Cetatea Deva – istorie

Cetatea Deva se află pe un deal de origine vulcanică, la o altitudine de 171 de metri deasupra nivelului mării și de 184 de metri deasupra orașului. Priveliștea din vârf este spectaculoasă, oferind un orizont larg. Numele său provine din limba dacică, însemnând „cetate”, iar „Decidava” sau „Dacidova” înseamnă „cetatea dacilor”.

Ungurii susțin că cetatea a fost construită în timpul domniei lui Bela al IV-lea, însă această afirmație este contestată.

Se consideră că românii nu ar fi renunțat la un loc strategic precum acesta pentru apărarea granițelor Mureșului.

De-a lungul istoriei, cetatea Deva a fost un punct de rezistență neînvins. La început, a fost în stăpânirea regilor Ungariei, apoi a principilor Ardealului, și a fost, de asemenea, proprietatea familiei Huniazilor.

Niciodată nu a fost cucerită prin forță, de aceea a fost cunoscută ca „cheia Ardealului”. Cetatea Deva a fost martora multor evenimente istorice, găzduind o varietate de personalități și evenimente, de la nobili bogați la luptători pentru dreptate.

Astăzi, ruinele cetății sunt un loc de plimbare pentru turiști. Pentru cei curioși, cetatea Deva este o fereastră către trecutul glorios și fascinant al regiunii.

Cetatea Deva – istoric
După invazia tătarilor, regele Béla al IV-lea al Ungariei a ordonat construirea unei noi cetăți în jurul anilor 1269, conform primului document atestat despre aceasta.

Cetatea Deva a fost menționată într-un act de donație al tânărului rege Ștefan, fiul lui Béla al IV-lea, care recunoștea vitejia comitelui Chyl din Câlnic în luptele purtate sub zidurile cetății.

În doar patru ani de la prima atestare documentară, cetatea a fost martora unor lupte aprige împotriva invaziei tătarilor.

La sfârșitul secolului al XIII-lea, cetatea Deva a devenit reședința voievozilor Roland Borșa și Ladislau Kán, care își exercitau autoritatea asupra voievodatului Transilvaniei de acolo.

Alegerea cetății drept reședință voievodală sugerează că aceasta era considerată puternică și avea suficiente construcții pentru a fi potrivită pentru astfel de funcții. După 1315, cetatea a revenit în stăpânirea regelui Carol Robert de Anjou.

Castelanii cetății Deva în secolul al XIV-lea au fost comiți ai comitatului Hunedoara.

În secolul al XIV-lea, Deva și satele din jur au fost denumite ca „district militar valah”, iar cetatea a avut în jurisdicție patru scaune care făceau parte din domeniul regal și erau conduse de cnezi.

În 1302, cetatea era în posesia voievozilor transilvăneni. În 1580, cetatea a fost întărită și a fost martora victoriei lui Török János împotriva pașei Kasim.

Cetatea a început să capete importanță militară în secolul al XVII-lea, fiind singura cetate neocupată după cucerirea turcă a orașului Oradea.

În 1444, cetatea a intrat în posesia lui Ioan de Hunedoara, voievodul Transilvaniei, împreună cu 56 de sate și minele de aur din Munții Apuseni.

În timpul stăpânirii sale, târgul Deva a fost menționată pentru prima dată într-un document scris. Familia Corvinilor și-a încheiat stăpânirea asupra cetății și a domeniului Devei în 1504.

În a doua jumătate a secolului al XVII-lea, principele Gabriel Bethlen a construit un bastion în cetate, care a servit drept închisoare și loc de tortură.

În 1579, episcopul Francisc David a fost închis în cetate și a murit acolo în 15 noiembrie 1579. În 1657, cetatea a fost ocupată de otomani, iar în timpul răscoalei lui Rákóczi din 1704, a fost capturată de curuți.

Din 1713, s-au efectuat lucrări de transformare a cetății într-o fortificație bastionară, iar între 1717 și 1719, cetatea a fost întărită din nou.

În 1752, deși importanța sa militară a scăzut, cetatea a fost reînnoită, iar în 1784, a fost atacată în timpul răscoalei țărănești din Transilvania.

Din acel moment, cetatea Deva nu a mai avut o funcționalitate militară. În 1817, împăratul Francisc I al Austriei și soția sa au ordonat refacerea cetății, lucrările durând 12 ani.

În timpul revoluției maghiare din 1848–1849, cetatea a fost ocupată de soldații austrieci sub comanda lui Kudlich.

Lupte au avut loc doar după eliberarea Transilvaniei de Nord de către generalul polonez Bem. În februarie 1849, cetatea a fost ocupată de revoluționarii maghiari, devenind din cele trei cetăți ocupate de honvezi, după Buda și Arad.

Pe 13 august 1849, magazia cu praf de pușcă a cetății a explodat, distrugând în mare parte cetatea și provocând moartea soldaților din garnizoana sa. În 18 august 1849, generalul Bem a capitulat în fața trupelor habsburgice.

Sursa: https://stirileprotv.ro

Foto: Internet