoriei europene, dar şi asupra celorlalte societăţi secrete, precum Francmasoneria.

A fost pentru prima dată când au fost scoase la lumină planurile secrete ale celor care conduc din umbră această planetă: „Noul Testament Diabolic”, care le aparţine Iluminaţilor din Bavaria seamănă surprinzător de mult cu Protocoalele secrete ale maeştrilor francmasoni. Modul surprinzător şi miraculos în care s-au petrecut lucrurile arată fără îndoială intervenţia divină salutară: un mesager secret a fost lovit de trăznet şi datorită documentelor găsite de Poliţie asupra lui s-a făcut o percheziţie la reşedinţa conducătorului organizaţiei, Adam Weishaupt. Prin intermediul deconspirării Iluminaţilor din Bavaria s-a putut afla despre planurile oculte de dominare a lumii de către un grup restrâns de oameni.

Înfiinţarea, scopul şi organizarea

Societatea secretă Iluminaţii din Bavaria a fost fondată în 1776 sub faţada unei organizaţii politice care avea ca scop oficial declarat „eliminarea condiţiilor negative din societate pentru a le reda oamenilor o viaţă fericită şi normală” – stabilirea unei societăţi utopice, în care va fi abolită proprietatea privată. Implicit, organizaţia se opunea monarhiei şi bisericii.

Fondatorul său este Adam Weishaupt, un evreu convertit la catolicism care a fost educat într-o mănăstire iezuită şi a devenit apoi profesor universitar. Jan Van Helsing afirmă în lucrarea sa „Organizaţiile secrete şi puterea lor în secolul XX” că cel care a „comandat” înfiinţarea acestei societăţi secrete a fost de fapt bancherul Rotschild care l-a contactat pe Weishaupt în 1770 şi l-a însărcinat cu fondarea acestui ordin secret. Printre altele, chiar denumirea aleasă viza crearea unei confuzii pentru a arunca praf în ochii celor care cercetau existenţa şi activitatea grupului secret al aşa-zişilor „Iluminaţi” care conduc din umbră planeta şi societatea umană şi se consideră „elita” umanităţii.

Ca majoritatea societăţilor secrete, şi aceasta avea o organizare ierarhică strictă alcătuită din 13 grade. Numai cei care se dovedeau capabili să păstreze intacte secretele unui anumit nivel puteau accede la următorul. Ne putem reprezenta această structură şi ca pe nişte cercuri concentrice, ascesiunea ierarhică fiind echivalentă cu accederea la un cerc aflat mai aproape de interiorul organizaţiei. Cei aflaţi pe treptele de jos sau la exterior nici nu ştiau de existenţa unor grade superioare.

Iluminaţii Bavarezi au împrumutat mult de la iezuiţi: sistemul de a spiona şi de a face rapoarte, testarea slăbiciunilor membrilor, tactica de defăimare. Weishaupt a reuşit să atragă multe personalităţi marcante din Bavaria (actualmente cea mai mare provincie în Germania) în organizaţia sa; se spune că şi Mozart şi Goethe s-au numărat printre membri.

Descoperirea planurilor secrete de creare a Noii Ordini Mondiale a dus la închiderea organizaţiei

Pe 17 iulie 1782 a avut loc Congresul de la Wilhelmsbad, unde Iluminaţii Bavarezi au creat o alianţă cu masonii din lojile engleze şi franceze. Ce s-a discutat la acest Congres a fost ţinut în foarte mare secret. De exemplu, o personalitate a epocii, contele Virieu, mason care a participat la acest Congres, îi împărtăşea unui prieten: „Nu pot să-ţi dezvălui ce s-a hotărât la acest congres. Pot numai să-ţi spun că este mult mai grav decât crezi tu. Conspiraţia care s-a pus aici în mişcare este atât de perfect organizată încât nu e scăpare pentru monarhie şi biserică.”

Adevăratele planuri ale Iluminaţilor din Bavaria au ieşit la iveală odată cu publicarea „Noului Testament Diabolic”. Intervenţia divină a jucat un rol principal în revelarea acestuia: un curier al Iluminaţilor a fost lovit de trăznet când călătorea de la Frankfurt la Paris cu documente compromiţătoare asupra sa. Deşi curierul a murit, documentele au rămas intacte şi au fost găsite de poliţişti. S-a făcut apoi o percheziţie la domiciliul asistentului lui Weishaupt şi în urma documenteler găsite, mai ales a descoperirii Planului pentru crearea unei Noi Ordini Mondiale, organizaţia a fost scoasă în afara legii, iar Weishaupt a fost arestat.(imaginea alăturată, prezentă şi pe bancnot a dolarului american este chiar simbolul Iluminaţilor din Bavaria)

Se spune că Weishaupt ar fi reuşit să fugă la Moscova şi să-şi continue activitatea prin intermediul Lojii Marelui Orient (fondată în acea perioadă în Franţa) pentru a declanşa Revoluţia Franceză. Se pare că tot el a colaborat cu Karl Marx pentru redactarea „Manifestului Partidului Comunist”. Unele surse afirmă că Weishaupt ar fi sfârşit asasinat chiar de cei care i-au comandat înfiinţarea acestei societăţi secrete, pentru că a continuat să folosească termenul de „iluminaţi”.

În 1997, în Spania, s-a înfiinţat o organizaţie de tip masonic care susţine că este continuatoarea tradiţiei „Iluminaţilor din Bavaria”.

Vă prezentăm în continuare un fragment din documentul care dezvăluie adevărata ideologie a „Iluminaţilor”. Acest document este chiar cel care a fost descoperit de autorităţile bavareze. Principele Bavariei a hotărât publicarea lui pentru a preveni astfel toate casele regale europene. În mod evident, acest avertisment a fost ignorat. Sângeroasa revoluţie franceză care a izbucnit în 1789 şi a detronat monarhia franceză, precum şi şirul de revoluţii care i-au urmat erau prevăzute în acest plan.

Noul Testament Diabolic – adevărata ideologie a Iluminaţilor din Bavaria

„Primul secret privind felul în care se poate manipula societatea este supremaţia asupra opiniei publice. Prin aceasta, se poate semăna între oameni atâta sciziune, îndoială şi păreri contradictorii încât ei nu se mai pot descurca în zăpăceala colectivă şi sunt convinşi că nu pot avea o părere personală. Trebuie dezvăluite pasiuni în rândul maselor şi răspândite scrieri murdare şi lipsite de spiritualitate. Menirea presei este să dovedească neputinţa neiluminaţilor în domeniul treburilor publice şi în cel religios.

Al doilea secret este de a pune în mişcare toate slăbiciunile şi defectele omeneşti, patimile, greşelile până ce oamenii nu se mai pot înţelege între ei. Trebuie combătută tăria personalităţii; nimic nu este mai periculos pentru noi decât aceasta. Dacă această calitate este dublată de putere spirituală creativă atunci ne poate dăuna mai mult decât milioane de oameni la un loc. Prin invidie, ură, discordie şi război, prin foamete, lipsuri şi molime, toate popoarele vor fi atât de slăbite, încât nu vor şti cum să iasă din impas, decât dacă se supun voinţei noastre, a Iluminaţilor.

Un stat care este epuizat de prefaceri sau conflicte interne va fi, în orice caz, o pradă uşoară pentru noi. Vom obişnui popoarele să ia aparenţele drept monedă adevărată, să se mulţumească cu superficialităţi, să alerge numai după plăceri, să se epuizeze căutând mereu ceva nou, pentru ca în sfârşit să asculte de noi, Iluminaţii. Iar noi vom răsplăti masele cu venituri adecvate pentru supunerea lor. Prin degradarea morală a societăţii, oamenii vor pierde credinţa în Dumnezeu. Prelucrate prin scrieri şi comunicări directe, discursuri, discuţii, masele vor fi educate în spiritul nostru, al Iluminaţilor.

Prin şarlatanii şi vorbe goale, oamenii trebuie sustraşi pentru ca să nu poată gândi cu mintea lor proprie. Oratorii politici instruiţi de Iluminaţi trebuie să bată atâta monedă pe conceptele de libertate şi democraţie, încât oamenii să fie dezgustaţi de discursuri de orice nuanţă politică ar fi ele. Ideologia Iluminaţilor însă trebuie să le fie inoculată necontenit. Masele sunt oarbe, nesocotite şi lipsite de critică, deoarece nu au ce căuta în treburile statului. Ele trebuie stăpânite făcându-li-se dreptatea cuvenită, dar extrem de sever şi cu brutalitate.

Dominaţia mondială se obţine numai pe căi ocolite, prin subminarea selectivă a libertăţilor, prin legi, prin ordine a electoratului prin presă, prin educaţie şi metode de învăţământ, dar mai ales sub stricta ţinere în secret a activităţilor noastre. Guvernele trebuie hărţuite până când, de dragul liniştii, să fie dispuse să cedeze puterea. Vom aţâţa în Europa contradicţii individuale şi naţionale, rasiale şi religioase, astfel ca statele să nu mai găsească punţi de înţelegere între ele. Nici un stat creştin nu va căpăta sprijin adevărat din partea noastră, a Iluminaţilor. Fiecare resort în stat să aibă o funcţie importantă şi bine definită, astfel ca prin provocarea de perturbări într-un resort, să poată fi stagnat întregul sistem statal.

Preşedinţii de stat vor fi aleşi de noi, din rândul celor care ne dau ascultare. Fiecare dintre ei trebuie să aibă câte un punct negru, vulnerabil în trecut, pentru ca să putem exercita presiuni asupra lor, spre a putea da legilor sensul dorit de noi şi pentru a putea modifica constituţiile. Dându-i preşedintelui drepturi depline, ca şi dreptul de a declara război, vom căpăta influenţă asupra armatei.

Pe aceia din guvern care încă nu au fost recrutaţi dintre noi, îi vom invita politicos să primească alte însărcinări, misiuni onorifice, spre a-i abate de la treburile statului. Vom corupe înalţii funcţionari ca să sporească datoriile externe ale statului, spre a deveni sclavii datornici ai băncilor noastre. Vom provoca crize economice prin speculaţii de bursă, pentru a distruge puterea monedei. Moneda trebuie să fie atotstăpânitoare în industrie şi comerţ.

Societatea spre care tindem să fie alcătuită, în afară de noi, dintr-o mână de milionari ce depind de noi, din poliţie şi soldaţi, iar în rest din cetăţeni lipsiţi de avere. Prin introducerea dreptului de vot general şi individual, vom instaura supremaţia absolută a maselor. Prin propagarea dreptului de a dispune de sine însuşi al fiecărui individ, vom diminua importanţa familiei şi valoarea ei educativă. Printr-o educaţie bazată pe principii false, ideologii mincinoase, vom face ca tineretul să fie indus în eroare, uşor de condus şi depravat.

Întemeierea cât mai multor organizaţii cu nume diferite, ademenirea cât mai multora în loji publice au ca sop să le arunce la cât mai mulţi nisip în ochi.
Prin toate metodele expuse, naţiunile vor fi silite să cedeze Iluminaţilor dominaţia lumii.

Noul guvern mondial va trebui să apară ca patronul şi binefăcătorul popoarelor. Dacă un popor se opune, trebuie mobilizaţi vecinii şi instigaţi la o acţiune armată.”

După cum vedem, ca şi în cazul Protocoalelor secrete ale maeştrilor francmasoni, toate aceste planuri au fost puse deja în aplicare. Tot ceea ce numim acum probleme ale societăţii contemporane sunt de fapt rezultatul acţiunilor din umbră ale unor grupări secrete de genul Iluminaţilor din Bavaria. Singura deosebire este că astăzi ele acţionează sub masca oficială a unor grupuri de dezbatere sau organisme supranaţionale, iar referirile la necesitatea malefică de a crea o Nouă Ordine Mondială se regăsesc în discursurile unor preşedinţi de state.

Bibliografie:

1. Jan van Helsing: Organizaţiile secrete şi puterea lor în secolul XX, Alma, 1997
2. Conspiracy encyclopedia, the encyclopdia of conspiracy theories, Chamberlain Books, 2005
3. Vernon Staufer: New England and the Illuminati, Invisible College Press, 2005
4. John Robison: Proofs of a Conspiracy Against All the Religionsand Governments of Europe Carried on in the Secret Meetings ofFreemasons, Illuminati and Reading Societies, Kessinger Publishing,2003
5. Seth Payson: Proof of the Illuminati, Invisible College Press, 2003
6. Robert A. Wilson : Masks of the Illuminati, Dell, 1990
7. David Livingstone: Terrorism and the Illuminati: A Three Thousand Year History, BookSurge Publishing, 2007″[1]

“Asaltul asupra “tronului”. Iluminatii din Bavaria

La 1 mai 1776, un profesor de doar 28 de ani, care preda juris-prudența la Universitatea Iezuită din Ingolstadt (Bavaria) – Adam Weisshaupt, aduna în jurul lui primii adepți ai unui nou ordin, numit Illuminati Germaniae sau Ordo Illuminatorum.Ca o primă precauție, fiecare dintre adepți a primit un pseudonim.Weisshaupt își alesese Spartacus (1), numele anticului răsculat trac, în timp ce ceilalți discipoli aveau pseudonimele clasice de: AJAX – în acea vreme Massehausen, TIBERIU – Merz, AGATHON – Bauhof și SUTOR – al cărui nume real nu se cunoaște.

În anii următori, ordinul se dezvoltă conform modelului cercurilor concentrice, având ca membri personaje cu faimă din lumea culturală și
politică a vremii, precum Goethe – ABARIS (2), Herder – DAMASUS PONTIFEX, sau principele Ferdinand de Brunswick – AARON, Mare Maestru al Strictei Observări Templare.Protagoniști de primă mărime ai ordinului au fost Saverio Zwack, al cărui nume de bătălie era Filippo Strozzi (3), schimbat ulterior în CATONE, dar mai ales baronul Adolph Franz Friedrich
Ludwig von Knigge (sau PHILON), faimos în lumea masonică prin contribuția adusă.

Numele ales de Illuminati – Iluminați era de folosință comună printre gnosticii primelor secole, fiind adoptat ulterior de către o sectă germană (pe la 1400) care practica satanismul (4). Conform opiniei istoricului francez Jean Lombard, numele era de origine maniheistă, desemnând o sectă gnostică care se proclama iluminată de către cer.

Pentru o conectare în mod direct cu această tradiție, noii iluminați au adoptat era persană, al cărei început se afla în anul 630 d H, stabilind anul 1146 ca dată de naștere a ordinului (5).Simbolul ordinului
era trunchiul de piramidă împărțit pe 13 nivele (6), peste care veghea ochiul atoatevăzător din curentele ezoterice egiptene.

La baza trunchiului, gravată cu caractere romane, se afla data fondării.Simbolul este preluat de către Masonerie după trecerea în adormire a ordinului în 1786, reapărând în 1919 ca emblemă a British Israel, o organizație puternică, care reia intențiile și destinele sinarhice ale iluminaților.În cele din urmă, aceeași piramidă va apare și pe Marele Sigiliu al Americii, adoptat în mod oficial la 20 iunie 1782 și tipărit în 1935 pe bancnota de 1 dolar.

Weishaupt

S-ar fi născut la 6 februarie 1748 la Ingolstadt, într-o familie de pedagogi, ceea ce face probabilă o apropiere a lui de scrierile lui Comenius. Își face studiile la Ingolstadt și în anul 1772 îmbrățișează religia, ca profesiune, devenind, trei ani mai târziu, titular al catedrei de drept natural și canonic (7).

Se afirmă că Weisshaupt ar fi fost inițiat în misterele oculte egiptene, în 1774, de un negustor al Jutland, un anume Kölmer, fiind incitat de către acesta să pună bazele unei societăți secrete, în 1776 (8), dar alți autori susțin, în schimb, că Weisshaupt nu ar fi fost singurul fondator al iluminaților, ci a fost ajutat de cinci evrei: Wessely, trei bancheri – Daniel Itzig, Friedlander și Meyer (9) – și Moses Mendelssohn – un evreu
bogat, traducător și propagator al ”Discursurilor” lui Jean Jacques Rousseau împotriva dreptului de proprietate; ”Discursuri” din care comunismul și-a tras propria inspirație (10).

Ipoteză plauzibilă, mai ales că Bernard Lazare (1865-1903) semnala prezența evreilor în anturajul lui Weisshaupt (11). Personalitate intrigantă,
Weisshaupt (în foto alăturat) se manifestă mai întâi ca om al religiei, după aceea ca ateu, și în cele din urmă ca materialist.Cu caracter introvertit dar ambițios, tenace în urmărirea scopurilor propuse dar cu stranii carențe organizatorice până în punctul că doar întâlnirea cu von Knigge (spre 1780), a făcut posibil eliminarea riscului de dizolvare a ordinului.Teoretician al subversiunii, Weisshaupt este inițiat cu gradul minim în loja La Prudenza din cadrul Strictei Observări la 8 februarie 1777, la München.

Fapt paradoxal în sine dacă se iau în considerare cunoștiințele masonice profunde, putând constitui un motiv în decizia lui de sprijinire, în cadrul
Masoneriei, a asociației pe care el a creat-o (12). Reprezentare a bancnotei de un dolar cu trunchiul de piramidă peste care se află ochiul atoatevăzător, simbolul Iluminaților din Bavaria. Data gravată
la baza piramidei nu reprezintă anul înființării Statelor Unite (după cum se
crede în mod normal), ci anul de înțiințare a respectivului ordin.

Pe lângă celelalte detalii cunoscute, eșarfa inscripționată aflată sub trunchiul de piramidă conține o evidentă eroare ortografică, introdusă pentru ca scrierea Novus Ordo Seclorum să fie compusă din 17 litere în loc de 18. Valoarea simbolică a numărului 17 înseamnă lipsa perfecțiunii celeste, perfecțiune reprezentată de numărul 18.Annuit Coeptis înseamnă aprobă lucrurile începute, adică a celor stabilite sub supravegherea ochiului atoatevăzător al Masoneriei (13).

Piramida apare construită din pietre prelucrate (de Marele Arhitect al Universului) – care reprezintă noua umanitate a inițiaților, în
contrast cu piatra neșlefuită – caracteristică a muritorilor de rând.
Von Knigge – sau PHILON – deținea grade masonice ridicate în diverse ordine, printre care cel de Cavaler Templar al Strictei Observări, respectiv Mare Profet al Ritului Scoțian Rectificat al martinistului Willermoz.

Continuitatea este evidentă…Spirit aventurier, însetat de ocultism, a hoinărit îndelung prin Europa înainte să-și facă intrarea triumfală la
curtea princiară din Bavaria.El a fost artizanul organizării perfecte și a ierarhiei ingenioase teoretizate de către Weisshaupt pentru ordin, copiind modelul Companiei lui Isus – Iezuiții.Potrivit masonului Gerson, von Knigge a fost animat de o ură profundă la adresa creștinismului, până la punctul în care susținea pe oriunde treci, seamănă discordia (14).

Organizarea Ordinului

Ordo Illuminatorum a împrumutat de la iezuiți disciplina morală rigidă, ca scop pentru formarea în adepți a acelor însușiri necesare ducerii la bun sfârșit a ceea ce se propunea de făcut și luând din Masonerie tehnica generală a societăților secrete, conform căruia adeptul este adus la cunoștiința doctrinelor puțin câte puțin, în măsura în care
superiorii secreți din ordin îl consideră demn (sau nu) de scopurile finale propuse (15).

Intervenția lui von Knigge (alăturat, în fotografie, 1752-1796) a dus la lărgirea bazelor societății bavareze prin constituirea unui sistem masonic formidabil, care în puțini ani se va fi întrepătruns cu Stricta Observare și cu Ritul Scoțian Rectificat, trecând peste frontierele Germaniei și găsindu-și ecou la Paris, în Elveția, polonia și Rusia (16).În mai puțin de cinci ani – susținea Mariel – au devenit stăpânii oculți nu numai ai Bavariei, dar și statelor care au făcut parte din fostul ”Sacru Imperiu Roman” (17).

Același cunoscut dicționar al lui Daniel Ligou, citându-l pe Le Forestier [pe care același dicționar nu ezita să-l numească probabil unul din cei mai buni istorici ai ordinului, chiar dacă nu a fost mason (…) Chiar dacă nu era inițiat, R Le Forestier știa, în mod admirabil, despre ce vorbește , p 710], făcea cunoscut: Istoricii care au văzut în Ordinul Iluminaților o mașină de război inventată de un fost elev al iezuiților, pentru a lupta împotriva lor cu aceleași arme, nu s-au înșelat prea mult.

Ordinul era admirabil adaptat la mentalitatea celor care vroiau să combată ”fanatismul”, inamicii ”Rațiunii și ai Umanității” în baroca și catolica Bavarie (18).În ianuarie 1782, ordinul era așezat pe diverse grade, la
rândul lor grupate pe două clase: edificiul inferior – pregătitor pentru clasa a doua – sau edificiul superior, care cuprindea adevăratele mistere.

Plecând de la ordinele inferioare, spre cele superioare, scara ierarhică a Ordinului Iluminaților, era următoarea: Postulant sau Neofit, Minerval, Iluminat Minor, Iluminat Major, Epopt sau Preot Iluminat, Regent sau Principe, Prinț Iluminat, Mag – Filosof și Om – Rege. Pe măsură ce înainta pe scara inițiatică, iluminatul vedea ridicându-se vălurile care ascundeau scopul suprem al ordinului: distrugerea societăților, înlocuirea acestora cu o organizare fără clase, fără o altă ierarhie decât virtutea fiecărui cetățean.

Iluminații ajunși la gradul de Epopt știau că ar fi contribuit la căderea
creștinismului și a regalității, înlocuite de ateism, respectiv de egalitarism (19).La gradul de Mag – Filosof , istoricul mason
Serge Hutin informa că se studia o metafizică panteistă, potrivit căreia Dumnezeu și lumea sunt unul și același lucru (20).

În 1782, între prima și a doua clasă, au fost introduse primele trei grade inferioare ale masoneriei scoțiene care permiteau iluminaților să devină parte din multitudinea de ordine masonice, dar mai ales să creeze în acest fel, linii moarte pe care erau parcați cei care erau recunoscuți ca incapabili să urce spre gradele superioare (21).

René Le Forestier (1868-1951), germanist și istoric masonic foarte documentat, în lucrarea de diplomă Iluminații din Bavaria și Masoneria Germană (22), prezentată la Paris în 1915, tratând condițiile pe care însuși Weisshaupt trebuia să le îndeplinească pentru a ajunge la gradul de Regent (p 303-304), scria: mare parte din forța noastră stă în secret.În acest fel, trebuie să ne ”acoperim” cu numele altor societăți.

Lojile masonice sunt mijloacele cele mai comode pentru disimularea scopurilor noastre înalte, pentru că lumea deja s-a obișnuit să nu se mai aștepte la nimic deosebit din partea ei (a masoneriei). Numele societăților, al personalităților este, printre altele, o excelentă ”mască” pentru gradele noastre inferioare și în spatele căreia ne putem ascunde dacă se află ceva despre adunările noastre.

Structura ordinului era cea clasică, după modelul cercurilor concentrice.După opinia lui Barruel – confirmată de Hutin – cercul interior număra 21 de membri, care la rândul lor alegeau un Consiliu Interior format din 3 membri, consiliu care avea obligația să-l aleagă pe Marele Maestru,
autocrat și cu puteri depline (23).

Organizarea era tipică societăților secrete revoluționare, din grupuri mici, dispuse în celule suprapuse, fără contacte între ierarhiile de grad înalt și cele de grad inferior, vizându-se crearea de compartimente ermetice, foarte utile în cazuri de trădări sau tentative de infiltrare.Cât despre metodele de lucru, dacă ar trebui crezut Mariel, ca în
șah, este nevoie să se aranjeze piesele principale în locurile cheie, la posturile de comandă.

Astfel, prin osmoză, aceste grupuri să poată controla mecanismele cele mai importante ale statului (24). Trebuie adăugat că era nevoie de liniște și de discreție: secretul și liniștea sunt însăși sufletul ordinului, sugera Codul Novicilor (Barruel), și adepții erau obligați de fiecare dată să nege, atât apartenența la ordin, cât și existența ordinului.

Doctrina Iluminista

Doctrina iluministă practicată avea caracter radical (și conform legii masonice (triadei) Teză – Antiteză – Sinteză care pe tărâm politic se rezolva prin alternarea ciclică Dreapta – Conservatorism, Stânga – Progres, Centru – Compromis între cele două), cu tendințe zgomotoase și compromițătoare (25), situându-se spre extrema stângă, având Ritul Scoțian la centru, și sistemele rozacruciene (tip Stricta Observare) la dreapta.

Iluminatismul proclama continuarea distrugerii abuzurilor introduse în organismele sociale, prin cucerirea funcțiilor publice cu ajutorul interpușilor, pentru a avea ”Statul” în stăpânire (…). Iluminatismul indica ”dreptul de proprietate” ca un prim atentat împotriva egalității, respectiv ”guvernele” – unic sprijin al proprietății, ca entități care atentau la libertate , (iluminatismul) propunându-se ca eliberator al popoarelor de sub titania regilor și a preoților (26).

Concept pe care Condorcet îl exprima cinic prin fraza Să gâtuim ultimul rege cu mațele ultimului papă (27). În rest, ce era moral pentru Weisshaupt? Iluminatismul ne este altceva decât arta care-i învață pe oameni să devină conștienți, să scuture jugul stăpânirii, să se simtă autonomi și să facă altceva decât ceea ce dictează principii și
guvernele (28).

Masonii, spunea Weisshaupt, trebuie să-și exercite autoritatea asupra oamenilor, asupra fiecărui stat, asupra fiecărei națiuni, fără deosebire de religie, să-i domine fără nici o condiționare externă, să-i țină uniți prin
legături durabile, înspirându-i pe toți în același spirit, în cea mai mare liniște și cu cât mai mare eficiență, conducând oamenii de pe pământ spre același ideal.

În intimitatea societăților secrete este nevoie să se învețe cum trebuie pregătită ”opinia”(29).Dacă la acest text se alătură cel care descrie condiția umană în Panorthosia lui Comanius, nu se pot trece cu
vederea strânsa legătură care le face să devină o unică concepție, o unică bază a Guvernului Mondial, guvern înțeles ca o dictatură totalitară pentru individ: originile rozacruciene ale iluminaților apar în lumină netă, chiar dacă sunt filtrate prin intermediul Strictei Observări.

Și nici nu trebuie uitat că tocmai aceasta din urmă avea printre protectori pe ducele Ferdinand de Brunswick (30), finanțator al Iluminaților și martinist al Ritului Scoțian Rectificat.Această continuitate este
descrisă perfect de cuvintele lui Jacques Bordiot (31): În ideologia Iluminaților se regăsește afirmația martinistă a superiorității societății naturale, înlocuită după ”căderea” cosmică cu societatea convențională – fantomă a adevărului, pavăză inutilă în spatele căreia s-au ascuns oamenii.

Dar pentru restabilirea religia rațiunii și starea de natură pură,
Pasqually preconiza reintegrarea omului cu ajutorul căii active al ocultismului și al ascezei, în timp ce revoluționarul Weisshaupt propunea distrugerea orbească și totală a fiecărei structuri sociale existente, chiar prin recurgerea la violență (32).

Pentru Weisshaupt, ca și pentru Comenius, educația ar fi avut un rol fundamental: Faceți educația accesibilă tuturor, spunea el, astfel și sentimentul de încredere reciprocă va deveni general.Acum, încrederea și educația sunt suficiente pentru a nu mai fi nevoie de principi și de guverne (33).

Noutatea introdusă de Iluminați stă, poate, în căutarea pentru ordin de noi forme organizatorice cu finalizare într-o revoluție permanentă (concretizată mai întâi sub forma Revoluției Franceze care datorează Iluminaților pregătirea liniilor generale și infiltrarea cu idei socialiste), Hutin recunoscând în aceștia pe fondatorii socialismului modern (34), precursori direcți ai lui Babeuf, Buonarotti, Bakunin,
Kropotkin, Blanqui, Trotzki și Lenin (35).

Când Poliția Bavareză a descoperit în octombrie 1786 existența organizației,
multe din documentele societății au fost publicate din ordinul regelui Bavariei (36).La puțin timp după s-a decretat dizolvarea ordinului recunoscându-se în el o societate cu scopuri subversive.Din documentele găsite reieșea un plan structurat pe șase etape:

1 – abolirea monarhiei și a oricărui alt guvern legal;
2 – abolirea proprietății private;
3 – abolirea dreptului de moștenire privată;
4 – abolirea patriotismului și a onoarei militare;
5 – abolirea familiei – a căsătoriei ca legătură permanentă și a moralei familiei, permițându-se dragostea liberă, educația
copiilor fiind atribuită comunității;
6 – abolirea oricărei religii (37).

Este o coincidență remarcabilă, peste 70 de ani în timp cu Manifestul lui Marx, cu enunțurile socialismului (38), susținător al unei societăți laice și libertine, în care individul, redus la entitate anonimă și fără
personalitate, se dizolvă în mod panteistic în colectiv, fără nici o responsabilitate față de el însuși și față de ceilalți.

Istoricul american Gary Allen observa: Karl Marx a fost cooptat de un grup misterios, numit ”Liga Oamenilor Drepți” pentru a redacta ”Manifestul Comunist”, un fel de ”atrage gură cască” destinat seducerii populației (…). Tot ceea ce a făcut Marx cu adevărat a fost adaptarea la tendințele vremii, codificarea în mod exact a programului și principiilor revoluționare
stabilite cu șaptezeci de ani mai înainte de către Adam Weisshaupt, fondatorul Iluminaților.

E un fapt recunoscut și știut de specialiștii în astfel de probleme că ”Liga Oamenilor Drepți” nu era decât o succesiune a Iluminaților, constrânși să dispară în clandestinitate după ce în 1786 i-ar fi demascat Poliția Bavareză (39).

Foarte semnificativă este opinia lui Hutin despre o frază găsită printre adnotările lui Weisshaupt: Trebuie să distrugem totul fără deosebire, gândindu-ne numai la un lucru: cât mai repede posibil și în orice fel posibil (40).Principele anarhic Michel A. Bakunin (1814-1876), gradul 32 în Marele Orient al Italiei, prieten al lui Mazzini, animator al mișcării
nihiliste și comuniste din secolul al XIX-lea, făcându-se ecoul Principiilor Revoluției, spunea: Deci, ca necesitate stringentă și pentru justețea cauzei, trebuie să ne dedicăm în totalitate dificilei opere de distrugere totală, într-un ritm crescut, până când nu va mai rămâne nimic din formele sociale existente (…).

Generația actuală trebuie să înceapă adevăratele revoluții, să schimbe de la vârf până la bază condițiile de viață socială.Ceea ce semnifică că generația actuală trebuie să distrugă orbește, de la rădăcină, tot ceea ce există, cu un singur gând: totul cât mai repede posibil (41).

Finantarea

Hutin, în lucrarea citată, menționa că adeptul gradelor superioare din Ordinului Iluminaților fără o sursă de venit era subvenționat chiar de către ordin, și citându-l pe Barruel (42), se poate spune că ordinul dispunea de o rețea deasă de oameni de încredere, la distanțe mici unii față de alții pe teritoriul statelor europene, într-un mod în care aceștia puteau primi mesajele de la conducere cu o viteză superioară față de mijloacele de poștă ale vremii.

Apare ca firească întrebarea, știind că Weisshaupt nu dispunea de mari resurse financiare cu toate personajele care gravitau în jurul lui, totuși de unde veneau banii? (43).Hutin lansa întrebarea dar nu se hazardează să dea răspunsuri. Au fost oare Iluminații din Bavaria instrumentele mișcării derivate din alianța dintre Loja Înaltă și Înalta Finanță ?Se pare că da.

Alte surse informează că în același an în care s-a dizolvat (doar aparent) Compania lui Isus – Iezuiții, în 1773, finanțistul evreu (avea circa treizeci de ani la acea vreme) Mayer Amschel Bauer, fondatorul dinastiei Rothschild, reunea la Frankfurt, doisprezece din cei mai mari
reprezentanți ai lumii bancare, economice și științifice, informându-i despre un plan de dominare mondială și trasând liniile
directoare (44).
Dați-mi voie să controlez moneda unei țări – susținea Mayer – și nu mă
interesează cine conduce țara (45). Și pentru că unei conspirații de așa
anvergură îi trebuiau instrumentele adecvate și mijloacele necesare pentru a o pune în practică, nu e de mirare că Rothschild l-a ales și la finanțat tocmai pe Weisshaupt, care a așteptat trei ani până la aplicarea planului.

Actiunea Iluminatilor si supravietuirea lor

Forțele puse în aplicare de Rothschild prin Weisshaupt, dacă ar fi funcționat, ar fi dus la pulverizarea creștinismului, respectiv a funcționării societăților europene ante-revoluționare.Întârzierea în aplicare s-a datorat mai degrabă infiltrării ideilor Iluminaților, în concepțiile celorlalte societăți în mod capilar și continuu.

Este suficient de luat în considerare că la Adunarea – Conventul Masonic de la Wilhelmsbad, de lângă Frankfurt, dintre 16 iulie și 1 septembrie
1782, Weisshaupt și von Knigge au reușit, ascunzându-se în spatele apartenenței la o societate culturală și umanitară deschisă marelui public, să se apropie de participanții înalt inițiați ai Masoneriei, să-i informeze despre adevăratele scopuri – radicale și anarhice, despre ordin, având un rol important în pregătirea evenimentelor succesive: Ceea ce s-a întâmplat la acest teribil congres nu va fi cunoscut de lumea întreagă, pentru că și cei care au fost implicați în mod involuntar în această mișcare, simțind pentru prima dată adevăratele scopuri către care ținteau conducătorii lor, erau legați prin jurământ să nu spună nimic (…).

Istoricii nu au dat acestui congres importanța pe care a avut-o pentru istoria viitoare a omenirii (46). Pentru susținere poate fi adusă și mărturia unui martinist din Lyon, contele François-Henri de Virieu,
confirmată de contele Haugwitz (1752-1831), ministru al Prusiei și afiliat la Stricta Observare Templară. La întoarcerea de la congres, unde Iluminații au triumfat asupra Strictei Observări, Virieu, interpelat de un prieten care-l întreba despre ce s-a discutat, a răspuns: Nu vă voi revela tragicul adevăr.

Conspirația e așa de bine pusă la punct că monarhiei și bisericii, le va
fi imposibil să scape din încleștare (47). Revoluția Franceză a fost opera Iluminaților?Vechiul Regim a căzut ajutat din afară sau dinăuntru?Apare din ce în ce mai dificil, în ciuda prejudecăților ideologice, să se treacă cu vederea tezele complotului; sunt destui de mulți istoricii care acceptă în mod pacific existența unei conexiuni subterane, a unei acțiuni externe concertate, decât slăbiciunea intrinsecă a sistemului.

Iluminatismul, Masoneria, crema culturii franceze convergente în jacobinism au constituit motorul Revoluției Franceze, și nu este greșit dacă se afirmă că rolul de păpușari l-au avut oamenii lui Weisshaupt (48).Istoricul
francez Gaston Martin, gradul 31 al RSAA, autor a două lucrări în acest domeniu, recunoștea (49): În această transformare a societății prin idei, Masoneria nu s-a mulțumit să-și adapteze principiile la individ.

În mod rapid, ea a încercat să caute mijloacele necesare pentru realizarea acestor idei.Ea a fost adevărata creatoare a acestor fundamente, dar nu al
principiilor, ci ale practicii revoluționare (50). Declarație completată de cea a lui Ernesto Nys, istoric și cercetător de drept internațional, mason de la începutul secolului trecut, care admitea cu sinceritate: (…) nu se greșește atunci când se spune că Masoneria a pregătit mișcarea formidabilă de la 1789 (51).

O ulterioară mărturie este accea a unuia din protagoniștii evenimentelor, masonul Camillo Desmoulins (1761-1791), care înainte cu puțin timp înainte să urce pe eșafod – conform principiului că Revoluția își devora proprii fii – scria în lucrarea Fragmente din istoria secretă a Revoluției: ”se poate oare nega că rădăcinile Revoluției Franceze erau toate de proveniență aristocratică? Se poate oare nega cine au fost mașiniștii
din inima Revoluției? (52).

Nici Albert Pike nu ezita să atribuie Masoneriei un rol-cheie: În secolul al XVIII-lea, Inițiații s-au gândit că sosise momentul, pentru unii – să întemeieze o nouă ierarhie, pentru alții – să răstoarne autoritățile deja constituite și să distrugă ordinea socială, aducându-i pe toți la nivel de egalitate (…)

Inspiratorii, filosofii și conducătorii istorici ai
Revoluției Franceze au jurat să așeze coroana regală și tiara papală pe mormântul lui Jacques de Molay (53). La toate acestea se adaugă citatul lui Bernard Faÿ, strălucit istoric (1893-1978) (54), care făcea aluzie la anii premergători revoluției: Este o forță prea mare care să nu-și fi adus contribuția la cursul evenimentelor și e natural să se vadă în Masonerie mama sau nașa revoluțiilor care au caracterizat ultimul sfert de secol.

Ipoteza era prea adevărată pentru a nu fi luată în seamă de
istorici, dar nu din această cauză dificil de verificat (dat fiind că regula istoriei moderne este să se creadă doar sursele scrise și în probele materiale), ci din faptul că regula Masoneriei constă în aplicarea disciplinei secretului în tot ceea ce-o interesează (…).

Idealul unui istoric, de cincizeci de ani încoace, a fost de-a vedea fără să încerce să încerce să înțeleagă (…), dar iată o zonă unde este imposibil de-a vedea dacă nu se înțelege și unde destul de des e nevoie de-a înțelege la prima aluzie, fără să fi văzut vreodată, fără a vedea vreodată (…).Când ne aducem aminte de doctrina masonică (…),
ținându-se cont de oameni decât de documente, atunci totul se va vedea cu claritate (55).

Pe durata exilului forțat în Franța, după controlul Poliției Bavareze din
1786, Weisshaupt intră în contact și colaborează cu intelectualii timpului, în mod particula cu Cagliostro. Acum este un fapt cunoscut că prin a sa celebră Lettera al popolo francese – Scrisoare către poporul francez din 2 iunie1786 (scrisă din Anglia), Cagliostro era bine informat despre pregătirile revoluționare în desfășurare (56).

Lui Weisshaupt nu i-a fost greu să-și lărgească cercul de prozeliți: istoricul Alan Stang pretinde chiar că în 1788, toate cele 266 de loji ale Marelui Orient al Franței ar fi fost sub controlul Iluminaților (57), în timp ce Jean Lombard amintește de-o listă dată de ministrul bavarez – contele Vieregg, contelui Lehrbach – ambasador imperial la München, în care printre, Iluminați se numărau și următoarele personalități franceze ale vremii: Necker, ducele de Orléans, marchizul La Fayette (58), Barnave, ducele De La Rochefoucauld, contele Mirabeau, Thomas Paine, Fauchet, practic, tot statul-major al Revoluției Franceze.

De partea lui, istoricul Serge Hutin, observa: Dacă examinăm evenimentele istorice ale Revoluției Franceze, fie cea cunoscută, fie cea secretă, putem întâlni influența crescândă a Iluminaților din Bavaria (…).Este de remarcat că, deși Franța a fost, de fapt, originea și locul de desfășurare a Revoluției, această acțiune a fost concepută ca parte dintr-un plan
internațional, la scară europeană.

”Expediția de pedepsire” condusă de către Iluminații din Bavaria a ajuns până și în Suedia, unde au avut loc două evenimente sângeroase: uciderea regelui Gustav al IV-lea (15 martie 1792) și a lui Fersen, un nobil suedez, prieten al Mariei Antonietta (…) (59).Istoricul Nesta H Webster (60) a cărei validitate a studiilor privitoare la subversiune a fost recunoscută public de W. S. Churchill (menționează editorul vienez Leopold Alois Hoffman în periodicul vienez Journal de Vienne), scris: Cel care a conceput marele plan de schimbare la față a lumii nu este francezul; este o onoare adresată germanului.Francezul poate reclama onoarea de-a o începe, de-a o actualiza ducând-o la consecințe extreme (…).

Ghilotina, intriga, asasinatele și chiar canibalismul (…).Dar de unde apar ideile iacobinilor care decantează ”universalele” libertatea și egalitatea, eliminarea regilor și a principilor – văzuți ca simpli tirani, oprimarea clerului, necesitatea de-a reduce filosofia religioasă, lait-motive care aduc aminte de apropierea de Iluminați?(…)Nu voi
înceta niciodată să repet că revoluția a fost opera Masoneriei, fiind făcută de către intelectuali și de către Iluminați.

Coperta cărții lui J Robinson – ”Probe ale unui complot împotriva tuturor
religiilor și guvernelor din Europa”

După dizolvarea ordinului, oficial, Illuminati Germaniae și-au încetat
activitatea.Dar – observa Mariel – rezultatul a fost că ordinul a devenit și mai influent, chiar împărțit în subunități, rivale în aparență.Noțiunea de disensiune, care implică rebeliune, ostilitate, nu are nici o valoare pe tărâmul sectelor. Din motive de strategie politică, marile secte, atunci când sunt identificate, proliferează adesea în alte societăți, fără a se putea vorbi de sciziune sau separare.

Mai adaptate ar fi cuvintele preluate din horticultură, privitoare la reproducerea prin ”altoire” sau ”marcotaj” (61).Un cunoscător confirma, dacă ar mai fi nevoie, Unicitatea Sistemului, care la un nivel superior, tinde să împace în el însuși orice aparentă opoziție care apare la un nivel inferior.Poate constitui o explicație, de exemplu, comportamentul masonului Johann Peter Frank (1754-1821), (62), la vremea respectivă director al unui cenaclu rozacrucian din München, care a dat lista cu Iluminații lui Wölner, ministru al lui Frederic Wilhelm al II-lea.

Wölner conducea și el roza-rucienii din Berlin, care pe la 1700 au penetrat masoneria germană.Și tot Wölner a fost artizanul campaniei violente împotriva lui Weisshaupt (63).După acest punct, nu sunt ușor de urmărit semnele lăsate de Iluminați de-a lungul timpului, fiind necesară limitarea la înregistrarea prezenței ici și colo.După opinia lui Lombard (cit., p 282), von Knigge și Bahrdt de Halle ar fi reconstituit Ordinul în 1788 sub numele de Die Deutsche Union – Uniunea Germană, supusă controlului a 22 de adepți.

Conform enciclopediei Larousse du XX-ème siècle (64), Ordinul s-ar fi reorganizat în secolul al XIX-lea și are sediul la Dresda.Există printre altele, un document discret dar credibil al primului președinte al SUA [mason cu gradul de Charter Master – Maestru Venerabil al lojii Alexandria nr. 39 din Virginia (65), protagonist de prim rang al Revoluției Americane –
finanțată și de bancherul Haym Solomon (66), evreu născut în Polonia, la rândul lui mason în Loja nr. 2 din Philadelphia], care scriind pastorului G W Snyder, în 1798, spunea: ”Reverende, nu era intenția mea să pun la îndoială faptul că doctrina Iluminaților și principiile Jacobinismului
nu s-ar fi extins și în Statele Unite.

Dimpotrivă, nimeni mai mult decât mine nu e convins de acest lucru.Ideea pe care doream să V-o prezint era că nu credeam că lojile francmasonilor din țara noastră ar fi încercat, ca asociație, să propage doctrinele diabolice ale primilor, respectiv principiile dăunătoare ale celor din urmă, dacă ar fi posibilă această separare vreodată.Că personalități au făcut-o, că fondatorul sau intermediarii implicați în înființarea societății democratice în Statele Unite s-ar fi gândit la acest proiect și că ar fi dorit să separe guvernul de propriul popor, e un fapt prea evident
pentru a fi pus la îndoială. Cu considerație, George Washington (67).

Apare cu destulă claritate că:

– la treisprezece ani de la dizolvarea Ordinului, acesta era puternic reprezentat în Statele Unite, fapt care confirmă
eficacitatea sistemului tip vase comunicante, la nivel masonic;
– Iluminații au penetrat foarte bine lojile masonice;
– aceștia aveau scopuri revoluționare (separarea poporului de conducători);
– identitatea, conform opiniei lui Washington, dintre Iluminați și Jacobini, confirmă influența determinantă a acestora în revoluțiile vremii.Serge Hutin făcea cunoscut că nimeni altul decât Napoleon ar fi obținut cel mai înalt grad al Ordinului (68).Influența Iluminaților apare cu claritate și în spatele Conjurației Egalilor, din 30 martie 1796, prin implicarea lui François N. Babeuf (1760-1797) și a carbonarului Filippo M. Bunarotti (1761-1837) (69), conjurație finanțată de principele Carol de Hessen, unul din adepții lui Weisshaupt (70); în spatele revoltei Decembriștilor (sau Decabriștilor) din 1825 din Rusia, și destul de probabil, în conducerea Carboneriei.

Piața Revoluției cu ghilotina în funcțiune. Astăzi, numită Place de la Concorde, a fost martora a 1343 decapitări, printre care Ludovic al XVI-lea și Maria Antonietta, în 1792.Ghilotina (care nu apare ca o invenție franceză, dat fiind că la Napoli, în 1487, era deja folosită) în Franța primise apelativul de Văduva, același pe care Masoneria îl avea pentru ea
însăși – masonii își spun Fii Văduvei.

Simbol al unei ferocități extreme, ghilotina avea (în ritualul macabru
celebrat în fața mulțimii dispusă în jur, la fel ca poporul adunat în jurul altarului de sacrificiu, care avea ca finalitate arătarea capului tăiat) o valență magică, dat fiind că în acele vremuri apăru simbolul
unei maternități răsturnate – ”moartea” unui individ era văzută ca o ”naștere” a mulțimii (conform ziarului italian Il Giornale din 25 noiembrie 1986).

Aceeași interpretare a fost făcută de către cei loiali Franței cu ocazia sărbătoririi Bicentenarului Revoluției Franceze, după cum informează aceeași sursă, dar din 23 iulie 1989; deși voalată, declarația este reprezentativă: ”Erau masoni (…) chiar și oamenii pe care Guillotin ia ales ca adjutanți: fabricantul german de piane Tobias Schmitt, doctorul parizian Louis, care, la început, dădu numele ghilotinei. La ospiciul Bicêtre s-au făcut experiențe oribile.

Cu ajutorul mașinăriei infernale și cu scuza probării funcționării ei, în decembrie 1789 s-au decapitat 100 de viței vii, în ceea ce în realitate a fost un sacrificiu inițiatic către Zeița Rațiune și către Existența Supremă.Chiar și sutele de nobili decapitați au fost victime de sacrificiu, alături de cei 150.000 de țărani masacrați în Vandea, oferiți Existenței Supreme, pentru înlăturarea răului și pentru instaurarea vârstei de aur a Republicii.

Realitate recunoscută și de către un înalt inițiat New Age (care astăzi își găsește din ce în ce mai mulți adepți), Elémire Zolla, care în lucrarea lui ”Uscite dal Mondo – Ieșite (sau ar putea fi și imperativul Ieșiți din…) din Lume”, Milano, Adelphi, 1998, la pag. 468, scria: ”Ca sociologie a
sacrului, orice alianță civilă se bazează pe o efuziune gratuită și atroce de sânge; Republica își trage forța ei din ritualul de magie neagră constituit prin decapitarea lui Ludovic al XVI-lea”.

Și sociologul israelian Edgar Morin (pe adevăratul nume Edgar David Nahum) recunoaște în mod expres că decapitarea lui Ludovic al XVI-lea a fost ”un fel de asasinat politic, care din punct de vedere moral și juridic, nu avea justificare”. ”Executarea – adaugă el – apare legitimă, chiar exemplară în plan ideal, deoarece trebuie înțeleasă ca un sacrificiu fondator care face trecerea completă a suveranității de la monarh – ca drept divin, către popor – ca drept uman” (71) (Interesant ritualul sacrificării lui Ceaușescu !!!).

Execuția lui Ludovic al XVI-lea nu a fost deci, numai, un asasinat impus de o sentință dată de o minoritate fanatică pentru o majoritate a celor slabi, ci o adevărată ceremonie inițiatică care a culminat cu sacrificiul uman.Aceeași minoritate a fost cea care a condus jocurile în spatele scenei și despre care, cu o oarecare îndrăzneală, dar în mod voalat, Jules Michelet, personaj cu posibile legături în lumea sectară și luciferină (după cum se poate înțelege din citirea cărții lui ”La Strega –
Vrăjitoarea”, Milano, Rizzoli, 1987): ”Mulți crezură că nu se putea trece peste limita impusă de corpul Regelui, că de fapt ar fi nevoie de un sacrificiu uman, un om dedicat sacrificării pentru Zeul Războaielor” (Paul Castelle Le secret de la Révolution Française, Paris, Éd. litéraires artistiques, 1943, p 314).

Iluminatismul in zilele de azi

Politologul francez P F de Villemarest, cercetător cunoscut al lumii sovietelor, respectiv al mondialismului, făcea cunoscut în buletinul său periodic La lettre d’information, un profil curios al fostului președinte al SUA, George Bush Sr: În spatele fațadei de la CFR și de la Trilaterală (72), Bush este unul dintre inițiații unui grup de la Universitatea Yale, grup numit ”Craniul și Oasele” – ”Skull & Bones” (73),o societate cu numai cincisprezece inițiați în fiecare promoție, regulă valabilă și în ziua de azi.Orice clasă anuală de cincisprezece inițiați din fiecare promoție formează o ”celulă” numerotată.

(De exemplu, D115 pentru aleșii anului 1917, D183 pentru aleșii anului 1984.
Acest grup – Skull & Bones – împreună cu societatea geamănă din Marea Britanie, denumită Grupul, constituie elementele de bază ale unei societăți mondialiste denumit sub numele generic de Ordinul.E un lucru cunoscut că CFR și RIIA servesc de paravan acestor grupuri elitiste, despre care ar fi o prostie să se creadă că bat câmpii sau taie frunze la câini.

Aceștia sunt, în realitate, continuatorii direcți ai celulelor secrete create în secolul al XVIII-lea de către Iluminații din Bavaria, care între 1800 și 1855 au ajuns și în Anglia.Anthony C Sutton (74) a demonstrat, pe bază de documente de epocă, că Timothy Dwight (primul președinte al Universității California, după care al John Hopkins University), respectiv Daniel Coit Gilman au fost inițiați în Ordin, în Germania, primul în 1849, secundul în 1852, înainte să creeze și ei, la rândul lor, celule în interiorul mediului universitar din Statele Unite.Wilhelm Wundt, mort în 1920, cel care a format conducătorii Uniunii Teologice Protestante din New York, în cercurile Iluminaților se G Bush Sr și Jerry Falwell numea Raphael.Pastorul unitarian William Sloan Coffin, întemeietorul progresismului în lumea intelectuală, a fost inițiat al Grupului britanic.Archibald Macleish, unul din cei care a redactat Carta Unesco era și el înalt inițiat.

Stanley Hall, mentorul bancherului evreu Seligman (unul din finanțatorii Revoluției Bolșevice și în același timp, al național-socialismului) a aparținut Ordinului. Dinastia Bush, începând cu Prescott S Bush – inițiat în 1917 cu numărul D115, fiul lui – G Bush Sr, inițiat în 1949 cu D147, nepotul – G Bush jr, inițiat în 1968 cu D166, Winston Lord,
președintele executiv al CFR între 1979 și 1982, toți provin din grupurile anuale de cincisprezece de la Skull & Bones (75).

Calitatea de membru al Skull & Bones a lui G Bush Sr (președintele american care și-a legat numele de războiul din Golful Persic, din anii ’90 ai secolului trecut), îl face apropiatul unei alte societăți – Rhodes Trust – care din cele susținute de revista britanică The Economist (76), constituie și ea o descendență directă din Ordinul Iluminaților din Bavaria.Skull & Bones, cunoscută și sub denumirea de Capitolul 322, a apărut ca o succesiune a unei societăți secrete germane, probabil Capitolul 321, fiind adusă în Statele Unite în secolul al XIX-lea de către William Russell, după o perioadă de studiu în Germania.

Din motive legale, în 1856, Skull & Bones a fost încorporată în Russell Trust, cu centrul la Universitatea Yale.Toți membrii Skull & Bones sunt numai bărbați, W A S P – White Anglo Saxon Protestant – Anglo Saxoni Albi și Protestanți, descendenți în mare parte din familiile puritane engleze, ajunse între 1630 și 1660 în Statele Unite – Pilgrims – Pelerinii.

Cercetător al centrelor superioare din Zona Puterii este istoricul
Universității Stanford din California, Anthony C Sutton (în fotografia din stânga, preluată din lucrarea America’s Secret Establishment se află americanizarea, mai bine zis etapele prin care au apărut influențe ale Iluminaților în Statele Unite).

În cartea lui America’s Secret Establishment, Sutton face referire tocmai la societățile din Zona Puterii: Societatea Pilgrims, CFR-ul american, RIIA-ul britanic, Comisia Trilaterală, Cercul Bilderberg toate împreună, adevărate entități intelectuale și financiare, unice în felul lor, adevăratele personaje care dictează politica guvernelor.Este demn de reținut, că pe la jumătatea anilor ’80 ai secolului XX, Skull & Bones era o societate cu circa 800 de membri, cu legături în Mișcarea New-Age, de care nu erau străine – din cele susținute de Sutton, anumite aspecte satanice (79).

Legătura dintre Capitolul 322 și celelalte organizații. Structura este aceea a cercurilor concentrice, tipică societăților secrete, cu înalții inițiați la centru (77) și organele executive externe infiltrate de personaje ale Ordinului. Mare parte din cei care fac parte din aceste
societăți elitiste, sunt prezente și la întrunirile Bohemian Club (78) din San Francisco, club la ale cărui întruniri a participat și fostul președinte al SUA, Bill Clinton.

La interiorul ramurii americane a Iluminaților își găsește loc istoria Universității John Hopkins care devine mult mai interesantă dacă se ține cont că împreună cu Universitatea Yale și Universitatea Cornell, a(u) contribuit la trasarea liniei directivă în învățământul universitar american al secolului XX, modalitate de educație care s-a extins în toată lumea occidentală, contribuind la difuzarea culturii antropocentrice și raționaliste mai ales între personajele conducătoare ale societății, personaje necesare și utile Guvernului Mondial.

Universitatea John Hopkins ia ființă în 1876 cu un fond de 7
milioane de dolari, fond constituit prin contribuția unui negustor-bancher bogat din Baltimore, SUA, John Hopkins (80). De fapt, pe tărâmul cultural nord-american care se înfiripa în ultima parte a secolului al XIX-lea, Universitatea John Hopkins era considerată cap de listă ca importanță.De la înființare și până în 1901, președinte la Universitatea John Hopkins a fost
Daniel Coit Gilman (alăturat în fotografia preluată din lucrarea lui Sutton), care în aceeași perioadă era și prim-președinte al Fundației Carnegie, și ulterior, primpreședinte al Universității California (81).

Împreună cu alți inițiați, precum T. Dwight, respectiv Andrew Dickinson White, Gilman a fost la originea, în marile universități americane, faimoaselor și renumitelor THINK TANKS, rezervoare de gândire care au
influențat și influențează foarte mult politica și societatea americană.Nimic nu s-a oprit la Gilman, acesta alegându-și persoane care să ducă mai departe tradiția: William H Welch, inițiat, a condus departamentul de medicină.Începând cu 1901, timp de 25 de ani a fost președintele Rockefeller Institute for Medical Research, și din 1906 a devenit și administrator al Fundației Carnegie (82).

Stanley Hall, a fost numit la catedra de Psihologie și Pedagogie în 1881.Hall a studiat filosofia timp de doi ani, la Berlin, sub supravegherea hegelianului Trendelenberg, care a fost și profesorul lui Gilman.Între 1870 și 1882, Hall a petrecut, în intervale, timp de șase ani în Germania, în mod particular la Leipzig, pe cheltuiala Ordinului, unde lacunoscut
pe profesorul Wilhelm Maximilian Wundt.

Wundt a predat la Universitatea din Leipzig, din 1875 până în 1920, unde, aplicând psihologia experimentală în mediul social (înțeles din punct de vedere hegelian), a reușit să aplice teoriile hegeliene în educație, înființând faimoasa ”Școală din Leipzig”. Wundt i-a avut ca
profesori pe Hegel – pe partea socială, respectiv Johann Herbart – filosof german celebru prin studiile lui de pedagogie și psihologie.

E bine de amintit că Herbart, în timpul studiilor de la Interlaken – Elveția, a avut legături strânse cu Johann H Pestalozzi (1746-1827), adept al Iluminaților din Bavaria cu pseudonimul ALFRED, care la rândul lui, în didactică, avea asemănări izbitoare cu gândirea roza-cruciană a lui Comenius.Bunicul lui Wundt – Karl Kasimir, pastor protestant și
profesor la Universitatea din Heidelberg, era și el membru al Iluminaților cu pseudonimul de RAPHAEL.

Acum apare evident că hegelismul a constituit suportul ideologic care i-au permis evreului Karl Marx, să codifice corect, pe tărâm politic, principiile revoluționare stabilite cu șaptezeci de ani înainte de aceeași Iluminați.Pe tărâm educațional, Herbart și Wundt au fost cei care au avut rolul să pună în practică doctrina Iluminaților.Ideile propagate de
Herbart, Wundt și Hall erau și ideile lui Hegel, și prin Pestalozzi, ale anticului maestru Comenius: individul în sine nu era important și scopul educației nu era acela de-a dezvolta capacitățile latente din individ (prin folosirea cunoașterii, a raționamentului, prin utilizarea memoriei, a inteligenței, respectiv a voinței), ci să modeleze moralitatea și caracterul
personal în funcție de nevoile sociale, nevoi care pentru Herbart coincideau cu ceea ce pentru Iluminați era reținut ca bun și util pentru societate.

Teoriile lui Hall au avut un mare succes și, după 1930, datorită finanțărilor primite de la diverse fundații, s-au răspândit în Statele Unite, formându-se mai mult de 117 laboratoare de psihologie experimentală, dintre care cele mai faimoase sunt cele de la Universitatea Columbia și de la Chicago School of Education (ambele fondate de către Rockefeller) care, asociate cu departamentele de psihologie unite în American Psyhological Association de la Stanley, domină câmpul educațional american.

Mijloc eficace de difuzare al ideilor în mediul universitar este și astăzi John Hopkins Press (Editura John Hopkins), organul de informare cel mai vechi din Statele Unite, de acest fel, care include numeroase
ziare și reviste, științifice și literare.

Richard T Ely a fost numit să ocupe catedra de Economie Politică în anul 1880.În 1876, student fiind la Universitatea din Heidelberg, Ely era admiratorul și prietenul lui Andrew D White, primul președinte de la American Historical Association, președinte al Universității Cornell, ambasador american în Germania. Ely respingea economia clasică liberală, inclusiv liberul schimb, observând că acest liber schimb era puternic boicotat de Școala de Gândire Germană, de care era puternic
influențat (83).

Cu alte cuvinte – continuă Sutton – la fel cum Stanley Hall adoptase hegelismul lui Wundt în psihologie, Ely adoptase ideile hegeliene ale primului său maestru – profesorul Karl Knies de la Universitatea din Heidelberg. Ely, instrument al Ordinului, devine fondatorul și primul secretar al ”American Economic Association”.

Elevi celebri de la John Hopkins

*John Dewey a frecventat-o între 1882 și 1886 sub conducerea filosofului hegelian George S Morris (Morris la rândul lui, s-a format și el la Universitatea din Berlin la școala lui Adolph Trendelenberg, ca și Gilman, și Gilman a fost cel care l-a adus pe Morris la Hopkins (84).Psihologia în schimb, Dewey a deprins-o de la Stanley Hall, primul american care
și-a obținut doctoratul în psihologie experimentală cu Wundt la Leipzig.Mai întâi profesor de filosofie la Universitatea din Michigan, în 1894 Dewey trece la Universitatea din Chicago (înființată de Rockefeller), unde în 1902 este numit director al noii School of Education.

Pentru Dewey, ca și pentru maeștrii lui, tânărul nu trebuia să meargă la școală pentru a-și dezvolta talentele, ci pentru a fi pregătit să devină o unitate în societatea organică, gata să reacționeze în modul programat la stimulii care proveneau din mediul exterior, în societatea care azi e cunoscută sub numele de Satul Global (Și cum un Sat Global
are și populație, aceasta poartă numele de … Village People.Sună cunoscut?! Încercați să-i vedeți pe cei de la Village People
și să fredonați Y M C A – nota traducătorului).

Ca o sinteză, se poate afirma că American Economic Association, American
Historical Association și American Psihological Association își au toate originea în aceeași perioadă, în Ordin, care la nevoie se putea folosi de fundații și de universități – unde John Hopkins avea un rol important – ca elemente decisive de condiționare a societății prin controlul exercitat prin educație.

*Edward Mandell House, evreu din naștere (al cărui nume era Mendel Haus) își îndreaptă primii pași spre Hopkins Grammar School din New Haven – Connecticut care-l ca proiecta spre vârful Puterii, până la a deveni omul misterios al președintelui Wilson. La New Haven House făcu cunoștiință cu unul din reprezentanții Ordinului în persoana unuia din colegii lui de clasă, Arthur T Hadley, personaj care între 1899 și 1921 ar fi fost președintele Universității Yale.Colonelul House devine un înalt reprezentant al Masoneriei Iluministe prin Masters of Wisdom – Maeștrii Înțelepciunii, participând la înființarea societăților Round Table, Pilgrims, CFR.

*Woodrow Wilson (în fotografia alăturată cu Mandell House),
și-a dat doctoratul la John Hopkins la puțin timp după John Dewey, și
ajunge în scurt timp la președinția Universității Princeton, după care la
conducerea SUA.Wilson reprezintă prima figură politică din cuptorul de
creiere al elitei: pe durata șederii la președinția statului a fost supravegheat de consilierul Mandell House, controlat și el, la rândul lui, de către Ordin.

Wilson era mason, creatură docilă în mâinile evreilor ca House, Bernard
Baruch – bancherul de pe Wall Street și Stephen Wise (rabin), care l-au
îndrumat în întemeierea Societății Națiunilor, primă etapă pe calea spre
Guvernul Mondial.Amiralul William Guy Carr, în cartea Pawns in the
Game, scrisă în 1958, făcea cunoscut că una din preocupările Iluminaților,
dar și ai succesorilor lor din acei ani, era selectarea studenților foarte dotați intelectual, proveniți din marile familii internaționale, cu posibilitate să fie îndoctrinați, să accepte ideea că numai un Guvern Mondial poate pune capăt războaielor fără sfârșit și tuturor agitațiilor.

Ei – continuă Carr – trebuiau să fie convinși că oamenii cu capacități speciale aveau dreptul să dicteze legile celor mai puțin dezvoltați din
moment ce goymii (non-evreii) nu știau ce este bine pentru ei din punct de vedere material, mental și spiritual.Astăzi, trei din aceste școli speciale sunt: la ELGIN – Gordonstoun School – în Scoția, SALEM în Germania și ANAVRYTA în Grecia.

Principele Filip, soțul reginei Elisabeta a Angliei, a fost educat la Gordonstoun, la solicitarea lordului Louis Mountbatten, unchiul lui (p XI).Referitor la Casa Regală Britanică, puțini știu (poate) că denumirea ei inițială era Casa de Saxa – Coburg – Gotha și avea origini germane.Pe durata primului război mondial, această denumire a fost schimbată în
Casa de Windsor (mai mult din rațiuni de public relations, englezii luptând cu germanii în nordul Franței).Și numele altui reprezentant britanic a fost anglicizat, trecând din Battenberg în … Mountbatten.

Merită amintit că soțul reginei Elisabeta a II-a, Filip Mountbatten, de origini grecești, este principe de Grecia și Danemarca, baron de Greenwich, conte de Merioneth și duce de Edimburg.După ce a fost președintele Societății Xoologice din Londra, în 1961 s-a numărat printre fondatorii WWF – World Wildlife Fund, devenit ulterior World Wide Fund for the Nature, unul din instrumentele, mai mult decât de protecție a naturii, de păstrare a supremației britanice în lume.

WWF apare ocupat, printre altele, cu campaniile antidemografice – văzând că protecția este acordată doar speciilor animale (ar fi interesant de văzut cine sunt cei care încurajează braconajul mondial) – dar și mai intrigant pentru o societate protecționistă, dar și cu asigurarea controlului mondial de materii prime necesare multinaționalelor (85).

La 8 august 1988, Deutsche Press Agentur – DPA, publica o afirmație a masonului de rang înalt (unii susțin și reprezentant al Nobilimii Negre) Filip Mountbatten, destul de elocventă pentru a clarifica gândirea și preocupările imperative în problemele ambientale ale așa-numitei elite mondiale: Dacă ar fi să mă reîncarnez, mi-ar plăcea să fiu un virus mortal,
pentru a contribui, într-un fel sau altul la rezolvarea problemei suprapopulării.”[2]

SURSE