Declaraţia masonică de independenţă a SUA

by Departamentul Național de Informații (DNI) · joi, 25 iunie 2020

Distribuie!

„Războiul de independenţă, prin care cele 13 colonii nord americane urmăreau să se desprindă de Marea Britanie, a început în aprilie 1775 şi a durat până în 1783, când a fost încheiat Tratatul de la Paris. Generalul francez Lafayette, cel care în acest război a ajutat America împotriva englezilor, era mason.

Majoritatea comandanţilor şi generalilor armatei americane continentale erau masoni, membri în aşa-numitele loji militare. „Boston Tea Party” – incendierea în 1773 a unui vas comercial britanic, în semn de protest faţă de impozitele prea mari impuse de Marea Britanie – a fost plănuită la taverna Dragonul Verde, unul din locurile predilecte de întâlnire al masonilor.

Francmasonii au ocupat poziţii cheie nu doar în teatrul de război, ci şi în momentul semnării Declaraţiei de independenţă, prin care s-au pus practic bazele noului stat american. Textul acesteia fusese scris în principal de Thomas Jefferson, mason şi agent al Illuminati-lor din Bavaria. Din Comitetul numit de Congresul continental pentru redactarea acestui document mai făceau parte Benjamin Franklin şi Robert Livingston, masoni recunoscuţi. John Hancock, preşedintele Congresului care a aprobat declaraţia pe 4 iulie 1776, era şi el mason.

Benjamin Franklin devine mason în 1731 în loja St. John din Philadelphia, una din primele constituite pe teritoriul Americii. Va publica apoi în ziarul său, Gazeta de Pensilvania, articole de propagandă masonică. Ajunge Mare Maestru al lojii St. John şi în 1749 este numit Mare Maestru al provinciei Pensilvania. În acelaşi an publică prima carte masonică din SUA, o ediţie a Constituţiilor lui Anderson, document considerat un fel de biblie a masoneriei engleze.

În 1757, este trimis în Anglia ca reprezentant al statului Pensilvania pentru a protesta împotriva familiei Penn, proprietarii coloniei. Va rămâne cinci ani la Londra, perioadă în care intră în legătură cu Sir Francis Dashwood. Acesta pusese bazele unei societăţi secrete para-masonice, numită iniţial „Frăţia Sfântului Francisc din Wycombe” sau „Ordinul Cavalerilor din Wycombe”, dar care va fi mai cunoscută sub al doilea nume al său : „Clubul focul iadului” (Hell Fire Club). Franklin va petrece mult timp la castelul lui Dashwood din West Wycombe, unde erau organizate ritualurile satanice ale Hell Fire Club.

În 1770 pleacă în Franţa ca ambasador al coloniilor americane, dar şi pentru a stabili relaţii cu masonii francezi şi a aduna de la aceştia fonduri cu care cumpără arme pentru rebelii americani. În timpul unei alte vizite făcute în Franţa, în 1778, devine membru în loja Nouă Surori din Paris, din care mai făceau parte şi Voltaire, Danton, Camille Desmoulins, Lafayette.

Benjamin Franklin este cunoscut şi drept autor al unui desen publicat în 1754 în Gazeta de Pennsilvania şi având ca titlu „Alătură-te sau mori”. Atât sloganul cât şi simbolismul şarpelui tăiat în bucăţi, fiecare din ele reprezentând câte una din cele 13 colonii, indică inspiraţia malefică, chiar dacă la acea vreme ele au fost privite doar ca un îndemn la uniune.”[1][2]

SURSE