Complexul subteran din Munții Bucegi și colaborarea româno-americană

„Cei doi ofiteri trimisi de Pentagon erau tineri, bine pregatiti profesional si agreabili. Nu toti cei cu care am avut de-a face in pregatirea expeditiilor de pana atunci au intrunit aceste calitati, iar uneori au existat chiar animozitati. Intentiile sau gandurile ascunse sunt prezente mai mereu in astfel de situatii, insa depinde mult si de persoanele implicate.

Ordinele secrete ale Pentagonului nu lipsesc niciodata, caci intr-un fel e ca si cum ai merge la pescuit: „Daca prinde, atunci este bine; daca nu, mai incercam.” Este important cum sunt ele preluate si manifestate mai departe de catre cei trimisi, caci natura fiintelor umane este diferita.

Ofiterii americani s-au dovedit a fi o prezenta placuta si de aceea conversatia cu ei a mers foarte bine. Au fost doua runde de convorbiri: prima s-a axat pe elementele tehnice, iar cea de-a doua a avut legatura cu niste informatii pe care oficialii de la Pentagon le doreau de la noi, impreuna cu o anumita documentatie.

Era o procedura care functiona pe baza de sinceritate si corectitudine, un fel de „barter” reciproc si avantajos pentru fiecare dintre partile implicate, cea romana si cea americana. Noi folosim tehnologia foarte avansata din complexul secret din Bucegi, ei ne ofereau alte tipuri de avantaje imediate pentru studiul artefactelor si a elementelor de acolo. Politicul era si el implicat, desi doar ca forma exterioara a lucrurilor.

Acest „comert” isi avea, totusi, limitele lui, fiind structurat de catre generalul Obadea pe niste principii etice si morale, care au ramas valabile si in prezent.

Regula de baza era ca natura informatiilor pe care ei le cereau sa fie neutra, pentru a nu fi folosita in scopuri oneroase, in detrimentul altor state sau in scop de exploatare. Lucrurile au functionat bine din anul 2010, adica de cand protocolul a inceput sa fie pus in aplicare. S-a ajuns astfel la o stare de incredere reciproca, ce a determinat o foarte buna si stransa colaborare in aceasta directie.

Asta nu inseamna ca totul a fost numai „lapte si miere”, dar consideram ca faza actuala a lucrurilor reprezinta o dovada a modului in care se poate conlucra in mod echilibrat si onest, chiar daca „obiectul” interesului comun – complexul secret din Muntii Bucegi – este extrem de important si totodata delicat pentru intreaga omenire.

Diluviile in istorie

De obicei, la discutiile de „briefing” ce aveau loc inainte expeditiilor sau a altor tipuri de colaborari participam eu si locotenentul Nicoara, din partea romana, dar de aceasta data a venit si Cezar, pentru ca a fost implicat un schimb de informatii la nivel inalt de securitate. Ofer aceste explicatii la modul general, pentru a arata contextul in care discutia s-a indreptat spre unele zone din trecutul indepartat al istoriei omenirii, pe marginea unor detalii solicitate de partea americana.

Fireste, nu este necesar sa insist asupra lor, ci doar sa mentionez ca ele au determinat o excelenta prezentare asupra unor realitati istorice, pe care Cezar a facut-o intr-un mod sintetic.

Pe atunci nu cunosteam nici eu acele aspecte, caci nu avusesem ocazia sa-l intreb despre ele. Tocmai de aceea am fost cu atat mai interesat sa ascult si sa inteleg adevarata natura a unor evenimente importante din trecutul omenirii, a caror descriere ni s-a transmis trunchiar sau doar prin prisma intelegerii pe care o aveau oamenii de atunci. In realitate, asa dupa cum aveam sa aflu, evenimentele istorice la care ma voi referi au imbracat o alta forma si au avut alte conotatii decat cele care au ajuns pana la noi in prezent, transmise din negura timpurilor.

O parte consistenta din acea discutie, mai bine de jumatate, nu am permisiunea s-o relatez aici. Din ceea ce a ramas, am sintetizat anumite elemente pe care le consider importante, mai ales ca ele se coreleaza cu ceea ce eu insumi aveam sa aflu nu peste mult timp, vizionand in sinteza mare parte din istoria necunoscuta a omenirii.

Discutia la care ma refer a avut loc in cea de-a doua runda de convorbiri cu cei doi ofiteri americani. A fost o discutie libera, degajata si lipsita de formalitati. Pe scurt, s-a pus problema unor artefacte descoperite de militarii americani in Afganistan si apoi intr-o alta zona din Orientul Indepartat. Cei doi ofiteri au prezentat un raport scris si mai multe fotografii, care infatisau un obiect destul de straniu. Ni s-a spus ca el este uimitor prin caracteristicile sale, care ne-au fost descrise. Americanii doreau anumite informatii din trecut cu privire la locul in care a fost gasit artefactul si o topografie in profunzime a solului, ceea ce nu putea fi facut decat accesand Domul din Sala Proiectiilor sau „masina timpului” din Camera Oculta din Egipt.

Ei doreau, de asemenea, informatii despre populatia din trecut, ce a trait in acele locuri. Deoarece nu imi este permis sa prezint detalii despre toate acestea, ma voi limita la a spune ca discutia a alunecat destul de repede asupra unor momente din trecutul indepartat al omenirii, pe care Cezar le-a prezentat si explicat intr-un mod inedit.

La doua dintre problemele ridicate, Cezar nu a putut raspunde pe loc, pentru ca era necesara o investigatie speciala, dar celelalte si-au primit in mare parte explicatiile. Cei doi ofiteri americani au ridicat la un moment dat problema Potopului in zona Orientului Mijlociu, in directa legatura cu unele investigatii pe care ei insisi le-au facut in acea regiune. Se dorea o clarificare a problemelor reliefului si populatiei care traise in acele timpuri acolo. Cezar a raspuns imediat, deoarece studiase acea sectiune temporala:

– Daca avem in vedere Biblia si cum este prezentat Potopul in textul ei, rezulta ca tot Pamantul a fost acoperit de ape. De fapt, trebuie sa luam in considerare modul in care locuitorii de atunci intelegeau cum este Pamantul . Pentru ei nu existau alte continente. Zona in care locuiau si ce era in jurul ei constituia „intreaga lume”.
Unul dintre maiorii americani, cel care era mai tanar, a facut atunci o remarca pertinenta:
– Potopul biblic nu pare deloc sa fie singurul din istoria umanitatii. Exista si alte traditii si populatii, care vorbesc despre cate un „potop” devastator, insa in zone diferite ale lumii, inclusiv pe continentul nostru.
– Asa este. Diverse populatii s-au confruntat cu un astfel de fenomen in perioade diferite ale istoriei si in zone diferite de pe glob. A spune insa ca toata suprafata planetei a fost acoperita de ape la momentul potopului biblic, este o greseala. Lucrurile nu s-au intamplat asa. De-a lungul timpului au fost insa largi teritorii si chiar continente intregi care au cazut sub ape, ingropand civilizatii. De exemplu Mu, o mare parte din Lemuria si mai ales Atlantida.

Eu vazusem cu multi ani inainte – in imaginile holograficedin Sala Proiectiilro – cateva elemente despre Potop, dar acestea au fost, totusi, putine, o foarte scurta sinteza printre alte evenimente din istoria Pamantului. De pilda, am vazut suprafete intinse de pamant acoperite de apa, incepand cam din vechea Cappadocia, de la jumatate Turciei de azi in jos, spre Siria si Israel, dar am vazut si involburarea apelor care distrugeau totul in calea lor, ceva asemanator cu un efect de tsunami sau cu cel al unei viituri imense.

Nu mai distingeam tarmul Mediteranei de uscat; totusi, stratul de apa care a inundat solul nu era foarte adanc. Peisajul parea dezolant, in sensul unei nesfarsite intinderi de apa, rareori cativa arbori deasupra apelor, sau cate un templu izolat, care a rezistat fortelor diluviene. In mare parte asta se datora faptului ca nu existau cladiri inalte, pentru ca pe atunci cele mai multe constructii erau mici, precare, realizate din lut si pietre. Cu toate acestea, nu am vazut sursa Potopului sau alte implicatii legate de aceasta, care nu ma indoiam ca au existat.”[1]

SURSE

1. Radu Cinamar – Geneza uitata, editura Daksha.
2. Foto: Internet