Derinkuyu – cel mai mare şi mai misterios oraş subteran descoperit până acum

„În centrul Anatoliei, la aproximativ 4 ore de capitala turcă Ankara, se găseşte regiunea Cappadocia. Conform legendelor, acest nume înseamnă „ţara cailor frumoşi”, regiunea devenind faimoasă în antichitate pentru caii crescuţi aici. Astăzi, această zonă din Turcia este celebră în lumea întreagă pentru oraşele sale subterane, unice în lume, ce au putut fi realizate datorită formaţiunilor geologice nemaiîntâlnite pe glob.

Pentru a înţelege cum au putut fi realizate oraşele şi satele subterane ce pigmentează Cappadocia este nevoie să ne întoarcem în trecut. Mai întâi, în 1963, când arheologul britanic James Mellaart a descoperit o frescă considerată astăzi cea mai veche lucrare peisagistică descoperită vreodată.

Datând de acum 8.000-9.000 de ani, pictura este totodată cea mai veche operă de artă realizată pe o suprafaţă construită de oameni – un perete tencuit realizat din cărămizi de noroi. Fresca ce măsoară 2,5 metri înfăţişează un vulcan cu două conuri în timp ce erupe, fiind amplasat pe o structură compusă aparent din mai multe cutii.”[1]

Intr-o zi, Orner Demir a observat o gaina disparand sub pamant. Cautand-o, a descoperit o galerie foarte abrupta care ducea in subteran. Inarmat cu o torta, acesta aintrat si a gasit poteci, pasaje, taiate in piatra si guri de aerisire.

Mai tarziu, ample sapaturi arheologice au facut posibila descoperirea unui intreg oras subpamantean. In situl arheologic, Derinkuyu, au fost descoperite 13 niveluri de locuire, cel mai adanc situandu-se la 85 de metri sub pamant, dar fara indoaiala exista si altele.

Conform unei estimari, in acel oras ar fi putut locui 20.000 de persoane. In afara spatiilor amenajate pentru locuinte, existau acolo, pe o intindere de 4 kilometri patrati, depozite, pivnite pentru vin, piete, un lacas de cult si sali gigantice cu tavanul boltit, ce serveau probabil ca locuri de adunare publica sau ca scoli. Este vorba, fara indoaiala, in acest caz, despre o populatie care se adapostea de razboi si persecutii.

Nu au fost gasit nici acolo, nici in alta parte, in vreo alta pestera ce a fost locuita, dovezi care sa indice faptul ca ne gasim in fata cu „rasa care va veni”, cum o numea Bulwer-Lytton si care stapaneste o energie secreta si redutabila in orasele sale subterane.

Misterul ramane inca de nepatruns, caci amplitudinea si diversitatea anomaliilor temporale care se manifesta in anumite pesteri este deconcertanta. Totul se petrece ca si cand in aceste locuri, timpul, asa cum noi il cunoastem, ar fi suspendat, nu ar exista deloc, ca si cand pestera respectiva ar fi o „sui generis” sfera de atemporalitate, in care conceptia noastra rigida despre timp este anulata.

Dar este oare vorba despre un fenomen natural? Sau acesta este efectul unei tehnologii anume? In acest din urma caz, ne putem pune urmatoarea intrebare: Cine o stapaneste?”[2]

SURSE

1. http://www.descopera.ro/cultura/11270769-derinkuyu-cel-mai-mare-si-mai-misterios-oras-subteran-descoperit-pana-acum
2. Emil Strainu si Emilian Dobrescu – „Dosarul Delta – (Extra)terestrii suntem noi”, Editura Triumf, pag. 36-37.
3. Foto: shutterstock.com

Donații