Atlantida descrisă de Edgar Cayce

“Despre Atlantida nu există de-a lungul istoriei decât scrierile lui Platon “Critias” şi “Timeu”, neluând în consideraţie diverse referiri la acest subiect. Edgar Cayce, fără să cunoască ce a scris Platon, începând cu anul 1924 şi până în 1944, a avut comunicări extrasenzoriale ce cuprindeau informaţii detaliate despre acest continent dispărut. În biblioteca de la Fundaţia Cayce există 2.500 de lecturi, cum erau numite aceste comunicări, care se referă la Atlantida, cu un conţinut informaţional incredibil.

GROTELE DIN NEW MEXICO

În 1934, el spunea despre acest continent că s-a situat între Golful Mexic şi Marea Mediterană, în zona Oceanului Atlantic. Urme vizibile ale civilizaţiei atlante există în Pirinei, Maroc, Hondurasul britanic, Yucatan, America, Antilele britanice. Bahamas reprezintă o parte vizibilă şi astăzi a vechii Atlantide. Dacă s-ar efectua sondaje geologice în apropiere de Bimini sau pe unde trece Gulf Stream, s-ar descoperi cu siguranţă dovezi hotărâtoare.

Pământul, fiinţa vie, de-a lungul existenţei sale a suferit numeroase transformări. Multe teritorii au dispărut, multe au apărut ca apoi să dispară din nou. La început, oamenii populau zona Carpaţilor şi Caucazului, Tibetului, Mongoliei şi Saharei, în regiunea superioară a Nilului. Această epocă a existat acum 10,5 milioane de ani, populaţia Terrei numărând atunci 130 milioane de oameni.

În New Mexico, există grote de acum o sută de mii de secole. În vremea lui Cayce, ştiinţa susţinea că vechimea omului este de câteva milioane de ani, astăzi însă descoperirile făcute recent îi dau dreptate acestui profet. “Potopul lui Noe” despre care relatează Biblia, este plasat de Edgar Cayce în perioada când exista Atlantida, acesta având loc acum 22.600 de ani, când s-au declanşat mari erupţii vulcanice.

Înainte de a fi zguduit de primele erupţii, Atlantida era un continent mare. După primul cataclism, la extremitatea lui sudică, s-au format insule, fărâmiţându-se astfel întregul. Atlanţii au ajuns la o civilizaţie superioară, marcând ulterior viaţa popoarelor din ţările în care s-au refugiat o dată cu scufundarea totală a continentului. Atlanţii aveau pielea roşie, de unde ulterior şi numele de rasa roşie.

SEPARAREA S*XELOR

Cayce spunea că în acea vreme formele corpurilor erau mai mult forme de gânduri, adică se puteau proiecta în direcţia în care lua forma în gând dezvoltarea lor. Cred că, folosind un limbaj din domeniul paranormal, acest lucru se traduce prin dematerializare şi materializare sau teleportări. Entităţile încarnate erau la început hermafrodite, înainte de apariţia lui Adam pe Pământ.

“Prima separare a sexelor a avut loc în Atlantida”. În acea perioada, nu se lucra pentru a avea din ce trăi, ca astăzi. Unii atlanţi erau serviţi de nişte roboţi semi-umani sau semianimali, creaturi de genul sclavilor care aparţineau unor indivizi sau unor grupuri. Aceştia pot fi comparaţi cu animalele domestice de astăzi cum sunt calul, măgarul, câinele, pisica, vietăţi care sunt dependente de stăpân. Cei cu forma complet umană erau împărţiţi în două grupuri: Copiii Legii lui Unul şi Fiii lui Belial, adică în Buni şi Răi. Rivalitatea dintre ei va duce într-un final la sfârşitul Atlantidei. Pe măsură ce trecea timpul, înfăţişarea fizică a atlantilor evolua către forma umană de astăzi. Atât acele fiinţe robotice, cât şi atlanţii cu formă umană erau de statură variabilă, de la pitici până la giganţi.

“Căci existau giganţi pe Pământ în acea vreme, oameni care măsurau pâna la 10 -12 picioare înălţime (3-3,5 metri), fiind foarte bine proporţionaţi. Printre toate aceste corpuri existau unele cu o formă mai bine adaptată, aveau talia ideală, atât masculină cât şi feminină, întrucât începuse deja separarea sexelor. Modelul perfect a fost cel al lui Adam, în momentul în care acesta a apărut”.

CONTINENT FĂRÂMIŢAT

Cayce amintea în comunicările sale şi despre schimbarea axei polilor, care s-ar fi produs de mai multe ori pe Pământ şi se va mai produce, lucru ce ne preocupă în prezent pentru că va aduce schimbări radicale în viaţa desfăşurată pe Terra.

Lecturile lui Cayce mai descriu o societate Atlanta foarte avansată din punct de vedere tehnologic, dar nesăbuită. Energiile descoperite şi folosite în acea perioadă, cele ale razelor solare amplificate de cristale, ale gazelor, cele electrice, energia aburului, cele care provoacă radiaţii, materialele explozive inventate încă din acea perioadă erau întrebuinţate de către cei Răi în scopuri distructive. La un moment dat folosirea acestor energii de către

Fiii lui Belial a provocat primul dintre cataclisme, o erupţie vulcanică atât de puternică încât şi continentul s-a fărâmiţat în mai multe insule. Se întâmpla în anul 50700 î.Hr. Şi era prima etapă din dispariţia sa, când au rămas din el cinci insule. După a doua etapă din anul 28200 î.Hr. Au mai dispărut două insule, iar în anul 10600 î.Hr. mişcările tectonice şi inundaţiile dezastruoase au “desăvârşit” dispariţia completă şi a ultimelor trei insule. Era perioada apogeului tehnicii, fiind cunoscute atunci aparatele performante de zbor, televiziunea, înregistrarea vocii, dezintegrarea atomului, “raza morţii” (raza laser).

“Capacitatea de a folosi… aceste elemente care sunt în interiorul energiilor Universului a adus în acea perioadă forţe care au provocat distrugerea ţării… totuşi puterea unor astfel de energii este cea care face să se nască lumile.” S-a folosit şi în acea perioadă energia atomică, însă nu se ştie sub ce formă şi în ce mod a fost întrebuinţată.

“ROCA DE FOC”

În 1934, Cayce vorbeşte despre ea, despre raza laser, energia solară într-o perioadă când descoperirea lor abia începea, iar el nu le putea cunoaşte în starea conştientă. Astfel, aceste energii erau: “În Atlantida, în epoca dezvoltării energiilor electrice folosite la deplasarea maşinilor dintr-un loc în altul, la fotografia la distanţă, la lectura inscripţiilor pe pereţi, chiar la distanţă, la tehnicile antigravitaţionale, la fabricarea cristalului – teribilul şi puternicul cristal (unda laser).” El a făcut şi descrierea unei centrale de energie din acea perioadă, construită în jurul unei “roci de foc”.

“În centrul unei clădiri izolate, cum am zice astăzi cu un material neconductor, o rocă, semănând cu magnetul… în această clădire deci, care avea o formă ovală şi era construită deasupra unei stânci faimoase, acoperişul forma un dom, din care o parte decapotabilă se deschidea astfel încât să permită trecerea influenţelor stelare – concentrarea energiilor emise de corpurile celeste, ele însele de foc – împreună cu elementele din atmosferă şi din afara ei.” Specialiştii “dirijau energia astfel produsă prin radiaţie sub formă de raze invizibile pentru ochi, dar acţionând ca agent propulsor asupra pietrelor.”

Maşinile din aer, de pe sol şi de sub apă erau propulsate de un fascicol de raze concentrate, ce plecau de la piatra de foc din mijlocul centralei. De acolo se distribuia această energie în regiunile ţării, cu instalaţii speciale, energie care acoperea “nevoile oamenilor din oraşe, sate, ţinuturi din jur. Forţele răului, care au avut acces la această centrală, au stabilit o tensiune prea puternică şi aceasta a provocat a doua perioadă de distrugere a ţării… Solul s-a rupt, s-a fragmentat în mai multe insule – cele care au devenit mai târziu teatrul unui alt cataclism”.

În concluzie, folosirea incorectă a forţei atomice a aruncat în aer un întreg continent, provocând erupţii vulcanice şi cutremure. În haosul care a urmat s-a schimbat şi clima, care din temperată a devenit toridă, modificând echilibrul pământului. Cayce, în lecturile sale, are multe puncte comune cu descrierile lui Platon, el însă vorbeşte şi despre cei care au scăpat din catastrofă, presimţind iminenţa distrugerii ce va avea loc.

Astfel Copiii Legii lui Unul au emigrat din Atlantida în alte teritorii de pe Pământ. Se întâmpla în anul 10600 î.Hr. Unii dintre ei au ajuns în America Centrală, alţii în ţara bascilor, iar alţii în Egipt. Fiii lui Belial, fără scrupule şi fără principii spirituale de viaţă, au dispărut împreună cu Atlantida. Iată că din răutate şi prostie s-a scufundat un continent şi o dată cu el a dispărut o civilizaţie a cărei existenţă a fost măturată de imensele valuri ale oceanului, produse de inconştienţa omului. Cayce a afirmat că Insulele Bahamas reprezintă o parte din fosta Atlantidă. Aproape de Bimini, la 50 de mile de coastele Floridei, se constată, către suprafaţa apei, existenţa unui strat vechi de mâl inert.

El a mai spus că aici este locul unde în anul 9500 î.Hr. s-a scufundat un templu atlant. Cercetările arheologice efectuate sub stratul de mâl au scos la iveală zidurile unei cetăţi.

Atlanţii ajunşi în Yucatan au creat civilizaţia maya. În America de Nord s-au instalat în New Mexico, Arizona şi Colorado, ajungând până în Mississippi şi Ohio. Ei au influenţat religia triburilor indiene. Arhivele religioase ale atlanţilor şi dosarele lor ce cuprindeau descoperirile ştiinţifice importante au fost salvate de la pieire înaintea scufundării continentului, fiind duse în Egipt, Honduras şi Yucatan.

LUMEA DISPĂRUTĂ

De-a lungul timpului, teoriile legate de Atlantida s-au fundamentat, pornind de la dovezi ştiinţifice ce aparţin istoriei şi arheologiei, alimentând imaginaţia. Edgar Cayce a pornit în sens invers, de la imaginaţie, cu care a creat o lume dispărută pe care apoi istoria şi arheologia au început să le materializeze. Fără imaginaţie, dezvoltarea societăţii umane se face mult mai greu, putând fi chiar oprită. Impunerea unor dogme în gândire a creat perioade negre în istorie, iar stimularea gândirii a produs revoluţii ale civilizaţiei.

Societatea de astăzi, de pe Pământ are multe elemente comune cu cea din Atlantida, cu bunele şi cu relele ei. Rămâne doar să aleagă încotro se îndreaptă. Însă, atenţie, că lumea este într-o perpetuă reluare. Atlantida există, iar noi suntem actualii ei locuitori.”[1]

SURSE

1. https://jurnalul.antena3.ro/paranormal/atlantida-descrisa-de-edgar-cayce-319655.html
2. Foto: Internet