Sid Hurwich, omul care a înghețat timpul

Distribuie!

„Cine nu ar fi curios să călătorească în trecut, sau să poată arunca o privire în viitor? Mai ales dacă eşti un cercetător inventiv şi cu posibilităţi, fascinaţia de a construi o maşinărie de călătorit în timp este extrem de mare. Probabil tentative de a perfecţiona astfel de dispozitive sunt multe, însa publicul larg nu are acces la asemenea informaţii. Din fericire, unele date mai şi „transpiră”.

Noi tindem să luăm de bună afirmaţia că timpul este liniar şi stabil. Suntem convinşi că viteza timpului nu s-ar putea accelera sau încetini. Oricât de straniu ar părea, unii oameni au inventat şi dezvoltat tehnologii ce folosesc modalităţi de accelerare a curgerii timpului în unele zone. Desigur că ştiinţa oficială nu este deloc de acord cu aceste concepte. Aspecte de acest gen par să ne ofenseze raţiunea.

Cine a fost Sid Hurwich?

Un caz foarte ciudat, care implică puterea de a influenţa curgerea timpului, a fost raportat în 1977. Acest caz a provocat senzaţie la nivel mondial. Totul se învârte în jurul lui Sid Hurwich, inventator evreu care a trăit în secolul trecut în Canada. El s-a născut în anul 1918, fiind un copil cu capacităţi extraordinare.

Era de o inteligenţă ieşită din comun, motiv pentru care cei mai mulţi îl considerau un viitor geniu. Colecţiona tot felul de piese, care nu aveau nicio legătură între ele şi reuşea să asambleze cu ajutorul lor maşinării perfect funcţionale.

Mai târziu, la maturitate, a ajuns să fie cunoscut ca „omul care poate repara orice”. În 1934, Sid a obţinut distincţia de a fi fost primul meşter particular ce putea repara orice pe tot cuprinsul Canadei. Era un tehnician atât de capabil şi de talentat, încât compania locală de electricitate a reuşit să-l scape de stagiul militar ca să-i ajute să dezvolte infrastructura publică de alimentare electrică.

Aşa cum presimţeau ceilalţi despre el când era copil, Hurwich a avut o sclipire de geniu într-un punct de cotitură al vieţii sale. La vârsta de 36 de ani s-a retras din activitate în urma unui atac de cord, dedicându-şi viaţa cercetării şi invenţiilor, care l-au dus la crearea unui enigmatic dispozitiv capabil să îngheţe timpul şi chiar să-i modifice complet fluxul. Adică putea face ca viitorul să se scurgă înspre trecut.

Conform unei ştiri publicate într-un număr din anul 1977 al ziarului Vancouver Sun Times, inventatorul Sid Hurwich din Toronto pare să fi descoperit o modalitate de a afecta curgerea timpului într-o zonă dată – printr-un procedeu tehnologic. Datorită efectelor extrem de stranii ce apăreau atunci când folosea acel aparat, Hurwich a înţeles că invenţia sa ar putea avea o aplicaţie practică – în legătură cu o serie de jafuri rapide ale unor bănci, în anul 1969.

În 1969, mai multe bănci au fost jefuite în provincia canadiană Ontario. Poliţia nu reuşea să-i prindă pe criminali, iar Hurwich s-a oferit să ajute, spunând poliţiştilor că este capabil să îngheţe timpul şi astfel să afle cine se ascunde în spatele jafurilor. Bineînţeles că nu a fost crezut. Însă el a făcut nişte demonstraţii care au constat în îngheţarea în timp a unui revolver şi scurgerea stranie a 25 de minute într-o secundă.

Pe larg, povestea spune că Hurwich avea prieteni în poliţie şi, într-o seară, a chemat un grup de ofiţeri şi angajaţi ai personalului de securitate de la bănci, la el acasă, pentru a face o demonstraţie a noii sale invenţii. Articolul din Sun Times îl citează pe inspectorul Bill Bolton care a participat la demonstraţie:

Tot ce îmi aduc aminte este că era sub masă – aparatul sau ce-o fi fost el – iar pe masă era întinsă o cuvertură de pat. Pistolul meu de serviciu a înţepenit pur şi simplu. Nu puteam să-i mai trag piedica, nu puteam să-l mai ridic de pe masă şi chiar şi când era pe masă nu puteam să-i trag piedica.

Hurwich ne-a spus: «Acum fiţi atenţi la ceasurile voastre.»
Îmi aduc aminte că unul dintre cei de faţă a spus: «Când s-a petrecut asta?», iar Hurwich i-a spus: «În clipa în care ai intrat pe uşă. Ai intrat în cameră acum 25 de minute. Acum uitaţi-vă la ceasurile voastre. Ceasurile sunt în urmă cu 25 de minute.»

Pe măsură ce ofiţerii de pază părăseau casa, soţia lui Hurwich l-a auzit fără să vrea pe unul dintre ei spunând că armata ar fi necesar să fie informată despre acel aparat „şi atunci m-am gândit pentru prima oară că ar putea fi folosit în război sau în armată sau în chestii din astea”, spune Hurwich. Şi s-a întors la treabă în subsolul său. Iar când a simţit că aparatul este gata, el şi-a contactat un frate care locuia în Israel… La puţină vreme, Hurwich a primit o vizită a doi ofiţeri israelieni de rang înalt. După o scurtă demonstraţie, ei au plecat cu modelul funcţional şi cu toate planurile şi proiectele pe care Hurwich le avea. Imaginaţi-vă implicaţiile în apărare ale unei astfel de tehnologii.

Articolul din 1977 mai susţine şi faptul că în luna iunie a aceluiaşi an, lui Hurwich i s-a decernat decoraţia „Protectorii Statului Israel din partea Organizaţiei Sioniste din Canada, pentru un aparat militar secret pe care el îl oferise Israelului cu şapte ani înainte”.

Cea mai interesantă parte a articolului spune că: „Hurwich susţine ferm că acel aparat nu a fost chiar o invenţie. El spune că a folosit pur şi simplu unul dintre cele mai vechi principii de bază ale electricităţii şi i-a dat o altă întrebuinţare”.

Cum o fi fost oare posibil ca poliţiştii să nu fie în stare să tragă piedica de la pistoalele lor – şi nici măcar să le ridice de pe masă?
Indiferent cât de nebunesc pare, una dintre explicaţii ar putea fi aceea că timpul curgea atât de încet în spaţiul din jurul lor, încât orice tentativă de a mişca arma s-ar fi desfăşurat atunci în microsecunde ale timpului normal. Poate că presiunea realizată asupra armei li s-a părut normală atunci, dar se poate ca ea să nu fi durat suficient de mult timp, în timpul convenţional, pentru a învinge inerţia obişnuită ce menţinea arma pe masă. În cadrul sistemului lor de observaţie, totul poate că a părut normal – dar atunci când şi-au verificat ceasurile, au avut o foarte mare surpriză. Probabil că pentru a mişca într-adevăr pistolul ar fi fost nevoie să îl împingă pentru mai mult timp, de vreme ce timpul convenţional s-a modificat atât de mult, iar ceasurile lor au măsurat 25 de minute.

Ce se mai ştie de Hurwich?

Nu se ştie dacă poliţia a prins autorii jafurilor bancare şi până în 1977 nu s-a mai auzit nimic de Hurwich. Atunci a apărut acel articol despre povestea lui Hurwich în ziarul din Vancouver. Ziariştii canadieni an relatat istoria misteriosului om şi a aparatului său, pentru ca la sfârşitul articolului să se întrebe unde a dispărut acesta.

Ce s-a petrecut cu Hurwich este neclar. Cercetătorii nu au reuşit să găsească nici măcar necrologul acestuia. Este ca şi cum Hurwich s-ar fi volatilizat. Mai mult de atât, se pare că a dispărut împreuna cu toată familia sa. S-a speculat că bărbatul s-ar fi folosit de aparatul său pentru a trece într-o dimensiune paralelă sau chiar în viitor.

Are într-adevăr armata israeliană dispozitivul Hurwich? Dacă da, îl utilizează în ocazii speciale sau în situaţii grave de criză militară? Este aparatul încă în posesia armatei Israelului?

Referitor la întrebări de acest gen, iată ce scrie Bullivant Richard în cartea sa Cazuri reale de călătorie în timp (Time Travel True Stories):

Scepticii spun că dacă israelienii au avut cu adevărat un astfel de dispozitiv care ar fi putut servi ca scut împotriva bombelor şi a rachetelor, care ar fi putut «îngheţa» arme, sau modifica fluxul timpului, armata lor ar fi fost invincibilă şi nu ar fi avut atâtea victime. Alţii spun că dispozitivul Hurwich poate fi o sabie cu două tăişuri. În cazul în care acesta poate «îngheţa» armele inamicului, ar «îngheţa» deopotrivă şi armele celor care utilizează dispozitivul. Astfel, dispozitivul ar putea fi folosit într-o manieră restrânsă, limitându-se la a bruia radarele sau alte dispozitive electronice inamice, dar nu şi pentru a induce o îngheţare a timpului.”

Maşina care îngheaţă timpul ar putea fi una dintre cele mai mari invenţii, însă povestea sa este învăluită în mister în mod deliberat. Cu siguranţă ea există într-un laborator secret unde a fost testată şi probabil perfecţionată.”[1]

SURSE

  1. http://www.mixdecultura.ro/2018/11/sid-hurwich-omul-care-a-inghetat-timpul
  2. Foto: Internet

Departamentul Național de Informații (DNI)

Departamentul Național de Informații (DNI) este o organizație neguvernamentală fără personalitate juridică. Departamentul Național de Informații (DNI) a fost înființat la data de 15 august 2013.

You may also like...