Armata de Eliberare din Kosovo (UÇK) – o organizație teroristă susținută de SUA-NATO

Distribuie!

„Yugoslavia (1999)
Obiectivul real: Transformarea NATO într-o forţă poliţienească globală şi impunerea controlului NATO în Balcani. Instalarea unei baze militarea americane în Kosovo.
Consecinţe: 2000 de victime ale bombardamentelor NATO. Purificare etnică în Kosovo pusă în practică de către UCK, sub acoperirea NATO.”[1]

„Armata de Eliberare din Kosovo sau UÇK (albaneză Ushtria Çlirimtare e Kosovës sau UÇK) a fost o organizație gherilă formată din albanezi kosovari, având ca scop obținerea independenței Kosovoului față de Iugoslavia la sfârșitul anilor ’90.

Campania împotriva forțelor de securitate sârbe a precipitat o mare lovitură pentru armata Iugoslaviei, ducând la războiul din Kosovo. Intervenția armatei, forțelor de securitate ale Iugoslaviei și a militanților sârbi în Kosovo a dus la exodul albanezilor kosovari și la o criză a refugiaților, determinând în cele din urmă intervenția militară NATO pentru a opri ceea ce a fost identificat (de țările NATO, organizații ale drepturilor omului, UE, și mass-media de Vest) ca fiind o campanie de purificare etnică.

Conflictul s-a încheiat printr-un acord negociat care a solicitat ONU să preia administrarea și procesul politic, inclusiv clădirile instituțiilor locale, stabilind statutul final al regiunii.”[2]

Armata de Eliberare din Kosovo (UÇK) – o organizație teroristă finanțată de SUA, aliată a NATO, cu membri Al Qaeda

„O organizație până atunci necunoscută, numită „Armata de Eliberare din Kosovo” (UCK) declarase că este responsabilă pentru aceste fapte. Originea UCK a fost prima dată necunoscută. De fapt, inițial era un clan mic, dar grupul format de albanezii extremiști nu era foarte bine pregătit, mulți dintre aceștia fiind din regiunea Drenica din vestul provinciei Kosovo. UCK a constat în principal din fermierii locali, din strămutați și din someri.

Se presupune că UCK a primit suport material și financiar din partea albanezilor kosovari și din partea lorzilor de droguri albanezi stabiliți în alte locuri din Europa. La începutul anului 1997, Albania s-a prăbușit în haos după căderea președintelui Sali Berisha.

Rezervele de material militar au fost jefuite cu impunitate de bande criminale cu cea mai mare parte a obiectivelor de metal oprindu-se până în vestul provinciei Kosovo, astfel mărind creșterea arsenalului UCK.

Bujar Bukoshi, umbra prim-ministru în exil (la Zürich, Elveția), a înființat un grup numit FARK (Forțele Armate ale Republicii Kosova), care a fost raportat că a fost desființată și absorbită de UCK în 1998. [necesită citare]

Cei mai mulți albanezi au văzut UCK ca „luptători de libertate” legitimi, în timp ce guvernul iugoslav îi considera „teroriști” atacând poliția si civilii.

În 1998, Departamentul de Stat al SUA listase UCK ca o organizație teroristă, și în 1999, a Comitetul de Politică Republican a Senatului Statelor Unite și-a exprimat necazurile cu „alianța eficientă” a administrației Clinton, cu UCK ca urmare a „numeroaselor rapoarte din surse neoficiale, că UCK este foarte mult implicat cu: extinderea rețelei de crime albaneze (…), [și cu] organizații teroriste, motivate de ideologia islamismului radical, inclusiv bunuri din partea Iranului și a cunoscutul Osama Bin Laden (…).”

În 2000, un articol BBC a declarat că NATO în război arată modul în care Statele Unite, care au descris UCK ca „organizație teroristă”, dorește să formeze o relație cu aceasta.

Ministru plenipotențiar din partea SUA, Robert Gelbard a raportat că UCK este o organizație de teroriști. Răspunzând la critici, el a precizat ulterior la Casa de Comisie pentru Relații Internaționale, că „în timp ce au comis ‘fapte teroriste’ nu au fost catalogatee legal de către Guvernul SUA ca organizație teroristă”. În iunie 1998, el a discutat cu doi bărbați care pretindeau că sunt lideri politici.

De asemenea, trebuie remarcat faptul că nici Statele Unite, nici alte puteri influente n-au făcut nici un efort serios pentru a opri banii sau armele directionate catre Kosovo.”[3]

„Membrii Armatei de Eliberare din Kosovo (n.tr. Kosovo Liberation Army – KLA), cunoscuta local sub numele de UCK, au fost antrenati in Afganistan si la Trojope in Albania in tabere teroriste conduse de Osama bin Laden – Rebelii KLA se antreneaza in tabere teroriste (n.tr. KLA Rebels Train in Terrorist Camps), dupa cum scrie Washington Times la data 4 mai 1999.

Publicatia The Sunday Times l-a citat pe seful serviciului de informatii albanez care confirma ca, Osama bin Laden a trimis unitati in provincia sarba Kosovo. Publicatia Washington Times[8] a relatat ca au fost recrutati in KLA, care era controlata de CIA, chiar si membri ai fostei grupari al Mujahedinilor din Afganistan.

Guvernul Statelor Unite ale Americii a fost cel care a furnizat arme teroristilor albanezi (KLA). Secretarul de stat american, Madeleine Albright (membra a lojii B’nai B’rith), a spus membrilor KLA:

„Daca obtinem situatia alba sau neagra pe care o dorim, o sa primiti armele. Daca nu, nu primiti nimic.”

Impotriva Serbiei au mai fost directionate, de asemenea, diferite actiuni organizate de Ministerul de Finante din SUA, Robert E. Rubin (membru al Consiliului pentru Relatii Externe – CFR si membru B’nai B’rith), Morton Abramovitz, William Cohen (Ministrul de Apararii al SUA), Stuart Eizenstadt (CFR) si altii, dupa cum a scris Paolo Tauffer in cartea sa, „Guerre en Yougouslavie et Europe chretienne” (n.tr. „Razboiul din Iugoslavia si Europa crestina).

Serviciul de informatii german i-a antrenat in secret pe membrii KLA incepand cu anul 1996. Nemtii au trimis arme si munite pentru KLA. Dupa afirmatiile secretarului de stat american, UCK (n.tr. prescurtarea albaneza pentru Armata de Eliberare din Kosovo – KLA) era o organizatie terorista in 1998, dar nu a mai fost asa dupa ce a inceput sa colaboreze cu CIA.

Teroristilor albanezi li s-a permis, de asemenea, sa-si finanteze activitatile prin contrabanda si trafic de droguri in Europa de Vest. KLA a fost ajutata sa transporte droguri in valoare de 1,5 milioane de dolar, timp de un an, in Europa de Est, dupa cum a scris publicatia Washington Times la data de 4 mai 1999.

„Mediatorul”, fostul premier suedez Carl Bildt (membru al grupului Bilderberg), a afirmat ca, KLA i-a ucis pe acei albanezi care erau in favoarea unei solutii pasnice. Acest tip de solutie nu le convenea criminalilor.

Pachetele trimise in Kosovo de la Crucea Rosie suedeza, care chipurile era „ajutoare umanitare”, contineau, de fapt, costume de camuflaj, manusi, uniforme de lupta si alte lucruri pentru teroristii KLA, dupa cum scria cotidianul suedez Aftonbladet, la data de 1 aprilie 2000. Crucea Rosie a fost infiintata de francmasonul Henri Dunant.

Robert Gelbard, delegatul special al SUA pe Balcani a intins o curs la 23 februarie 1998. In declaratia sa, in Pristina, a enuntat ca, „KLA este, fara indoiala, o organizatie terorista”. A accentuat ca, „SUA condamna hotarat actele teroriste din Kosovo”, dupa cum scrie si Chris Hedges in cartea sa, „Kosovos Next Masters” (n.tr. „Urmatorii stapani in Kosovo”).

La inceputul lunii martie din 1998, a inceput ofensiva Iugoslaviei impotriva KLA. Madeleine Albright a condamnat actiunea si a declarat ca, „SUA nu va privi cu pasivitate actiunile autoritatilor sarbe in Kosovo”.

La 9 martie 1998, Madeleine Albright a enuntat ca, SUA isi rezerva dreptul de a interveni in conflicte. In prezent Madeleine Albright este considerata o criminala de razboi, motiv pentru care activistii au cerut arestarea sa.

Serbia a fost obligata sa negocieze, dar teroristii albanezi nu au depus armele. Oficial, scopul era ca provincia Kosovo sa devina independenta. Presedintele Bill Clinton (membru Bilderberg, Skull and Bones si Bohemian Grove) a planuit bombardarea Serbiei in august 1998.

Conform unei declaratii a lui Carl Bildt, facuta la o intalnire publica de la Stockholm, tinuta cu putin timp inainte de alegerile UE din 1999, Grupul Bilderberg a avut o intalnire in Portugalia intre 3-6 iunie 1999, in care s-a discutat foarte mult despre Kosovo. Separarea provinciei Kosovo de Serbia servea intereselor Elitei Mondiale.

Acum, drogurile circula liber prin Balcani, in tarile UE, mai ales in vest si nord, inclusiv in Suedia, unde opereaza bandele criminale de albanezi din Kosovo, aducand mari cantitati de heroina neagra. Traficul de droguri a fost facilitat de faptul ca, Balcanii erau o regiune aflata in razboi. Una din importantele cauze ale razboiului a fost aceasta lupta pentru rutele drogurilor.

Ligile de albanezi din Kosovo obtin heroina din Turcia printr-o organizatie terorista numita Lupii Cenusii, prin organizatia terorista comunista PKK sau direct din Afganistan. Clanurile criminale albaneze conduc piata heroinei din Scandinavia. Politia suedeza a confirmat implicarea etnicilor albanezi in 80% din cazurile de heroina confiscata.

Clanurile provin in principal din Kosovo. Politia a putut, de asemenea, sa stabileasca legaturi intre cercurile heroinei si KLA. Drogurile sunt scoase din Afganistan prin Turcia si sunt introduse in Europa prin Kosovo. Bandele investesc apoi banii obtinuti din droguri in pizzeriile si magazinele din Suedia.

Bandele albaneze si PKK coopereaza cu mafia noua italiana Sacre Corona (cu sediul in Puglia) pentru transportarea drogurilor in UE prin Italia. PKK, care primeste arme din Kosovo, are un numar de laboratoare de heroina in Turcia. Seful PKK, Abdullah Ocalan controla circuitul drogurilor si de aceea a trebuie sa fie prins si inlocuit cu un partener mai de incredere.

Teroristii PKK au fost antrenati in tabere speciale din Liban. PKK face parte din RIM (Marxistii Revolutionari Internationali), cu sediul la Londra. Banii proveniti din traficul de droguri sunt spalati prin diverse banci controlate de mafia din Cipru. In 1994, criminologul englez Brian Saltmarsh a estimat ca, profiturile provenind din comertul international ilegal cu droguri sunt de 700 de miliarde de dolari.

O estimare arata un profit de 200 de miliarde de dolari in Europa. Seful mafiei sarbe, Arkan a fost cel mai mare „protector” si santajist din Suedia. Aceste grupari criminale controleaza, inca, bandele de albanezi din Suedia, care sustin ca sprijina KLA.

In acelasi timp, NATO si guvernul suedez se fac ca nu vad aceste activitati criminale, care sunt profitabile pentru inaltii functionari UE si pentru francmasoni. Un Departament al Serviciului de Informatii sab colaboreaza cu traficantii de droguri. Aceste bande sunt, de asemenea, implicate in traficul de organe si alte afaceri profitabile.

Bandele criminale de albanezi nu au dorit pace cu sarbii din Kosovo, ci voiau ca toti sarbii sa plece. Din acest motiv, unele bande de albanezi inarmati, inca ii mai persecuta pe sarbii din Kosovo. Pe 28 noiembrie 2000 a avut loc o lupta salbatica in Valea Presevo din sudul Serbiei, care este considerata zona demilitarizata.

Banditii continua sa faca ravagii. Ei jefuiesc pe muncitorii turci din strainatate care se intorc in Turcia prin Kosovo. Masinile si autobuzele turcesti sunt pradate, obtinandu-se adesea mari sume de bani. De Craciun, talharii albanezi au jefuit 50 de cetateni turci care calatoreau cu autobuzul, furand o jumatate de milion de dolari, dupa cum scria cotidianul norvegian Avisen la data de 13 ianuarie 2001. Nimeni nu a intervenit.

Lojile francmasonice straine sunt interesate sa-i distruga, de asemenea, si pe albanezi. Veniturile provenind din comertul cu droguri continua sa distruga economia albaneza. Mica productie industriala albaneza a fost complet doborata de asa-numitele jocuri piramidale.

Bandele de talhari albanezi din Kosovo i-au obligat pe refugiati sa participe la o economie criminala, constand din trafic de arme, terorism international, trafic de droguri, spionaj, prostitutie, trafic de persoane, rapiri, stoarcere de bani, trafic de organe si vinderea copiilor ca sclavi.

In august 200, George Soros a profitat de ocazie pentru a fura bogatele depozite de aur, argint, plumb, zinc si cadmiu din Trepca, nordul provinciei Kosovo. L-au ajutat 900 de soldati NATO. Oficial, hotul (societatea ITT Kosovo Consortium, detinuta de George Soros) a pretins ca minele reprezentau un „pericol” pentru mediul inconjurator, daca ar fi continuat sa fie exploatate si urmau sa fie plasate sub control international. Dupa asta, complexul de mine a sistat complet sa fie „periculos”.

Impotriva sarbilor care au refuzat sa paraseasca zona, atunci cand soldatii NATO au venit sa ocupe minele, cele mai bogate din Europa, s-au folosit gaze lacrimogene si gloante de otel invelite in cauciuc. Grupul Crizei Internationale, condus de George Soros, a inceput sa aduca argumente pentru exproprierea minelor din noiembrie 1999.

Acest asa-numit „grup de analiza” (un front) este finantat de George Soros si de guvernele englez, francez si american. Bineinteles ca sunt implicate interese masonice, dupa cum s-a publicat si in revista suedeza Salt[23] in ianuarie/februarie 2001 la pag. 13.

Steven Kay este de parere ca, din punct de vedere pur juridic, Slobodan Milosevic a fost tratat mai rau in fata Tribunalului din Haga decat nazistii in procesul de la Nuremberg.

„Daca tot modificam principiile, nicidecum nu ajungem la o sentinta dreapta… Doamne Dumnezeule! Asta nu este echitabil!”

Judecatorul Patrick Robinson a fost indignat de aceasta declaratie. L-a intrerupt pe Milosevic, cand acesta a inceput sa vorbeasca despre conditiile de pornire a razboiului. Milosevic a afirmat ca au incercat sa-l otraveasca in inchisoare.

Vojislav Seselj, care, de asemenea, a fost adus in fata tribunalului pentru ca a incercat sa-si apere natiunea, a spus procurorului de stat Geoffrey Nice:

„Nemernicia de la Srebrenita a fost initiata si organizata de straini. Nu este greu sa-i gasiti pe delicventi printre mercenari.”

Iata pararea lui despre Instanta:

„Tribunalul din Haga este ilegal. Este o institutie politica cu o orientare antisarba.”

Moartea lui Slobodan Milosevic din 11 martie 2006 a venit pentru Tribunal ca un moment potrivit. Conform medicului legist, el a murit din cauza naturale.

Demonizarea anterioara a lui Slobodan Milosevic a fost necesara pentru motivarea atacurilor aeriene. Dupa, esecul alegerii lui Milosevic, Statele Unite ale Americii au sprijinit revolta absurda, care a dus la asaltarea si incendierea Parlamentului din Belgrad.”[4]

SURSE

  1. http://www.yogaesoteric.net
  2. https://ro.wikipedia.org/wiki/Armata_de_Eliberare_din_Kosovo
  3. https://ro.wikipedia.org/wiki/R%C4%83zboiul_din_Kosovo
  4. Juri Lina – „Arhitectii Inselaciunii”.
  5. Foto: Internet

Departamentul Național de Informații (DNI)

Departamentul Național de Informații (DNI) este o organizație neguvernamentală fără personalitate juridică. Departamentul Național de Informații (DNI) a fost înființat la data de 15 august 2013.

You may also like...