Peștera Polovragi și Zalmoxis

Distribuie!

„Peştera Polovragi se află în judeţul Gorj, pe malul stâng al Olteţului. Caverna se întinde pe mai bine de nouă kilometri şi se numără printre cele mai mari peşteri din România. Ea include simboluri misterioase, coridoare secrete şi locuri speciale de ritualuri şi rugăciune, care ţin de tradiţiile pre-creştine.

Denumirea peşterii vine de la termenul „Poleo”, care face referire la acele zone unde se întruneau vracii dacilor. Altă explicaţie etimologică menţionează planta numită „polovragă”, despre care în vechime se credea că ar fi avut proprietăţi miraculoase de vindecare. În trecut, vracii dacilor o foloseau frecvent, dar, în prezent, planta nu se mai găseşte.

Şi peştera Polovragi este legată, în legende, de zeul suprem dac Zalmoxis. Surse locale susţin că peştera i-ar fi oferit adăpost zeului, ba undeva sub ea, în adâncuri, ar exista şi un întreg complex de coridoare secrete, care i-ar fi oferit lui Zalmoxis acces în mai multe zone ale Daciei, inclusiv la cetatea Sarmizegetusa.

În peşteră chiar au fost descoperite urme imprimate în sol, despre care analiza ştiinţifică a arătat că erau vechi de peste 2.000 de ani. Una dintre cele mai cunoscute galerii ale peşterii adăposteşte „Scaunul lui Zalmoxis”, unde mereu vizitatorii sunt cuprinşi de o stare de linişte interioară desăvârşită, şi „Izvorul Speranţelor”, caracterizat de faptul că nu îşi modifica niciodată debitul, indiferent de anotimp sau de condiţiile climatice.

Fiind vorba despre un adăpost al marelui zeu, există şi legende care susţin că dacii ar fi îngropat undeva, în peşteră, comori fabuloase, care ar fi protejate de spirite străvechi. Mulţi dintre cei plecaţi în căutarea acestor comori nu s-au mai întors niciodată, ca şi cum blestemul şi spiritele păzitoare ale aurului i-ar fi făcut dispăruţi pe vecie. Un alt lucru inexplicabil se petrece şi în apropierea peşterii.

Au existat multe cazuri în care animalele din ogradă şi mâncarea oamenilor de pe masă dispăreau în mod enigmatic. Acest lucru a fost pus tot pe seama spiritelor invocate de daci să păzească comorile peşterii, care aveau intenţia de a-i speria pe oameni, ca aceştia să nu se încumete să caute aurul ascuns.”[1]

SURSE