Peștera Polovragi și Zalmoxis

„Peştera Polovragi se află în judeţul Gorj, pe malul stâng al Olteţului. Caverna se întinde pe mai bine de no­uă kilometri şi se numără printre cele mai mari peş­teri din România. Ea include simboluri mis­te­rioase, coridoare secrete şi locuri speciale de ritualuri şi rugăciune, care ţin de tradiţiile pre-creştine.

Denu­mirea peşterii vine de la termenul „Poleo”, care face referire la acele zone unde se întruneau vracii dacilor. Altă explicaţie etimologică menţionează planta numită „polovra­gă”, despre care în ve­chi­me se credea că ar fi avut proprietăţi mi­racu­loase de vinde­ca­re. În trecut, vracii dacilor o foloseau frecvent, dar, în prezent, planta nu se mai găseşte.

Şi peştera Polovragi este legată, în legende, de ze­ul suprem dac Zal­mo­xis. Surse locale susţin că peştera i-ar fi oferit adă­post zeului, ba undeva sub ea, în adâncuri, ar e­xista şi un întreg complex de coridoare secrete, care i-ar fi oferit lui Za­lmoxis acces în mai multe zone ale Daciei, inclusiv la ce­tatea Sar­mizegetusa.

În peş­teră chiar au fost des­co­perite urme impri­mate în sol, despre care ana­liza ştiinţifică a arătat că erau vechi de peste 2.000 de ani. Una din­tre cele mai cu­noscute galerii ale peş­terii adă­posteşte „Scau­nul lui Zalmoxis”, unde me­reu vizitatorii sunt cu­prinşi de o stare de li­nişte interioară de­să­vâr­şită, şi „Izvorul Spe­ranţelor”, carac­te­rizat de faptul că nu îşi modifica niciodată de­bitul, indiferent de ano­timp sau de condi­ţii­le climatice.

Fiind vorba despre un adăpost al marelui zeu, există şi legende care sus­ţin că dacii ar fi îngropat undeva, în peşteră, comori fabuloase, care ar fi protejate de spirite străvechi. Mulţi dintre cei plecaţi în căutarea acestor comori nu s-au mai întors niciodată, ca şi cum blestemul şi spiritele păzitoare ale aurului i-ar fi făcut dispăruţi pe vecie. Un alt lucru inexplicabil se petrece şi în apro­pierea peşterii.

Au existat multe cazuri în care ani­malele din ogradă şi mâncarea oamenilor de pe masă dispăreau în mod enigmatic. Acest lucru a fost pus tot pe seama spi­ritelor invocate de daci să păzească comorile peşterii, care aveau intenţia de a-i speria pe oameni, ca aceştia să nu se încumete să caute aurul ascuns.”[1]

SURSE

1. https://www.romaniatv.net/stanci-care-se-misca-singure–munti-care-dispar-si-explozii-de-lumini-ciudate-in-masivul-ceahlau_165859.html
2. Foto: Internet