John Lloyd – „Etidorhpa” – călătorie spre Centrul Pământului

Cartea „Etidorhpa”[1] scrisa de John Uri Lloyd si publicata in anul 1895 contine o serie de informatii despre o calatorie catre Centrul Pamantului. Desi majoritatea oamenilor considera aceasta opera drept „fictiune”, ca si lucrarea lui Jules Verne, „Calatorie spre Centrul Pamantului”, acesti oameni, mai mult ca sigur erau initiati ai diverselor scoli ale misterelor (rozicrucianism, francmasonerie etc.) si au prezentat informatii reale sub forma simbolismului si a fictiunii.

„In acest roman al lui John Uri Lloyd din anul 1890, care contine verificabil si aspecte reale, este vorba despre un barbat, care este membru al unei loji masonice, dar care face publice secretele francmasoneriei. Acesta este batut de masoni, inainte de a i se spune ca pedeapsa lui este moartea, insa ca i se va mai oferi o sansa.

Astfel el este adus la o intrare catre lumea subterana, in Kentucky, unde intalneste un om fara ochi si fara organe sexuale. Impreuna cu acesta el intra in interiorul Pamantului, calatoria lui asemanandu-se in multe multe cu cea din romanul lui Jules Verne, din anul 1864.

El gaseste, de asemenea, paduri uriase de ciuperci, pesteri de cristal, dinozauri si o mare subterana, la capatul careia se zareste un abis luminos, imponderabil. Conform Etidorphei, Pamantul este o bula mare, in partea interioara, concava a acesteia existand un soi de contralume.”[2]

„Oameni înalţi de trei metri au fost întâlniţi în pădurile din Georgia şi Urali, iar morminte de-ale lor s-au descoperit în Filipine şi Khazastan, în statul Michingan şi în Peştera Mamutului din Kentucky. Prin Peştera Mamutului se coboară în lumea subterană susţine John Lloyd în “Etidorhpa”, volum publicat în 1860.

Autorul descrie drumul în amănunt, spunând că a ascultat povestea unui străin misterios venit din adânc. Germania nazistă a îmbrăţişat oficial teoria că nemţii sunt urmaşii nepământenilor vril din Himalaia şi la fel nagaşii, care prin urmare sunt rudele germanilor. Interesat fiind, Berlinul organizează în anii 1936 şi 1938 expediţii în Tibet, dar jurnalele rămân secrete.”[3]

SURSE

1. https://en.wikipedia.org/wiki/Etidorhpa
2. Jan Van Helsing – „Organizatii secrete 5 – Razboiul Francmasonilor, Noua Ordine Mondiala”, pag. 193, Editura Atent, 2011.
3. http://informatorulmoldovei.ro/geografie-crepusculara-vii/
4. Foto: flickr.com