Istoria aparitiilor OZN in Romania
Daca v-ati imaginat vreodata ca fenomenul OZN este unul care are loc cu precadere in Statele Unite, Rusia, Marea Britanie sau China, ei bine.. v-ati inselat. Practic, nu exista tara in care sa nu fi fost semnalate cazuri de aparitii ale deja faimoaselor nave discoidale si ale misterioaselor entitati extraterestre, iar Romania este una dintre tarile in care astfel de fenomene au un trecut, si inca unul bogat.
Evident, cele mai multe dintre cazuri au fost semnalate recent, asta si ca o urmare a progresului tehnologic si a capacitatii de intelegere a omului din secolul XX. Sa nu va mire, insa, daca veti afla ca in Tarile Romane, insemnari ale unor fenomene cel putin stranii vin inca din Evul Mediu.
De la Letopisetul Moldovenesc la zorii Marelui Razboi
In Europa medievala occidentala, abundenta cronicilor vremii aduce in vederea specialistilor de astazi numeroase fenomene bizare, pe care in plin secol XXI nu le-am putea numi altfel decat fenomene OZN. Este frapanta mentiunea din Annales Laurissenses, unul dintre cele mai importante documente medievale privind domnia lui Carol cel Mare, in care, in timpul unui asediu din anul 776, partile combatante se opresc ingrozite pentru a asista la aparitia unor „scuturi de foc” zburatoare, semne pe care atat atacatorii cat si cei asediati le-au considerat unele diavolesti.
La fel de bizara este si relatarea gravorului Hans Glaser, din 14 aprilie 1561, data la care locuitorii orasului Nuremberg au asistat cu totii la un spectacol cel putin neobisnuit. Conform relatarilor vremii, sute de discuri zburatoare au aparut pe cer si au pornit o lupta de proportii uriase, multe dintre ele cazand pe pamant si disparand cu totul in nori de fum si de foc. Cele ramase au zburat „catre Soare”, facandu-se nevazute dupa ceasuri intregi de lupte… si asta ca sa pomenim doar doua dintre zecile de relatari de acest gen.
In Tarile Romane, o prima atestare a unui fenomen bizar vine din anul 1517 si este mentionata in Letopisetul Moldovenesc – „samn mare s-au aratat pe ceriu, c-au stralucit dinspre miadzanoapte ca un chipu de om, de-au statut multa vreme si iara s-au ascuns in vazduh”. Este greu de crezut ca oamenii acelor vremuri nu aveau cunostinta despre planetele vizibile cu ochiul liber, despre eclipse sau ploile de meteoriti, astfel incat sa nu poata face diferenta dintre ele si evenimentul petrecut in acea zi de 8 noiembrie 1517.
Mai mult, la aproape noua decenii de la aceasta prima mentiune, o alta a facut valva in toata Europa occidentala. Este vorba despre atacul din 15 octombrie 1595 al lui Mihai Viteazul asupra orasului Targoviste, oras aflat pe atunci sub ocupatie otomana, si in care, pe langa faptele de arme, este mentionat un eveniment aparte.
Nu numai cronicile valahe, dar si cele italiene sau germane au preluat informatia, anume aparitia unei „comete” bizare care a stat tintuita pe cer, deasupra taberei muntene, timp de „un ceas sau doua”, pentru ca apoi sa dispara fara urma. Trebuie mentionat faptul ca aparitia cometelor era strict observata si notata in arhivele vremii de catre astronomii europeni. Si totusi, nicio cometa nu pare sa fi trecut, in mod natural, pe cerul Valahiei in anul 1595.
Din acest moment, datele cu privire la aparitii neobisnuite dispar din cronicile romanesti – nu si din cele europene – pentru a reaparea, in mod bizar, in zorii Primului Razboi Mondial. Cercetand presa vremii, scritorul Ion Hobana a descoperit faptul ca in anul 1913, mai precis in luna ianuarie a acelui an, in spatiul aerian romanesc au avut loc incidente mai mult decat bizare.
Jurnalele descriu cu lux de amanunte aparitia unor obiecte zburatoare neidentificate care au survolat cerul deasupra oraselor Focsani, Iasi, Targoviste si Braila, aratand o predilectie pentru obiectivele militare din aceste localitati. Soldatii au deschis focul asupra obiectelor, dar nici unul nu a fost doborat.
Cei care nu au asistat direct la aceste evenimente misterioase, au sustinut ca aparatele de zbor ar fi fost aeroplane rusesti aflate in misiune de spionaj. Starea aviatei din acei ani exclude, insa, existenta unor aparate de zbor atat de performante cum erau cele observate de sutele de martori civili si militari.
In plus, teoria care sustine ca oamenii nu au vazut altceva decat niste fenomene luminoase care au la baza planeta Venus nu poate fi nici macar luata in discutie. Nu trebuie uitat nici faptul ca notiunea de OZN nu exista in acei ani, iar marturiile sunt cu atat mai socante cu cat vin dintr-o perioada in care oamenii aveau explicatii mult mai „pamantesti” pentru ceea ce se intampla in jurul lor.
Anul 1968 – inceputul unui fenomen incredibil
Practic, anul 1968 este cel in care fenomenul OZN din Romania intra in atentia specialistilor, cercetarile atente asupra cazurilor de acest gen dovedind, fara doar si poate, ca amploarea lor este cu mult peste ceea ce ne puteam imagina pana atunci. Totul a inceput cu o serie de fotografii realizate de tehnicianul Emil Barnea, pe atunci in varsta de 45 de ani, in apropiere de padurea Baciu de langa Cluj-Napoca.
Ce s-a intamplat atunci, mai precis? Tehnicianul clujean, impreuna cu un grup de prieteni, a fost martorul aparitiei unui urias obiect zburator de forma discoidala ce se deplasa lent, la joasa inaltime, deasupra padurii. Termenul de OZN era unul extrem de putin cunoscut romanilor din acei ani, dar aparitia era una cat se poate de ciudata, iar faptul ca obiectul zburator a ramas suficient de mult in atentia martorilor le-a permis acestora sa realizeze mai multe fotografii, asta pana sa dispara brusc, cu o viteza uluitoare printre nori.
Dupa developarea filmului, tehnicianul clujean a contemplat cu stupoare fotografiile a ceea ce peste ani specialistii internationali ai fenomenologiei OZN aveau sa clasifice drept „cele mai clare imagini ale unui OZN fotografiat in Romania si fara indoiala, unele dintre cele mai bune imagini ale vreunui OZN fotografiat vreodata in lume”.
Pana la acest moment, Emil Barnea intrase deja in contact cu Florin Gheorghita si Ion Hobana, doi dintre cei mai prestigiosi ufologi romani, care au confirmat autenticitatea fotografiilor. Dupa ce fotografiile au trecut si de „filtrul” autoritatilor vremii, au fost preluate de Agerpres, agentia nationala de presa, si facute publice inclusiv peste hotare.
Celebritatea fotografiilor avea sa atinga noi culmi in decursul anului 1977 cand au fost prezentate de cate profesorul C.S. Vonkeviziczky in cadrul Congresului International de Ozenologie din Acapulco. Fotografiile au fost preluate imediat de toate cartile si revistele din lumea intreaga, care vizeaza cazuistica OZN.
Terifianta intalnire de gradul 3 de la Balea
Ceea ce s-a intamplat in anul 1978, mai precis in 23-25 septembrie, nu departe de cabana Balea Lac ramane in cazuistica OZN drept una dintre cele mai terifiante intalniri de gradul III din toata lumea, precum si unul dintre rarele cazuri in care oamenii au fost atacati de entitati necunoscute. Victimele, circa 20 de militari in termen, incartiruiti intr-o fosta cabana din apropiere de lacul Balea, se aflau la locul incidentului pentru finalizarea unor lucrari de constructie.
Totul a inceput in noaptea de 23 septembrie, in jurul orelor 0:00, atunci cand tehnicienii telefericului din zona au fost alarmati de aparitia unei bizare lumini rosii, de forma sferica, ce parea sa cuprinda intreg campul vizual. In acelasi timp, la cabana in care era incartiruit grupul de militari, fruntasul Ioan Dorr a semnalat prezenta unei entitati, cu o inaltime estimata la aproximativ 2 – 2,5 metri, care se afla la circa 8 metri de cabana. Totul a decurs circa 5-10 minute, atat lumina cat si entitatea disparand fara urma.
In seara urmatoare, in jurul orei 21:45, sergentul Ioan Radu a remarcat aceeasi entitate, aflata la circa 20 de metri de cabana. Urmat de doi dintre colegii sai, sergentul s-a apropiat pana la 1-1,5 metri de enigmaticul personaj, comparat ulterior de catre martori cu un cosmonaut cu miscari greoaie, incercand sa il loveasca.
Soldatii care il acompaniau pe sergent sustin ca in acel moment entitatea a scos un sunet asemanator cu cel al unui animal, iar Ioan Radu s-a prabusit, inert, la pamant. Cateva secunde mai tarziu, enigmaticul personaj s-a pierdut in noapte „executand salturi laterale ca si cand ar fi plutit pe deasupra pamantului”, daca este sa ne luam dupa declaratiile celor doi soldati. Trebuie mentionat si faptul ca martorii au infirmat categoric prezenta unui urs sau a altui animal salbatic, mai ales ca vazusera, nu de putine ori, ursi carpatini.
Sergentul Ioan Radu si-a revenit dupa circa 10 minute de resuscitari si nu isi mai amintea nimic de la momentul in care incercase sa atace entitatea. Dar evenimentele nu aveau sa se opreasca aici. In aceeasi noapte, soldatii au auzit cum cineva incerca sa deschida ferestrele, zgariind obloanele si rupand lanturile transversale cu care erau legate acestea.
In zorii zilei, militarii au observat urme de zgarieturi adanci pe peretii cabanei, la o distanta de 10 centimetri una de cealalta, ca si cum o mana uriasa, cu patru degete, ar fi incercat sa rupa obloanele feresterelor. Inspaimantati, militarii au coborat la o cabana de langa Balea Cascada si nu s-au intors pana in 26 septembrie, atunci cand au fost insotiti de un ofiter inarmat. Inainte de aceastea, martorii au apucat sa vada ca urmele din zapada nu erau altele decat cele ale celor trei soldati, nicio urma a entitatii nefiind vizibila.
Cazul a fost investigat de armata romana si de mai multi ufologi fara a se ajunge la un rezultat cu privire la ceea ce s-a intamplat in acea seara. In schimb, un eveniment similar a avut loc in anul 1987, in localitatea Marzano din Italia, acolo unde Fortunato Zanfretta, un paznic de noapte, a fost victima unui atac din partea unor entitati inalte de circa 2-3 metri, cu degete uriase, care semanau izbitor cu descrierea facuta de soldatii romani cu 9 ani mai devreme.
Datele privitoare la evenimentul de la Balea au facut inconjurul lumii, intrand in cazuistica OZN din toata lumea drept unul dintre cele mai rare si mai bine documentate cazuri de atac al unei entitati, posibil extraterestre, fata de un om.
Continuitatea fenomenului OZN in Romania
Daca din anul 1968 si pana in 1978, anul evenimentului de la Balea, rapoartele cu privire la aparitiile OZN au fost sporadice, inregistrandu-se unul sau doua pe an, incepand din acel moment, seria aparitiilor inexplicabile a crescut considerabil, ca de altfel pe intreaga planeta.
Fenomenele OZN, studiate atent de catre ASFAN – Asociatia pentru Studiul Fenomenelor Aerospatiale Neidentificate, si de catre ufologii romani si cei straini, s-au dovedit mult mai dese si mai clare decat si-ar fi putut imagina cineva vreodata. Rapoartele vin cu regularitate, de peste 20 ani, si cu o preponderenta uluitoare.
Ar trebui, poate, sa mentionam si cazul din 14-15 iulie 1997, caz amplu mediatizat in mass-media acelor ani, in care operatorii din turnul de control de la aeroportul Otopeni au fost martorii unui incident de-a dreptul bizar, un incident in care a fost remarcata aparitia unei lumini circulare, situata in vestul Aeroportului, intre Buftea si Corbeanca. Pe tot parcursul observatiei, radarul din turn nu a detectat nici o tinta neidentificata.
Fenomenul a fost observat din interiorul turnului si de pe terasa acestuia. Prin binocluri, s-a vazut ca la mijlocul petei circulare era o fasie orizontala colorata in alb, portocaliu si rosu, culori care se transformau una intr-alta. Cand s-a aprins balizajul, in vederea aterizarii unei aeronave C-130, operatiune care a durat 12 minute, fenomenul a disparut, reaparand spre sud-est, in directia localitatilor Tunari si Stefanesti.
De aceasta data, pareau sa fie doua globuri de dimensiuni diferite, lipite unul de altul, care se miscau intr-o zona strict delimitata. Cand a fost stins balizajul, lumina aeriana si-a micsorat intensitatea iar cand a fost reaprins, pentru a testa reactia fenomenului, lumina a crescut si ea, in raport cu stimulul de pe sol.
Cand intensitatea balizajului a fost redusa, lumina a scazut, lasand impresia unei reactii inteligente. Fenomenul s-a stins in jurul orei 1:10, la aproape 2 ore si jumatate de la aparitia sa. Nimeni nu poate explica ceea ce s-a intamplat in acea noapte. Forma aparitiei, durata si reactiile acesteia exclud o explicatie conventionala.
Evident ca nu putem mentiona aici zecile sau poate chiar sutele de fenomene OZN semnalate in ultimele trei sau patru decenii in tara noastra. Vom incheia, insa, referindu-ne la ultimul astfel de caz. Poate ca o sa va surprinda data recenta a acestuia, dar trebuie spus ca el a avut loc in data de 13 noiembrie 2010, in urma cu numai cateva zile, atunci cand UFO Digest, un site specializat in stiri despre fenomene paranormale, a publicat o inregistare video despre care sustine ca ar putea fi „un OZN filmat in Romania”.
Autorul inregistrarii video povesteste ca, sambata seara, in jurul orei 18:00, in timp ce incerca sa filmeze luna, a observat un obiect zburator neidentificat, aflat la „o altitudine de circa 5.000-6.000 de metri”, care „nu facea zgomot si nu emitea semnale luminoase intermitente”. Tot el a mai marturisit ca, in timpul filmarii realizate cu o camera Sony DCR_SR85, a intampinat dificultati in a focaliza obiectul deoarece „acesta se misca”. Mai jos puteti urmari imaginile inregistrate cu acest ultim caz.
SURSE
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.