Levitația, stare mentală dominată de forță

Distribuie!

„Mulți dintre cei cunoscuți ca având capacitatea de a levita, se caracterizează prin stări mentale dominate de forță. Biserica creștină timpurie considera că levitația era un indiciu al posesiei demonice.

Totuși, de-a lungul secolelor, mulți oameni sfinți au fost la rândul lor capabili sa se desprindă prin forțe proprii de pe pământ. Probabil că cel mai celebru a fost Sf. Iosif de Carpetino, născut în anul 1603, în Italia. El a extins o stare de extaz religios care i-a permis să desfidă legea gravitației.

A levitat de peste o sută de ori, chiar și în fața Papei Urban al VII-lea. Mai târziu, aceste evenimente au dus la canonizarea lui. Religiile și filosofiile atestă faptul că levitația poate fi obținută printr-un exercițiu menit să exploateze la maximum forța vitală a corpului. Această energie este numită Chi sau Ki și se spune că poate fi controlată de un asiduu exercițiu de natura yoghină.

Fenomenul salturilor yoghine, în cadrul cărora o persoană poate face scurte mișcări de levitație prin intermediul meditației transcedentale este promovat de învățăturile răsăritene. Accentul nu este pus atât pe emoții extreme, cât pe vizualizare și controlul respirației, pentru mobilizarea tuturor energiilor latente din corp.

Unele persoane cu abilități parapsihice cred că levitația este posibilă datorită unei puteri psihokinetice naturale, înnăscute. Daniel Douglas Home, medium-ul secolului al XIX-lea, era drept cunoscut un frecvent practician al artei levitației. În anul 1868, a fost văzut levitând de la o fereastră situată la etajul trei al unei clădiri.

S-a raportat că a intrat în clădire printr-o altă fereastră, aflată la același etaj. Spre deosebire de cazurile religioase, Douglas Home nu a intrat în transă, considerând că a fost nevoie doar de o mare capacitate de concentrare.

Cu toate acestea, în ziua de astăzi, mulți oameni sunt de părere ca cel mai bine ar fi ca teoriile despre levitație să fie lăsate în seama inginerilor și magicienilor.„[1]

SURSE