Misterele cetăților care au aparținut dacilor. Comorile știute și neștiute

by Departamentul Național de Informații (DNI) · vineri, 18 noiembrie 2016

Distribuie!

„Teorii, controverse, discutii despre unele dintre cetatile dacice, “bantuite” de cautatori de aur si nu numai de ei au circulat de-a lungul timpului, revarsandu-si chiar si in prezent neostoita aplecare asupra unui subiect de amploare: complexa civilizatie a dacilor.

Este vorba despre informatii care circula de multa vreme pe Internet, mai ales pe blogurile pasionatilor de arheologie. Punctul culminant l-au constituit, printre altele, ceea ce a fost adus la lumina, nu demult, de scanarile facute de BBC si Discovery.

Inca nescos la lumina

Mai precis, faptul ca Cetatea dacica de la Sarmizegetusa Regia ar sta pe un oras secret, de marimea Bucurestiului, inca nescos la lumina. Surse neoficiale arata ca primele scanari in zona cetatilor dacice au fost facute pe la inceputul anilor ’90 de rusi, care au folosit un satelit pentru a ”scana” subsolul din zona Gradistei.

Oficial nu exista nicio informatie despre acele cercetari, insa s-a vorbit despre faptul ca rusii ar fi descoperit situri antice si preistorice necunoscute inca in zona.
Se spune ca muntii fusesera taiati si terasati, apoi amenajati in incredibilul ansamblu.

Iar la o adancime de peste 8 metri s-ar afla o asezare subterana. Conform pasionatilor, unele cercetari secrete, derulate de un grup de oameni de stiinta romani pana in 1999, au evidentiat faptul ca sub Sarmizegetusa si sub celelalte cetati dacice pe care le cunoastem acum exista acel ansamblu arhitectonic militaro-civil, bogat in aur si cu multe elemente anterioare civilizatiei dacilor.

In 2001, generalul de divizie in retragere Vasile Dragomir declara pentru presa centrala ca in zona Vartoape, pe o suprafata de 4 km patrati, au fost descoperite 75 de gropi conice, de dimensiuni diferite, precum si incinte paralelipipedice, modificate de mana omului, care comunicau intre ele, dar si cu platoul de deasupra prin drumuri antice, scrie evz.ro.

Cele mai importante

„Vreau sa subliniez ca in urma masuratorilor noastre a rezultat ca in zona Vartoape si in imediata apropiere se afla vestigiile cele mai importante ale complexului, inclusiv sanctuare, constructii cu o vechime mai mare decat cele de la Sarmizegetusa”, declara la vremea respectiva generalul Vasile Dragomir, declaratie preluata pe toate blogurile care au abordat aceasta tema.

Centrul complexului ar fi chiar orasul subteran si suprateran de la Vartoape, de dimensiuni mult mai mari decat cel de la Sarmizegetusa Regia. De aceste tuneluri secrete localnicii nu ar fi straini, si de aici legendele.

Zvonurile s-au amplificat in momentul in care in zona si- au facut aparitia echipele de la BBC si Discovery, care au scanat imprejurimile, folosindu-se de sateliti si de tehnologia numita LIDAR. Majoritatea specialistilor care studiaza de multa vreme spun ca aceasta este doar o legenda, neconfirmata de cercetarile arheologice. Insa recunosc un adevar, si anume faptul ca rusii au efectuat la inceputul anilor ’90, scanari ale perimetrelor.

In interiorul mormantului?

Alta cetate dacica, alt mister…„Aici ar putea fi intrarea in palatele subterane ale lui Zamolxis, zeul dac”. Este doar una dintre multele supozitii care se perpetueaza, de multa vreme, in ceea ce priveste cetatii Mosna. Incercarile de gasire a comorii despre care se presupune ca ar fi aici au dat gres pana in present.

Oamenii locului fiind convinsi ca la mijloc se afla „un blestem cumplit”. De-a lungul timpului se pare ca au intrat cateva persoane in tunelul care se spune ca leaga satul de cetate. Peste toate, vine insa si o alta „teorie”. Si anume ca un alt tunel ar lega cetatea si satul de Basarabia, trecand pe sub Prut.

Potrivit ziarullumina.ro, o echipa de arheologi ieseni au sapat la aceasta cetate in anul 1966, sapaturile fiind conduse de arheologul Adrian C. Florescu si de muzeograful Gheorghe Melinte de la Husi. Sapaturile din 1966 au atestat, pe partea vestica, „prezenta resturilor de locuire in incinta cetatii si absenta acestora in exterior”.

In lucrarea dedicata sapaturilor de la Mosna, arheologul Adrian Florescu vorbeste despre „recunoasterile repetate efectuate aici in ultimii ani de Gh. Melinte, directorul Muzeului raional Husi, si de Al. Bratianu, profesor la scoala din Mosna, care au dus la identificarea unor interesante resturi arheologice datate din secolele III-II i.Hr“.

Cercetarile arheologice nu au mai continuat din cauza lipsei fondurilor pe de o parte, iar, pe de alta parte, deoarece Gheorghe Melinte, si-a pierdut viata, fiind ucis de un val de pamant care s-a prabusit peste el. Dupa cum scria in studiul sau din 1968 arheologul Adrian Florescu, cetatea se afla la 3,5 kilometri de sat, pe o inaltime care asigura o buna vizibilitate, „zona rasariteana a podisului central moldovenesc poate fi considerata ca un adevarat bastion natural, cu vai inguste si adanci si inaltimi care pot atinge si 500 de metri, acoperite de codri seculari”.

Arheologii au calculat ca zidul de protectie al cetatii, facut de geti, avea cel putin 3 metri, iar unii experti avanseaza chiar ideea ca avea cel putin 6 metri. In interiorul perimetrului protejat se aflau locuinte. Sapaturile arheologice au scos la iveala obiecte casnice din ceramica si arme.

In interiorul cetatii se afla ceva despre care se presupune ca ar fi fost mormantul unei mari capetenii militare dace. Acolo, in interiorul mormantului, se presupune ca s-ar afla comoara. In plus, se mai spune ca uneori se arata oamenilor porti mari cu lacat, care „marcheaza” intrarea in galerii subterane, care duc la locul in care se afla comoara. Galeriile subterane fiind folosite in cazul in care cetatea ar fi fost atacata si ocupata, iar prin ele dacii isi salvau viata.

Povestile legate de acest loc misterios sunt de neoprit, satenii fiind de parere, printre altele, ca in cetate se afla „un beci adanc, care este incuiat cu un lacat mare cat un ceaun chiar de catre turcii care au ascuns acolo o comoara”. Tot turcii ar fi cei care blestemat comoara, iar „cautatorii comorii se ratacesc, ei fiind dusi, de o forta nevazuta, pe o cale ratacita, iar unii dintre ei trezindu-se la cativa kilometri distanta”…

Templul sfant

Inca o cetate dacica, iar comori. Cetatea de la Malaya Kopanya este considerata ca fiind cel mai puternic avanpost al dacilor din regiune. Acesta se intindea de-a lungul a patru varfuri de munti, a crestei vulcanice Rokosovo- Hust, locurile fiind Gorodiste, Mica Gorodiste, Serednyi Grunok si Celenita.

Transilvania Reporter nota an 2013 ca, la 20 de kilometri de granita cu Romania, la intrarea Tisei in bazinul Maramuresului istoric, arheologii satmareni si ucraineni au descoperit dupa ani de sapaturi cel mai mare cimitir din arealul dacic. Aflata in buza comunitatii romanesti din Transcarpatia, cetatea dacica de la Malaya Kopanya se intinde pe o suprafata de trei hectare si este construita din valuri de pamant.

Pe dealul din vecinatate au fost descoperite 70 de morminte si cele mai valoaroase podoabe din aur dupa vestitele bratari dacice. Este cea mai mare descoperire dacica de acest fel. Telul arheologilor este de a gasi sanctuarul cetatii, templul sfant al dacilor liberi. Acesta este al doilea cimitir-cetate dacic descoperit, pe langa cel din Zemplen – Slovacia, aflat la 200 de kilometri de granita cu Romania.

Sapaturile arheologice au fost demarate in 1977, in perimetrul complexului dacic de la Malaya Kopanya , raionul Vinogradiv, regiunea Transcarpatia, zona fiind considerata inca de atunci “un mister” de catre unii dintre cei care au abordat subiectul dacii si comorile lor.

Din anul 2.000, sapaturile au continuat in baza unui acord de colaborare stiintifica dintre Muzeul Judetean Satu Mare si Universitatea Nationala din Ujgorod, cu finantare de la Ministerul Culturii si Cultelor din Romania. Seful santierului arheologic, Viaceslav Kotigorosko si Igor Prohnenko, profesori la Universitatea Nationala din Ujgorod, impreuna cu o echipa de arheologi de la Muzeul Judetean Satu Mare, formata din fostul director, istoricul Viorel Ciubota, seful sectiei de arheologie Robert Gindele si actualul director, arheologul Liviu Marta, au descoperit la Malaya Kopanya o adevarata comoara dacica.

Incununarea cercetarilor arheologice a venit o data cu campania de sapaturi din 2008, cand arheologii satmareni au descoperit mormintele si, odata cu acestea, cea mai mare si reprezentativa cantitate de bijuterii dacice dupa vestitele bratari din aur. “Sapaturile au fost oprite in 2011 pe fondul lipsei de finantare” – potrivit reportajului Cel mai mare „seif” cu comori ale dacilor, parasit in Ucraina, aparut pe 24 iulie 2013 in publicatia Transilvania Reporter.

Cea mai mare descoperire de la Malaya Kopanya se refera la cele 70 de morminte, mai multe decat au fost descoperite vreodata in tot arealul Marii Dacii, ceea ce a determinat arheologii sa afirme ca suntem in fata celei mai mari necropole dacice.

In cimitirul dacic au fost descoperite si mai multe obiecte din aur, un torques (colan) si o bratara. Specialistii au aratat ca podoabele de la Malaya Kopanya reprezinta “cea mai nordica descoperire de podoaba din aur din tot arealul dacic fiind, foarte probabil, cea mai reprezentativa, dupa vestitele bratari din aur, si atestand importanta economico-politica deosebita a centrului dacic de la Malaya Kopanya”.

Concluziile arheologilor sunt ca descoperirile din cimitir reflecta o elita razboinica, cu un potential economic foarte ridicat, din timpul lui Burebista.”[1]

SURSE