Urmașii celor din Pleiade
„Sirius este o stea aflată la aproximativ 9 ani lumină faţă de noi şi face parte din ceea ce numim constelaţia Orion. În interiorul acestei constelaţii se află celebra nebuloasă Orion, şi mai putem vorbi şi despre o grupare de stele denumită „Centura lui Orion”, formată din trei stele cele mai strălucitoare din Orion.
Veţi vedea imediat şi misterul legat de această constelaţie căreia i se mai spune şi „Vânătorul”. Acesta conform mitologiei se află în veşnică luptă cu „Taurul”, respectiv constelaţia Taurului din care face parte şi gruparea Pleiadelor.
Dacă facem o trimitere către toate sursele esoterice terestre şi non terestre – adică mediumi contactaţi de către fiinţe extraterestre din alte civilizaţii benefice, aflăm aşa cum am mai scris în revista noastră că a existat un mare Război Galactic între cei din Sirius-Orion pe de o parte, şi cei din Pleiade, Lyra şi alte sisteme stelare pe de altă parte. Şi o spun actualmente şi astrofizicienii care studiază dovezi gravate aflate în peşteri şi texte antice ce descriu conflicte teribile purtate cu arme de tip modern între categorii de fiinţe aici pe Pământ. Ce s-a întâmplat de fapt?
După invazia reptilienilor şi draconienilor în Orion, aceste rase câştigând războiul în zona galactică menţionată, cei din Sirius în marea lor majoritate au migrat către alte sisteme stelare refugiindu-se la fraţii lor umanoizi. Însă o parte a unor conducători siriusieni din câteva sisteme stelare ale Orionului, din dorinţa unui armistiţiu rezonabil, au îmbrăţişat doctrinele întunecate ale draconienilor, instaurând un Imperiu mixt siriusian-draconian. Astfel acest imperiu bazat pe frică şi pedeapsă, ca valori ce impuneau un aşa zis respect, a continuat expansiunea sa în această zonă sudică a Căii Lactee. Au produs hibrizi genetici umano-draconieni, dar şi hibrizi umano-zoomorfi – adică cu capete de animale şi păsări, pe care i-au trimis să colonizeze planete cu populaţii simple şi oarecum primitive ca grad de dezvoltare, cum a fost şi în perioada timpurie a Egiptului.
Pentru că în urma Războiului Galactic o parte din lyrani şi pleiadeeni ajunseseră pe Pământ, aşa cum am descris în numere anterioare ale revistei, aceşti colonişti găsiseră aici speciile rudimentare de om, pe care le-au îmbunătăţit genetic. Ca urmare lăcaşurile sacre de cult au fost construite pentru a venera simbolul Soarelui, ca energie susţinătoare a vieţii. O facţiune a refugiaţilor din Sirius se aflau şi ei pe Pământ împreună cu lyranii şi pleiadeenii, şi deţineau cunoştiinţe ale geometriei sacre. Cu ajutorul acestor noţiuni de geometrie sacră au construit iniţial în Atlantida, şi mai târziu în vremea primilor dinastii din Egipt, sub coordonarea lui Thoth pleiadeanul, temple măreţe sub formă de piramide, orientate atât către Orion, cât şi către Pleiade. Astfel moştenirea sacră spirituală era una de origine siriusiană-pleiadeană, deoarece ştiinţa sacră din Egipt de exemplu preamărea Viaţa ca Sursă a tuturor formelor existente în Univers.
Cu timpul însă, aşa cum au consemnat scrierile străvechi cum este de exemplu Mahabharata, pe Pământ au ajuns şi zeii cei răi adică draconienii, consideraţi a fi demonii din mitologiile străvechi pământene. Datorită noţiunii sacre de Liber Arbitru, şi în ciuda tehnologiei avansate de care dispuneau, refugiaţii din Sirius şi cei din Pleiade s-au retras de pe scena Egiptului antic, draconienii câştigând prin lipsa lor de scrupule. În acest fel religia de tip monoteist a fost înlocuită destul de repede cu un panteon de zeităţi maliţioase, mofturoase, pretenţioase şi chiar răzbunătoare. De la acest moment al schimbării păstrează Vechiul Testament al evreilor relatările referitoare la un „Dumnezeu” gelos, crud, răzbunător, care cerea sacrificii pentru a fi mulţumit. Nu vi se pare că seamănă izbitor de mult cu actualele relatări despre reptilienii care îi posedă la nivel astral şi mental pe politicienii lumii, reptilieni care prin intermediul acestor oameni politici practică sacrificii şi ritualuri în care oameni simpli şi nevinovaţi sunt sacrificaţi fără a se mai şti ceva de ei (vezi cazul prinţesei Diana)?
Odată cu schimbarea religiei în vremea Egiptului primelor dinastii faraonice, o întreagă simbolistică referitoare la misterele Vieţii şi Universului au fost răstălmăcite. Aceste simboluri nu puteau fi falsificate deoarece reprezintă nişte adevăruri fundamentale ale Legilor Creaţiei şi Vieţii care sunt acceptate până şi de fiinţele rele. Însă semnificaţia şi înţelesul lor au fost modificate pentru a păcăli preoţimea şi vulgul. Este binecunoscut faptul că în vremea primelor dinastii egiptene ceea ce era cunoscut sub denumirea de masonerie a fost reintrodus în cadrul clasei sacerdotale.
Cu timpul asemenea simboluri au fost transmise suficient de clar generaţiilor următoare ale celor care făceau parte din masonerie, cea egipteană de rit copt fiind astăzi recunoscută ca una dintre rădăcinile masoneriei moderne. Problema la ora actuală constă în faptul că urmaşii draconienilor din Sirius, au preluat simbolistica fără să cunoască prea multe din adevărata istorie care a dus la înlocuirea sacerdoţiului siriusian – pleiadeean cu cel draconian, aproape 90% din masonii de azi servind în realitate partea întunecată a Cunoaşterii, şi având drept amfitrion entitatea întunecată în loc să o aibă pe cea luminoasă, aşa cum era la început. De altfel interferenţa draconiană a conducătorilor din Sirius de-a lungul mileniilor a făcut în aşa fel încât să existe în vechea Mesopotamie ceea ce şi astăzi există şi este cunoscută sub numele de „Frăţia Şarpelui”. Şi ca să spunem lucrurilor pe nume, pentru a risipi misterul literei G din simbolistica masonică, această literă nu-l desemnează sub nicio formă pe Dumnezeu sau pe Arhitectul Suprem cum îi mai spun unii masoni lui Dumnezeu şi nu semnifică nici cuvântul „geometrie”. Motivul pentru care este aşa este foarte simplu. În urmă cu mii de ani nu exista limba engleză, dar această literă ca simbol exista.
Adevărata semnificaţie a literei G stă într-unele din zeităţile draconiene, numite generic Gorgon. În mitologia greacă există relatările despre zeităţile înfricoşătoare numite Gorgone, şi este binecunoscut faptul că grecii au împrumutat elemente mitice atât de la semiţi (zona geografică unde s-a format „Frăţia Şarpelui” în Mesopotamia), cât şi de la neamurile trace din Balcani. Erau astfel cunoscute trei zeităţi Gorgon cu numele specifice de Stheno, Euryale şi Medusa, primele două fiind nemuritoare, iar cea de-a treia fiind muritoare conform legendelor străvechi. Iată deci că nici măcar masonii de gradul 33 nu cunosc adevărata semnificaţie a literei G, doar cei aflaţi dincolo de acest grad, şi nu toţi dintre aceştia, cunoscând realitatea macabră a acestei litere. Pentru a susţine această demonstraţie să mai spunem că pe vechile temple greceşti, deci deja aflate sub subtila şi malefica dominaţie ideologică a simbolisticii şarpelui, şi astăzi se pot vedea figuri de şerpi şi litere G, considerate ca protectoare (pentru cine? Pentru cei răi? Să-şi facă ei treburile la adăpostul întunericului?), şi dacă vreţi să mergeţi prin diferite oraşe ale lumii, veţi vedea litera G şi pe anumite clădiri actuale din Occident, construite în stiluri clasice, pe faţadele cărora litera G este gravată înconjurată fiind de motive florale sau alte elemente simbolistice ori fiinţe hidoase numite gargui.
Gorgonele sau fiinţele zeităţi draconiene Gorgon aveau o înfăţişare terifiantă, de unde le-a rămas şi denumirea de „dreadful” adică îngrozitor, înfricoşător. Fiecare dintre cele trei Gorgone aveau câte un epitet. Stheno avea caracteristica de „Convingătoarea”, Euryale pe cea de „Cuprinzătoarea ” iar Medusa pe cea de „Conducătoarea”. Vedem deci trei elemente pe care actualmente masoneria la nivel mondial le foloseşte pentru a menţine un control asupra tuturor pârghiilor societăţii planetare. Nicidecum această organizaţie nu serveşte în numele lui Dumnezeu, şi mulţi dintre cei care intră în masonerie sunt induşi astfel în eroare. Toţi aceştia la nivel mondial adică masonii de dincolo de gradul 33 sunt urmaşii negativi ai celor din Sirius – Imperiul Draconian, pentru că sunt atraşi de vibraţia respectivă negativă, în vreme ce adevăraţii urmaşi ai celor din Sirius – Sacerdoţii Luminii, alături de pleiadeeni şi arcturieni şi celelalte grupuri ale Confederaţiei Galactice, duc o luptă amplă folosind Iubirea şi Lumina Creatorului, susţinând grupurile şi comunităţile spirituale de pe întreaga planetă.
Dacă ar fi să facem cea mai simplă referire la cele trei epitete menţionate, ce acţionează prin intermediul literei G, şi dacă ne bazăm pe documente scrise atât oficiale, cât şi neoficiale, constatăm că la nivel mondial masoneria acţionează atât de abil încât convinge politicieni, cuprinde prin infiltrare structurile de decizie politice şi economice şi conduce din umbră o mare parte a societăţii planetare. Ce vreţi mai evident şi mai clar de atât? Şi este cât se poate de evident că în spatele ei ca organizaţie se află „Frăţia Şarpelui” din care la început, ca fiinţe întrupate, şi actualmente ca spirite, făceau şi fac parte fiinţele Gorgon.
Însă totul este permis şi rânduit din cele mai înalte ceruri de către Creator, spre înţelepţirea şi creşterea noastră spirituală. Să avem încredere căci urmaşii de Lumină şi Iubire a celor din Sirius îşi vor recăpăta domeniile lor de drept, şi atunci multă lume va vedea, chiar şi la televizor, cum piramidele din Egipt încep să emită o stranie luminozitate, semn că Ziua Dreptăţii se apropie…”[1]
SURSE
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.