Întâlniri OZN în Mexic

„Intalniri OZN in Mexic

Pe 3 mai 1975 pilotul Carlos Antonio de los Santos Montiel zbura cu un mic avion „Piper Aztec 24” deasupra zonei centrale a Mexicului, când doua OZN-uri s-au asezat deasupra aripilor, lungi de 4 metri, ale avionului, iar un al treilea dedesubtul cabinei de pilotaj. Erau de culoare gri opac si aveau un fel de parbriz. Suprafata lor era neteda, fara nituri sau îmbinari. În unele ilustratii ale întâmplarii, OZN-urile apar cu antene pe partea de sus, ceea ce nu era adevarat. Au zburat în aceasta formatie timp de 18 minute, fara sa-l abata de pe ruta stabilita. Doar l-au ridicat la o altitudine mult mai mare decât cea normala. Obiectele au fost vazute si de doua radare de la sol.

Pe 17 mai 2010 investigatoarea mexicana Ana Luisa Cid a luat un interviu eroului acestei întâmplari. Desi nu-i place sa-si aminteasca ironiile la care a fost supus, el sustine si azi veridicitatea celor întâmplate. În niciun caz nu a fost vorba de halucinatii datorita hipoxiei, asa cum s-a spus. În plus, radarele n-aveau hipoxie. Nu-si explica de unde au aparut obiectele, ce anume erau, nici ce intentii aveau. Dar nu i-au facut niciun rau, desi au fost foarte aproape de el. S-a comentat ca dupa ce a îndraznit sa-si faca publica patania i s-ar fi retras licenta de zbor ori chiar ca ar fi disparut fara urma, ceea ce nu era adevarat. Reputatia sa personala si profesionala a ramas nestirbita multumita marturiei controlorilor de trafic aerian, care au urmarit obiectele pe radar.

Montiel a mai vazut un OZN si cu o alta ocazie, dar nu în timp ce zbura. Era un obiect mare, luminos, „ca un ou fiert taiat pe jumatate”. Chiar a facut si câteva fotografii, dar acestea au fost nereusite. El a mai avut si niste întâlniri stranii cu o persoana de statura foarte mica, cu trasaturi umane, care putea fi si un extraterestru. S-a întâmplat de doua ori: prima data când mergea la cunoscutul ziarist Pedro Ferriz pentru un interviu, a doua oara pe scarile hotelului în care urma sa-l întâlneasca pe Prof. J. Allen Hynek. Spre deosebire însa de „oamenii în negru”, necunoscutul s-a purtat manierat cu el.

Un alt caz reexaminat de Ana Luisa Cid a fost cel al lui Enrique Kolbeck Vergara controlor de trafic aerian la Aeroportul International din Mexico City, având peste 30 de ani de experienta în domeniu. În 1994, deasupra partii de sud a capitalei mexicane, un obiect misterios a lovit un avion de linie Aeromexico, deteriorându-i trenul principal de aterizare. Impactul a fost atât de puternic încât avionul a pierdut brusc din înaltime. Nu s-a gasit o alta explicatie decât ca a fost un OZN, întrucât cu o ora mai devreme s-au primit si mai multe rapoarte privitor la un obiect zburator straniu vazut în aceeasi zona.

Obiectul nu a fost prins pe radar deoarece OZN-ul era stationar, iar acest tip de radare urmareste doar obiectele în miscare, având un filtru de eliminare a ecourilor fixe (altminteri pe radar s-ar vedea muntii si cladirile). Evenimentul a fost suficient de convingator pentru a-l face pe Vergara, care fusese sceptic în privinta fenomenului OZN, sa-si schimbe opiniile, întelegând ca fenomenul OZN poate fi un pericol pentru aviatie.  Vergara a declarat ca a avut si alte astfel de întâlniri. Dar si prietenul sau, controlorul de trafic Emiliano Torres Macias, a observat prin binoclu o sfera stationara deasupra aeroportului international din Mexico City, dupa ce fusese alertat de un pilot. Ulterior s-a vazut ca erau mai multe sfere. A fost un caz faimos, discutat si la programele TV, dar media nu a înteles cât era de serioasa situatia. Din punct devedere legal au fost obstructionate caile aeriene. Deci OZN-urile pot invada spatiul nostru aerian fara restrictii…

Un alt caz, mai recent, a fost cel din 2008 între localitatile Aguascalientes, Bajío si Guadalajara. Controlorul de trafic a observat, venind de undeva de mai sus de 12 kilometri, un obiect care a ramas un timp suspendat nemiscat iar apoi a disparut. A fost facuta si o fotografie. Si pilotii a cinci avioane, dintre care unul international, au vazut aparitia. Aceasta nu a coborât la sol, fapt confirmat si de protectia civila, ca si de armata mobilizata în acest scop, care nu au gasit niciun fel de resturi în zona. S-au semnalat si alte astfel de cazuri. Nu exista posibilitatea unor confuzii. Un OZN arata pe ecranul radarului ca un punct luminos care nu are cod de identificare, dar care se misca repede, uneori incomparabil mai repede decât orice avion. Daca s-ar produce un accident cine ar fi responsabil? Nu exista reglementari în acest sens si nici nu este vreo speranta sa se adopte, întrucât fenomenul nu este nici macar recunoscut oficial.

DAN D. FARCAS”[1]

SURSE

1. http://www.revistamagazin.ro/content/view/8042/
2. Foto: Internet