Secretele Castelului Corvinilor – o cripta si tunelul care il leaga de Cetatea Devei !

Distribuie!

Castelul Hunedoareai, numit si „Castelul Corvinilor”, al Corvineștilor sau al Huniazilor, este cetatea medievală a Hunedoarei, unul din cele mai importante monumente de arhitectură gotică din România. Este considerat unul dintre cele mai frumoase castele din lume, fiind situat în „top 10 destinații de basm din Europa”.

Castelul Corvinilor in interior Castelul Corvinilor Elisabeta Szilagyi

Castelul a fost ridicat în secolul al XV-lea de Ioan de Hunedoara pe locul unei vechi întărituri, pe o stâncă la picioarele căreia curge pârâul Zlaști. Este o construcție impunătoare, prevăzută cu turnuri, bastioane și un donjon. Acoperișurile sunt înalte și acoperite cu țiglă policromă. Castelul a fost restaurat și transformat în muzeu.

Iancu de Hunedoara, dupa unii istorici era „roman”, iar dupa altii „cuman”. Conform unei legende lansate în secolul al XVI-lea de către Gáspár Heltai, Ioan de Hunedoara ar fi fost fiul nelegitim al regelui Sigismund de Luxemburg cu nobila Erzsébet Morzsinai, având un frate tot cu numele (Ioan) — duplicarea numelui era un obicei când unul dintre copii avea tatăl diferit.

Castelul Corvinilor dupa cum ati vazut face parte din arhitectura gotica. Arhitectura gotica este o arhitectura specifica Iluminatilor, adica descendentilor „dragon”, deoarece in aceasta arhitectura, indeosebi in Marile Catedrale Gotice, acestia si-au lasat simbolurile, pe care masonii de astazi le folosesc.

Un exemplu elocvent, in acest sens, il reprezinta diversii gargui sau dragoni care fac parte din arhitectura gotica, cu care sunt decorate conacele diverselor familii regale, imperiale, aristocratice si nobiliare, aratandu-si astfel descendenta reptiliana. Nu putem vorbi despre Iluminati, fara sa vorbim despre istoria familiilor regale si imperiale de pe aceasta Planeta, care detin puterea in prezent.

In continuare, vom intra in secretele acestui castel. Castelele Iluminatilor, fie ca vorbim de cele din Transilvania Vampirilor, fie ca vorbim de cele din Europa sau din alta lume, asezate special doar in anumite zone speciale, la intersectia vortexurilor energetice, numite linii Hartmann. Sub acestea se afla diverse pasaje secrete, care duc, catre lumea subterana, dupa cum vedem in legendele arthuriene, locul unde stau „demonii”.

De pe pagina Adevarul aflam mai multe despre misterioasa cripta a lui Iancu de Hunedoara:

„Un număr impresionant de legende circulă despre Castelul Corvinilor din Hunedoara, însă multe dintre ele sunt ştiute de foarte puţini dintre vizitatorii monumentului. Una dintre ele, documentată de arheologi, este cea a criptei în care, cel mai probabil, urma să fie înmormântat Ioan de Hunedoara. Încăperea se află sub capela castelui. Povestea construirii capelei Castelului Corvinilor începe la mijlocul secolului XV, în anii de glorie ai voievodului Ioan de Hunedoara.

În prima fază a construcţiei, potrivit muzeografului Delia Roman, de la Muzeul Castelului Corvinilor, încăperea a avut dimensiuni mai mici şi era pardosită cu o podea de lemn. De asemenea, purta hramul Sfintei Maria. Cercetătorii au descoperit o scrisoare (suplicaţie) pe care Ioan de Hunedoara a trimis-o papei Calixt al III-lea, la Roma, prin care a solicitat dreptul de a construi în castrul de la Hunedoara o altă capelă, cu hramul Sfântului Ioan Botezătorul, care de altfel este şi patronul său spiritual.

Astfel a fost amenajată capela lui Ioan de Hunedoara. Podeaua a fost acoperită cu cărămizi, de factură romană, iar capelei i s-a dat un aer maiestuos, după construcţia boltei. În anii 1960, în timpul restaurării edificiului, a fost descoperită pardoseala din cărămidă şi podeaua mai veche din lemn.

În acea perioadă capela a fost restaurată capela aşa cum o vedem în prezent. Misterul încăperii subterane din castel Tot atunci, arheologii care au cercetat încăperea au descoperit, sub altarul ei, o altă cameră. „Au stabilit că sub altar ar fi existat o încăpere, care, prin secolul XVI sau XVII ar fi fost umplută cu piatră.

Cea mai probabilă funcţionalitate a acestei camere subterane era de criptă, însă nu a fost folosită niciodată”, a precizat Delia Roman. Cel mai probabil cripta urma să fie locul de veci al lui Ioan de Hunedoara, însă între timp el a devenit guvernator al Ungariei, a rămas voievod al Transilvaniei şi căpitan general al armatelor regatului, şi fiind un personaj atât de important, înmormântarea lui nu mai are loc la Hunedoara, ci la Alba Iulia, capitala din acea vreme a Transilvaniei, a adăugat muzeografa.

În altarul din capelă turiştii pot vedea replica sarcofagului lui Ioan de Hunedoara. Despre sarcofagul în care a fost depus trupul lui Ioan de Hunedoara, la Alba Iulia,, istoricii de artă susţin că doar cutia este din secolul XV, în timp ce capacul a fost realizat în secolul următor.

Legenda balustradei !

Potrivit istoricilor, după moartea lui Ioan de Hunedoara, lucrările de construcţie de la castelul de la Hunedoara au fost continuate de către soţia acestuia, Elisabeta Szilagyi.

Soţia voievodului s-a implicat în amenajarea capelei castelului, dovada fiind blazonul acesteia, aşezat pe balustrada frumos împodobită a încăperii. Există o legendă potrivit căreia Elisabeta ar fi dat ordin ca, în cazul în care nu i-ar fi plăcut modul cum urma să arate balustrada capelei, meşterul care lucra la construcţia ei urma să fie decapitat.

Speriat de cele auzite, arhitectul a fugit din castel înainte de a termina lucrarea, iar legenda spune că el a povestit tuturor celor pe care îi cunoştea despre dorinţa reginei şi niciun alt meşter nu a mai venit la castel pentru a continua construcţia. Balustrada capelei a rămas astfel neterminată.”[1]

Tunelul secret care leaga Castelul Corvinilor de Cetatea Devei !

„Era demult, dincolo de paduri nesfarsite, o imparatie ascunsa intre muntii cu creste inzapezite. Ape limpezi curgeau in cascade spre apa cea mare care trecea chiar prin mijlocul imparatiei. Sus, pe un varf de munte, imparatul isi avea cetatea, o cetate stralucitoare, inconjurata de ziduri inalte imposibil de cucerit. Era Cetatea Devei.
Nu departe de cetate, pe stancile ce se inaltau chiar din raul involburat, dainuia Castelul Cavalerului Alb.

Imparatul din Cetatea Devei si Cavalerul Alb erau prieteni foarte buni. Cand turcii veneu cu nesfarsite armate pustiind totul în calea lor, armata Imparatului se supunea imediat Cavalerului Alb si impreuna spulberau puhoaiele de turci ale sultanului. Vazand cei doi buni prieteni ca turcii tot vin si vin si nu mai au liniste din cauza lor, au hotarat sa sape un tunel pe sub pamant, care sa lege Cetatea Devei de Castelul Cavalerului Alb. Astfel armatele lor se puteau deplasa foarte repede dintr-un loc in altul, fara ca turcii sa-i vada. Dar cum sa-l construiasca ? Si cu cine ? Si inainte chiar de a cadea la intelegere, turcii au venit din nou peste imparatiile lor.

Mai putin de o zi i-a trebuit Cavalerului Alb sa-i spulbere pe turci. Au cazut atunci prizonieri cati nu puteau sa incapa in cetate si in castel luate impreuna. Si i-a pus la treaba Cavalerul Alb: i-a pus sa-si faureasca mai intai unelte în fierariile lui, cu care sa sape apoi pe sub pamant tunelul care sa unesca Castelul de Cetate. Era în miezul unei veri fierbinti cand turcii s-au apucat de treaba si nu s-a scuturat inca frunza cand tunelul era deja gata. In ziua aceea, Cavalerul Alb cu suita lui, au pornit calare, prin tunel, spre Cetatea Devei, luminandu-si drumul cu faclii.

Din Cetate a pornit si imparatul cu suita lui, la fel , luminand drumul prin tunel cu faclii, catre Castel. Prizonierii turci carau fripturile, butoaiele cu vin si toate bunatatile din lume, iar cand cei doi prieteni si suitele lor s-au intalnit, s-a incins o petrecere care a tinut trei zile si trei nopti neintrerupt. Niciodata turcii nu au mai reusit sa cucereasca aceste locuri.”[2]

Secrete intunecate ale descendentilor „dragon” si lucrurile abominabile pe care le faceau !

Castelul Corvinilor - Camera de Tortura 2 Castelul Corvinilor - Camera de Tortura

„Castelul Corvinilor impresionează prin legendele sale sumbre. Crimele odioase, atrocităţile şi tortura nu lipsesc din trecutul cetăţii lui Iancu de Hunedoara, un monument unde turiştii pot afla amănunte înfiorătoare despre modul în care erau pedepsite actele de nesupunere faţă de nobili şi de lege.

Cel mai înfiorător loc al Castelului Corvinilor este sala de tortură, cu cele două încăperi întunecoase ale ei, camera şi bastionul, ocupate de mai multe instrumente folosite în trecut la schingiuirea şi uciderea într-un mod cât mai dureros a prizonierilor. Până în anul 1787, când tortura a fost interzisă complet şi în Transilvania o dată cu intrarea în vigoare a Codului Iosefin, atrocităţile la care erau supuşi condamnaţii erau practici curente, reglementate chiar şi prin lege.

Vechea sală de tortură a Castelului Corvinilor a funcţionat până spre sfâşitul secolului XVIII. Redeschisă în urmă cu patru ani, ca expoziţie, cuprinde în prezent mai multe dintre instrumentele de chinuire, inspirate din Constitutio Criminalis Theresiana, codul penal al împărătesei Maria Tereza. Acest cod, menit, printre altele, să reducă atrocităţile comise în numele legii stabilea o serie de metode corecte de aplicare a „torturilor legale”.

Codul terezian a fost în vigoare timp de două decenii, între 1768 şi 1787, iar anexele sale cuprindeau detalii tehnice, schiţe şi planuri de construire a instrumentelor de tortură. Erau descrise modurile de aplicare a pedepsei cu moartea prin ardere pe rug, decapitare cu spada sau prin spânzurare, precum şi pedepsele corporale prin biciuire, agăţare în cârlige sau mutilare prin smulgerea unor părţi ale corpului.

Printre maşinăriile care pot fi văzute în încăperile castelului, regăsite în codul împărătesei Maria Tereza, sunt menghinile pentru strângerea membrelor şi trupului, instrumentele de întindere a corpului până la ruperea acestuia, scaunele de tortură dotate cu ţepi şi piroane, obiecte folosite la sugrumat şi la mutilat.

„Se poate presupune că în camera de tortură au avut loc, în trecut, astfel de practici, de care se ocupa călăul angajat la castel”, spune istoricul Ioan Bodochi. Totuşi, confirmă acesta, relatările despre chinurile îndurate de prizonierii întemniţaţi la Hunedoara sunt puţine. Cea mai cunoscută legendă despre tratamentul la care au fost supuşi prizonierii Castelului Corvinilor datează din vremea lui Iancu de Hunedoara.

Trei prizonieri turci au fost ţinuţi timp de 15 ani în cetatea de la Hunedoara şi puşi să sape în stâncă fântâna castelului. Au săpat un puţ de aproape 30 de metri, până au reuşit să dea de apă, dar potrivit legendei, izbânda lor a fost răsplătită cu moartea. Ioan de Hunedoara, cel care le-ar fi ordonat prizonierilor săparea fântânii, murise între timp, iar soţia sa Elisabeta Szilagyi s-a arătat necruţătoare faţă de turci.

Prizonierii înfometaţi, salvaţi de un colonel !

Mai mult noroc au avut cei peste 100 de prizonieri iobagi, aflaţi în închisoarea Castelului Corvinilor în toamna anului 1784, în timpul Răscoalei lui Horea. În zilele în care răsculaţii prinşi de soldaţii aflaţi de partea nobililor erau decapitaţi pe loc, iar trupurile lor erau aruncate în şanţuri, 115 oameni, închişi în temniţa castelului îşi aşteptau execuţia. Nobilimea refugiată în castel cerea execuţia prizonierilor cât mai repede.

Moise Varadi, socrul comitelui de Hunedoara Ioan Zeik, îi solicita acestuia, printr-o scrisoare, trimiterea unui călău pentru uciderea iobagilor întemniţaţi, pentru care oricum nu mai exista hrană. Groful solicita să fie autorizat la un proces sumar al prizonierilor. „Eu încă aş putea să încep o asemenea procedură cu prizonierii de aici, numai să binevoţi a-mi trimite toate informaţiile necesare şi, dacă se poate şi un proces şi o sentinţă de acea formă, căci poimâine aş ţine judecată, nemaiavând nici alimente pentru subsistenţa lor.

Eu aşa cred că deoarece prizonierii aceştia sunt adevăraţi adepţi ai renumitului amăgitor Salis şi totodată şi aprinzători, omorâtori şi tâlhari prădători, ar trebui să le aplic legea militară, potrivit decretului dat cu privire la Salis şi la emisarii săi. Dar cu toate acestea voi urma îndrumările dumneavoastră, numai să binevoiţi a mă autoriza să ţin scaun şi în locul dumneavoastră să am eu prezidenţia, iar de va fi trebuinţă, să trimiteţi şi călăul, ca să nu avem vreo lipsă nici în această privinţă”, scria Moise Varadi, potrivit istoricul David Prodan, autorul volumelor Răscoala lui Horea.

Comitatul a autorizat solicitările grofului Moise Varadi, inclusiv cea de trimitere a unui călău. „Comitatul autorizează deci cu judecarea lor în forul domenial de acolo, însărcinând cu prezidarea pe asesorul Moise Vâradi. El să aleagă din nobilii de acolo şi pe judecătorii câţi vor fi de lipsă, care să nu întârzie a-i judeca după legile patriei. Iar pentru executarea sentinţei de moarte, care se poate întâmpla să o pronunţe, comitatul le trimite călăul din Deva.

Din execuţie va rezulta, crede comitatul, binele că ţăranii din părţile vecine cu domeniul se vor înspăimânta şi vor începe a se linişti”, informa David Prodan, citând documentele vremii. Însă în aceeaşi zi de noiembrie, în care nobilimea refugiată în castel primea răspunsul, iobagii fuseseră eliberaţi din ordinul dat de Karp, un vicecolonel de armată. „Dacă nu aş fi eliberat pe oamenii aceştia, nobilimea voia să-i execute prin călăul pe care-l chemase pentru asta şi, în lipsă de paloş, voiau să le taie capul cu securea. Procedura asta probabil ar fi aţâţat poporul la şi mai mare răzbunare şi l-ar fi făcut să comită acte şi mai înfuriate”, explica militarul decizia, potrivit documentelor prezentate de istoricul David Prodan.

Potrivit unor istorici, şi curtea Castelului Corvinilor a fost în trecut locul de desfăşurare al unor execuţii publice. Aici a fost ucisă domniţa Ana (Barbara), soţia nobilului Ioan Torok, cel care a stăpânit la sfârşitul secolului al şaisprezecelea Castelul Corvinilor. Potrivit legendei, Barbara era soţia lui Ioan Török, nobilul care avea în proprietate Castelul Corvinilor. Acesta îşi petrecea mai tot timpul pe câmpul de luptă.

Török era foarte gelos, aşa că de fiecare dată când pleca de acasă avea grija să-i amintească frumoasei Barbara ca nu cumva sa îi treacă prin minte să-l înşele, căci nu va avea milă de ea. Odată s-a întâmplat ca tânăra să rămână blocată în camera ei şi a fost nevoită să cheme fierarul. Atât i-a trebuit spionului care era lăsat de Török s-o urmărească, pentru că atunci când acesta s-a întors acasă, i-a spus cele întâmplate.

Török a poruncit ca soţia sa să fie scoasă şi legată de un stâlp pentru a o pedepsi. Apoi a ordonat executarea Barbarei prin baterea unui piron în cap. O altă legendă prezintă modul în care li se aplica sentinţa unor prizonieri, judecaţi în Sala Cavalerilor. Sub ea se afla o catacombă, folosită, de asemenea, ca închisoare.

„Există o legendă care spune că Sala Cavalerilor, pe lângă faptul că era folosită ca loc de ospăţ, avea şi rol de sală de judecată. Deasupra acelei trape era jilţul pe care era aşezat acuzatul, pentru a fi supus interogatoriului. Trapa putea fi acţionată, astfel încât el cădea în gol, câţiva metri, în acel spaţiu de sub Sala Cavalerilor”, a povestit Ioan Bodochi.”[3]

SURSE

1. http://adevarul.ro/locale/hunedoara/castelului-corvinilor-ascunde-mare-secret-cripta-veche-sase-secole-construita-ioan-hunedoara-1_558d96a16471c92e069e4eb7/index.html

2. http://www.corvincastle.com/pg/legcavalb.html

3. http://adevarul.ro/locale/hunedoara/patimile-castelul-corvinilor-domnite-ucise-piroane-batute-cap-prizonieri-torturati-catacombe-scapat-100-iobagi-fata-mortii-1_555a06becfbe376e355534a0/index.html

Departamentul Național de Informații (DNI)

Departamentul Național de Informații (DNI) este o organizație neguvernamentală fără personalitate juridică. Departamentul Național de Informații (DNI) a fost înființat la data de 15 august 2013.

You may also like...