Blog

Printre cei prezenți s-a aflat și fostul președinte al UDMR, Marko Bela. Acesta a declarat că ungurii nu au ce să sărbătorească pe 1 decembrie., ziua unirii Transilvaniei cu România, acuzând faptul că această comunitate a fost dezavantajată, iar princpiile stabilite acum 99 de ani nu sunt respectate.

„Oare noi, ungurii, pe lângă faptul că am recuperat o parte, nu totul din acele drepturi și bunuri care ne-au fost luate, foarte exact, ce ar trebui să sărbătorim? Să sărbătorim acele promisiuni care nu s-au ținut până în ziua de astăzi de la Alba Iulia? Sau politica școlară dintre cele două războaie mondiale? Oare ce să sărbătorim? Să sărbătorim ceea ce s-a întâmplat în 1959 când s-a închis Facultatea Bolyai și pe timpul lui Ceaușescu când limba maghiară a fost degradată ca o limbă de bucătărie în dictatura comunistă? Nimeni nu poate să ne ceară să sărbătorim acest lucru. Apoi, bineînțeles, în 1989 și, repet, după o perioadă situația noastră s-a schimbat, însă în momentul de față ce să sărbătorim? Să sărbătorim faptul că legea care trebuie să asigure învățământul în limba maternă la toate nivelele nu se aplică, de exemplu în cadrul Facultății de Medicină de la Târgu Mureș? (…) Este foarte greu să sărbătorim în asemenea condiții pentru noi. Pot să spun este chiar imposibil”, a declarat, de la tribuna Congresului, Marko Bela.

„Oare în 2018 ce o să sărbătorească românii? Oare are România ce sărbători în afară de faptul că prin voința puterilor câștigătoare cu 100 de ani înainte s-a creat statul modern român și că este un moment important istoric indiferent de atitudinea noastră? Ce o să sărbătorească majoritatea românească anul viitor, împreună cu noi sau fără noi? Multe mii de kilometri de autostrăzi? Dar nu există! Rețea modernă de cale ferată? Nici asta nu există! Sau mai multe milioane de cetățeni care pleacă din fața mizeriei de acasă? Nici pentru asta nu putem să sărbătorim! Democrația parlamentară deplină să o sărbătorim? Poate statul de drept care este în ruine? Mulți o să înțelegeți ironia pe care o afișez, dar asta este o autocritică, pentru că și noi am fost participanți la ceea ce s-a întâmplat în ultimele decenii, la bine și la rău. Este bine că am avut obiective comune cu românii, este rău că nu mai avem, nu prea mai avem. Într-adevăr am aderat împreună pe o cale care ar fi putut să ne ducă la o sărbătorire în comun, pentru că, cine știe, România fără noi nu ar fi devenit membră a Uniunii Europene sau ar fi devenit mai târziu. Avem deci dreptul, suntem și făuritorii ei. Mai devreme sau mai târziu va trebui să ajungem la momentul să ne bucurăm împreună de această țară și ca o sărbătoare, un mesaj comun, am dubiu că acest lucru se va întâmpla prea repede, dar va trebui să încercăm, poate în 2018, un parlament responsabil, un guvern responsabil, ce poate să facă foarte multe timp de un an dacă nu se lasă amăgit de demagogie și dacă nu se sperie de propria sa umbră atunci când trebuie să reabiliteze echilibrul și trebuie să sisteze măsurile antimaghiare și trebuie să adopte în fine acel proiect de lege pentru minoritate care s-a uitat de mult timp în sertar. Este adevărat că totuși putem sărbători ceva, că după 100 de ani suntem tot aici, nimeni nu ne-a putut izgoni, nu ne-a putut asimila, am trecut peste fascism, am supraviețuit comunismului și după 1989 am avut putere să reluăm totul de la zero. UDMR nu a deviat de pe calea pe care a apucat-o în 1990”, a încheiat Marko Bela.”[1]