„O echipă coordonată de dr. Viorica Crișan, de la Muzeului Național de Istorie a Transilvaniei din Cluj, va relua săptămâna aceasta săpăturile arheologice la cetatea dacică din Valea Zânelor-Covasna, obiectivul campaniei fiind scoaterea la lumină a unui templu descoperit în urmă cu aproape trei ani.
Dr. Viorica Crișan a declarat, pentru Agerpres, că zidurile cetății au ieșit la iveală întâmplător în anul 1995, în urma unei furtuni puternice care a smuls arborii și a culcat pădurea la pământ, iar săpăturile au început trei ani mai târziu.
„Am spus mereu că dacii de aici ne-au chemat, pentru că nu pot spune altfel. În anul în care a căzut pădurea, printre rădăcinile arborilor doborâți de furtună au ieșit la iveală vase, ziduri, părți de obiecte (…) În campania aceasta va trebui să scăpăm de un maldăr mare de pământ, pentru că în cercetările din anii trecuți, respectiv 2013-2015, în zona în care am început săpăturile, în zona bastionului, au ieșit urmele unui templu dac. Am dezvelit doar o parte, pe trei șiruri de stâlpi care au fost montați în stâncă (…) Deocamdată avem șapte stâlpi, dar eu cred că merg spre 15, poate 17 stâlpi, deci trebuie să decopertăm o zonă destul de mare care este acoperită cu pământul aruncat din zona în care am descoperit templul”, a precizat dr. Viorica Crișan.
Potrivit acesteia, templul se aseamănă cu unul dintre cele existente la Sarmizegetusa Regia și este o raritate pentru cetățile din afara Munților Orăștiei. Este posibil să fi fost folosit de daci pentru a aduce ofrande zeilor, în interiorul acestuia fiind găsite foarte multe oase de animale și vase, în special cești de opaiț, dar și mărgele și alte piese de podoabă, fabricate din chihlimbar și sticlă, fibule, pandantive, catarame, vârfuri de săgeți, pinteni, etc.
Cetatea a fost ridicată în urmă cu aproape 2000 de ani, iar potrivit arheologilor este una dintre cele mai mari cetăți dacice din afara Munților Orăștiei, fiind înconjurată de patru terase fortificate cu ziduri de piatră înalte de aproape doi metri, foarte bine conservate.
„Sunt patru terase și platoul, deci cinci rânduri de fortificații (…) A existat o gândire destul de unitară a arhitecților și constructorilor daci pentru alegerea locurilor acestor cetăți, au ales munți care din două sau trei părți să fie greu accesibili, au ales zone în care să existe piscuri înalte care să îi apere de intemperii, dar și de vizitatori nedoriți și care să le asigure o vizibilitate foarte bună asupra unei zone vaste. Cetatea de la Covasna îndeplinește toate condițiile, pe o porțiune de două treimi este extrem de abruptă și greu accesibilă, de aici se vede toată depresiunea Târgu Secuiesc, toată valea Râului Negru, cu vizibilitate bună spre celelalte cetăți din zonă, spre Tușnad și spre depresiunea Brașovului”, a mai spus Viorica Crișan.
Potrivit unei legende, cetatea de la Covasna ar fi fost ultimul refugiu al regelui Decebal, iar potrivit alteia, aici ar fi ascunsă o importantă comoară, dar specialiștii nu pot confirma acest lucru.
„Da, se spune că în interiorul cetății ar fi o pivniță în care se găsește un tezaur foarte mare (…) Sigur, sunt multe legende care vorbesc despre comori, dar eu cred că cea mai mare comoară sunt informațiile pe care, până la urmă, cetatea ni le dă, legate de modul de lucru la vremea respectivă. Cetatea a presupus un efort uriaș ca să fie ridicată (…), putem vorbi de un întreg munte tăiat și fortificat. (…) Nu știm dacă a fost ultimul refugiu al lui Decebal, noi am vrea să fie așa, dar nu avem nicio dovadă. Știm că Decebal s-a îndreptat către o cetate din Est, dar este greu de spus dacă a fost cetatea de la Covasna sau nu, și nici numele cetății deocamdată nu îl știm”, a mai spus aceasta.
Primele campanii de săpături arheologice la cetatea din Covasna au fost făcute cu ajutorul armatei, până în anul 2003, când echipa a fost formată din tineri din zonă, pasionați de istorie.
„În 1996 am urcat pentru prima dată la cetate să văd care este situația, iar săpăturile le-am început în 1998 (…) Au fost niște vremuri foarte grele, în perioada de început am lucrat cu soldați. Mulți localnici ne-au ajutat însă foarte mult cu hrană, cu cazare, cu ce au mai putut (…) De câțiva ani lucrăm cu tineri peste 16 ani. Sunt printre ei câțiva care au venit cu mine zece sau mai mulți ani, au terminat liceul, au terminat facultatea și continuă să vină, își iau concediu și vin și lucrează la cetate”, spunea Viorica Crișan.
Luna viitoare vor fi organizate două evenimente pentru public la cetatea dacică de la Covasna, respectiv Zilele cetății și Ziua porților deschise pe șantierul arheologic. Viorica Crișan e de părere că cetatea ar putea atrage un număr mai mare de turiști în zonă, dacă autoritățile locale s-ar implica mai mult în protejarea și promovarea ei.”[1]
SURSE
- http://www.digi24.ro/Stiri/Digi24/Actualitate/Cultura/Templu+dacic+posibil+ultimul+refugiu+al+lui+Decebal+descoperit+d
- Foto: radiomures.ro
Citiți și...

Ce au în comun zeul dacilor şi Dumnezeul creştinilor. Zamolxianismul avea oamenii lui sfinţi, credinţa în nemurire, taina învierii şi preoţime bine structurată

Radu Cinamar - Pergamentul secret: cinci tehnici inițiatice tibetane

Istoria României descrisă de istorici, arheologi, filosofi și lingviști străini

Sfinxul din Maramureş. Misterele Capului de dac care veghează din Cheile Tătarului, descoperit recent întâmplător

Piramidele de la Șona - o enigmă şi numai legendele ne oferă informaţii

"Călcâiul de la Aiud", un obiect din aluminiu, vechi de mii de ani, în atenția străinilor

Cele nouă topoare getice din bronz ale Zeului Suprem IO, vechi de 3.500 de ani, descoperite la Iași

O mare parte a tezaurelor dacice au ajuns în afara ţării, începând cu perioada imediată a invaziei romane şi continuând până în zilele noastre

Experimentele militare secrete din Munții Buzăului

Fenomenele paranormale din pădurea Hoia-Baciu au început să devină cunoscute publicului larg abia din anul 1968

Legendele Mănăstirii Dealu, locul unde este îngropat capul domnitorul Mihai Viteazu - cea mai mare necropolă domnească din ţară



Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.