„Piciorul de elefant” de la Cernobîl este considerat ca fiind cel mai periculos deșeu existent în lume

by Departamentul Național de Informații (DNI) · Published miercuri, 23 ianuarie 2019 · Updated joi, 20 octombrie 2022

Distribuie!

Pe 26 aprilie 1986, unul dintre reactoarele nucleare ale centralei de la Cernobîl, URSS, explodează, provocând cel mai grav dezastru de acest tip din istorie. 31 de persoane mor direct, alte 360.000 sunt expuse radioactivității.

Este momentul în care se formează ceea ce specialiștii botează ”Picior de Elefant”, o masă solidă, formată din combustibil nuclear, beton, nisip și material izolant, asemănătoare cu laba unui pachiderm. Și astăzi, ”animalul” continuă să ucidă la cinci minute de expunere, la numai 600 km de țara noastră

Pe 26 aprilie 1986, la ora locală 01:23, unul dintre reactoarele centralei nucleare de la Pripiat, Cernobîl, URSS (n.r. – actualul teritoriu al Ucrainei), botezat ”Lenin”, explodează, producând cel mai mare dezastru de acest fel din istorie. Sovieticii țin totul ascuns, dar, în grabă, evacuează o zonă de 10 kilometri diametru. Pagubele sunt incalculabile.

31 de oameni mor acolo, în centrală, 360.000 sunt expuși, în mod direct, la radații, întreaga Europă – și nu numai – fiind sub teroare, deși autoritățile comuniste din Blocul de Est se fac că nu cunosc nimic. Se estimează că 7.000.000 de oameni au avut de suferit de pe urma norului radioactiv.

Specialiștii îl numesc corium. O amestecătură de combustibil nuclear, nisip, beton și material izolant, plecată la drum la câteva secunde după explozie, o ”lavă” ce a atins temperatura de 2255 de grade Celsius și a continuat să ”ardă” la 1660 grade vreme de încă patru zile. Pereții de protecție aflați în zona culoarului de decantare se pulverizaseră, așa că amestecătura a găsit o breșă, spre a se scurge. A apărut, astfel, ”Piciorul de Elefant”, pentru că monstruozitatea seamănă cu laba unui pachiderm, o masă de doi metri înălțime și câteva tone greutate.

Pentru a înțelege ce înseamnă ”Piciorul”, trebuie să facem câteva precizări:

– la câteva minute după explozie, radioactivitatea sa atingea 10.000 de radiații Rontgen pe oră, ceea ce, conform rarehistoricalphotos.com, ar fi însemnat decesul în mai puțin de un minut de expunere;

– după 30 de secunde în apropierea sa, omul s-ar fi simțit slăbit și amețit pentru cel puțin o săptămână de zile;

– două minute de expunere însemnau apariția unor stări hemoragice;

– la patru minute se instalau febra puternică, diareea și vărsăturile;

– cinci minute de expunere reprezentau moarte sigură, în două zile, în chinuri groaznice.

Pozele cu ”Piciorul de Elefant” sunt rare, dar se pot găsi! În 1986, tehnica de fotografiat nu permitea captarea imaginilor de la distanță, așa că – deși pare greu de crezut – au existat oameni care s-au apropiat pentru a importaliza. Vorbim despre faimoșii ”lichidatori”, morți, cu toții, într-o perioadă de maximum 10 ani după tragedia din 26 aprilie. În mai 1986 s-a dat drumul la construirea sarcofagului care să ”îmbrace” centrala, însă experții estimează să zona va rămâne radioactivă pentru încă 100.000 de ani.