Hipercivilizațiile cosmice
„Hipercivilizatiile cosmice
Am prezentat pe aceasta pagina nenumarate evenimente stranii colectate de ufologi, inclusiv fenomene paranormale, folclorice, religioase etc. cu care ele se asociaza. Exista oare un cadru cat de cat stiintific care sa le poata explica? Cer permisiunea cititorului sa prezint, in cele ce urmeaza, doar una dintre explicatiile care pot fi avansate in acest sens.
La ora actuala astronomii accepta faptul ca multe dintre stelele din Univers au planete in jurul lor. Tot mai multi specialisti recunosc ca elementele de baza ale vietii calatoresc prin spatiu, „infectand” orice planeta potrivita cu care vin in contact. Dar, odata viata aparuta, conditiile favorabile vietii trebuie sa se pastreze circa patru miliarde de ani in acel loc, pentru ca jocul aleatoriu al mutatiilor si transformarea subsecventa a mediului (in primul rand imbogatirea atmosferei cu oxigen) sa poata produce abundenta si complexitatea biosferei pe care o vedem pe Pamant. In cazuri speciale, o asemenea evolutie poate da nastere la o „civilizatie tehnologica”, adica la fiinte inteligente, capabile sa construiasca nave spatiale pentru a calatori pe alte planete.
Incepand cu o faimoasa formula, propusa in 1961 de astronomul Frank Drake, au fost multe incercari de a estima cam cate „civilizatii tehnologice” s-ar putea naste (numai) in galaxia noastra – Calea Lactee. Am refacut si eu acest calcul. Rezultatul a fost ca, pana in prezent, in istoria galaxiei noastre se puteau naste cateva mii de civilizatii tehnologice, dintre care cateva sute au si supravietuit „bolilor copilariei” (cele cu care ne confruntam noi acum pe Pamant) si inca mai exista.
Civilizatii tehnologice
Numai ca aceste civilizatii nu au aparut simultan. In iulie 2015 s-a anuntat descoperirea unei exoplanete, numita Kepler 452b. Ea este asemanatoare cu Pamantul, orbitand in jurul unei stele de tipul Soarelui, in zona in care apa se mentine lichida s.a.m.d. Atata doar ca acel sistem solar este cu un miliard de ani mai batran decat al nostru, ceea ce inseamna ca si viata, respectiv o eventuala civilizatie tehnologica putea sa fi aparut acolo cu un miliard de ani mai devreme decat pe Pamant.
Mai general, primele civilizatii tehnologice puteau sa apara in galaxia noastra acum un miliard de ani, sau chiar mai devreme. Asta inseamna ca cele cateva sute de civilizatii supravietuitoare, estimate mai sus, au aparut, cel mai probabil, pe rand, cate una la cateva milioane de ani. Deci in Galaxie chiar si civilizatia cea mai apropiata de noi ca evolutie ne-a depasit probabil cu milioane de ani (iar urmatoarea – supravietuitoare – va aparea cu milioane de ani dupa noi). Cu alte cuvinte, nu exista nicio civilizatie apropiata de nivelul nostru, una care, de exemplu, sa foloseasca undele radio pentru comunicare.
Ce va deveni omenirea (daca va supravietui) peste milioane (sau miliarde) de ani? Este imposibil de imaginat. Nu uitam ca nu suntem in stare sa prezicem viitorul nostru, nici intr-o perspectiva de cateva sute de ani. Locuitorii civilizatiilor foarte vechi au devenit poate nemuritori, poate timpul si spatiul nu mai conteaza pentru ei, poate s-au mutat intr-o realitate virtuala omniprezenta s.a.m.d. Dar adevaratul raspuns este, in mod sigur, inca mult mai complex si depaseste stiinta, ratiunea si imaginatia noastra. Singura presupunere rezonabila pe care am putea-o avansa este ca, in acest rastimp, ei s-au transformat in altceva, ceva pentru care am putea propune numele de hipercivilizatie.
Iar daca cineva considera ca am fost prea optimisti si fiintele inteligente supravietuitoare se gasesc mult mai rar, reamintim ca am facut estimarea doar pentru galaxia noastra, or, ea este doar una dintre cele cel putin 150 de miliarde de galaxii, mai mult sau mai putin similare, ale Universului accesibil instrumentelor noastre. Si avem motive temeinice sa credem ca exista si alte universuri, poate in dimensiuni „paralele”, poate din alte stari de agregare ale materiei, sau ca parti ale unui „Multivers” s.a.m.d. De aceea, este – practic – absolut sigur ca in Cosmos exista hipercivilizatii.
Privitor la extraterestri, literatura SF ne-a setat mintile pe sabloane care ignora total existenta hipercivilizatiilor. Exista de fapt doua „ipoteze extraterestre”: prima este cea pe care am putea-o numi „ipoteza extraterestra primitiva”, cealalta cea a hipercivilizatiilor.
Ipoteza primitiva presupune ca civilizatiile extraterestre au aparut aproximativ simultan deci sunt cam la acelasi nivel cu noi (poate cu un avans de cateva sute sau cateva mii de ani). Aceasta ipoteza cultiva idei preconcepute false, cum ar fi: calatorii cosmice foarte lungi si dificile, aterizarea pe peluza Casei Albe, tratative pe baza de egalitate, schimb de idei, invazie, interventie, ajutor s.a.m.d. Acest punct de vedere primitiv este lipsit de fundament. In cazul in care exista hipercivilizatii (si ele exista, cu o probabilitate de 99,999999%), acestea cunosc cu totul alte legi ale firii si au explorat, in cel mai mic detaliu, galaxia noastra, cu milioane de ani in urma, asa ca stiu, de foarte mult timp, despre existenta noastra.
Reprezentantii hipercivilizatiilor ar putea fi aici, printre noi, dar manifestarile lor ar putea arata atat de diferit de asteptarile noastre (de pilda prin fenomenul OZN, personaje folclorice, teofanii etc.) incat sa nu-i putem recunoaste. Ceea ce ne impiedica sa ii vedem este, intre altele, un set de prejudecati larg raspandite si adanc inradacinate, dintre care voi enumera cateva in cele ce urmeaza.
Prejudecata drepturilor egale. O diferenta de milioane de ani, sau chiar sute de milioane, este la fel de mare ca cea dintre noi si o maimuta, o soparla sau chiar o furnica. In cazul in care reprezentantii unor hipercivilizatii ar fi aici (asa cum este foarte probabil), ei ne-ar putea examina, ar putea monitoriza evolutia noastra, si chiar ne-ar putea contacta intr-o anumita forma, dar niciodata nu se vor pune pe acelasi nivel cu noi.
Prejudecata conversatiei. Chiar daca noi interactionam uneori cu o soparla, aceasta nu va fi niciodata o conversatie, au spus, intr-un articol din 1959, Giuseppe Cocconi si Philip Morrison, adaugand ca, daca diferenta dintre doua civilizatii este de milioane de ani, probabilitatea ca ele sa faca schimb de idei este zero.
Prejudecata invaziei. Pentru multi oameni, pare normal ca daca o civilizatie cosmica va ajunge pe Pamant, ea va incerca sa ne cucereasca; desigur prin forta. Dar, probabil, hipercivilizatiile au explorat in detaliu, inca de milioane de ani, galaxia si stiu ca noi suntem aici. Prin urmare, puteau invada planeta noastra in orice moment din trecut; iar, intr-un anumit sens, probabil, suntem deja „invadati” de ei, inca de milioane de ani.
Prejudecata interventiei si a ajutorului. Unii spera ca extraterestri ne vor dadaci si ne vor ajuta (sau macar pe unii „alesi”) pentru a depasi catastrofe viitoare. Dar, chiar si noi, daca descoperim o regiune neatinsa a biosferei, incercam sa o declaram drept rezervatie, in care se va permite doar o interventie foarte limitata, cu motivatie stiintifica.
Noi rase?
Diferenta dintre o hipercivilizatie si noi ar putea fi la fel de mare ca cea dintre noi si o populatie de furnici. Un entomolog care si-ar propune sa studieze viata unui musuroi de furnici va incerca sa perturbe cat mai putin viata acestuia. El ar putea face desigur experimente, sa examineze ori chiar sa modifice unele furnici, poate ducandu-le in laboratoare, incercand sa creeze noi „rase”, cu proprietati dorite, s.a.m.d. Cu siguranta, el va incerca sa afle cat mai multe despre viata din furnicar, dar nu va „prezenta scrisori de acreditare” reginei furnicilor, nici nu va negocia un tratat reciproc avantajos.
Putem specula ca – intr-un mod asemanator – o hipercivilizatie ar putea incerca sa realizeze, folosind materiale genetice de pe Pamant, noi rase, cu un creier mai mare, cu o inteligenta superioara, adaptata pentru anumite sarcini speciale etc. Prin urmare, multe „rase” descrise de presupusii rapiti (omuletii cenusii, inaltii blonzi etc.) ar putea fi astfel de rase umane artificiale sau chiar bio-roboti derivati din fondul genetic al speciei umane. Ei puteau fi „produsi”, de exemplu, in rezervatii sau baze, undeva in afara Pamantului.
Desigur, comparatia de mai sus a omenirii cu un musuroi de furnici este nitel fortata, intrucat omenirea este o potentiala viitoare hipercivilizatie. Aparitia unei civilizatii tehnologice, este probabil un eveniment foarte rar si important in Galaxie. O hipercivilizatie nu ne va da tehnologiile sale; chiar mai mult, ea va interzice acest lucru. Un motiv este agresivitatea si xenofobia noastra, care transforma orice noua tehnologie in arme; un alt motiv este dorinta de a evita un „soc cultural”, care ar putea distruge practic toate structurile noastre: sociale, stiintifice, religioase, economice, politice, militare si culturale.
DAN D. FARCAS”[1]
SURSE
- http://www.revistamagazin.ro/content/view/13651/4/
- Foto: Internet
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.