Brăţara dacică descoperită în curtea unui sătean are o valoare inestimabilă. Muzeul Naţional de Istorie a României: „Singura de acest tip descoperită până în prezent“
„Specialiştii s-au pronunţat cu privire la autenticitatea brăţării dacice descoperite întâmplător în curtea unui sătean din Olt, Muzeul Naţional de Istorie a României anunţând că „este deosebit de importantă pentru patrimoniul naţional, fiind o piesă unicat, singura de acest tip descoperită până în prezent“.
Brăţara a fost predată poliţiştilor, la finele lunii noiembrie, de tânărul de 27 ani care a găsit-o, în urmă cu doi ani, în gospodăria sa din localitatea Optaşi-Măgura, satul Jugaru, după ce a adus dintr-o altă zonă a localităţii pământ să-şi amenajeze curtea. Din păcate, în încercarea de a descoperi ce deţine de fapt, tânărul a deteriorat-o, rupând piesa de tezaur în două bucăţi.
Muzeul Naţional de Istorie a României, unde obiectul a ajuns pentru a fi expertizat, va organiza săptămâna viitoare, marţi, o conferinţă de presă pe tema descoperirii acestei brăţări. La conferinţă vor fi prezenţi procurorul general al României, Augustin Lazăr, un pasionat al domeniului şi cel care a anchetat cazurile de sustragere a brăţărilor dacice din situri arheologice din Munţii Orăştiei, contribuind la recuperarea obiectelor de tezaur, directorul general al Muzeului Naţional de Istorie a României – dr. Ernest Oberländer-Târnoveanu şi reprezentanţi ai Inspectoratului General al Poliţiei Române.
„Excepţionala brăţară realizată din aur pune într-o nouă lumină civilizaţia dacică de la sud de Carpaţi“
Deşi iniţial oficialităţile s-au exprimat cu prudenţă în privinţa veridicităţii brăţării, demersuri pentru a continua căutările în zona în care a fost descoperită brăţara s-au început imediat. Consiliul Judeţean Olt s-a angajat să susţină financiar cheltuielile ocazionate de expertizarea obiectului, dar şi cheltuielile pentru deschiderea în localitatea Optaşi-Măgura a unui şantier arheologic, specialiştii fiind de părere că acest tezaur „nu putea să apară aşa, un singur obiect, izolat“. Reprezentanţii Muzeului Judeţean Olt aveau, de altfel, certitudinea că în această localitate au fost aşezări dacice, la acel moment, în urmă cu aproximativ 10 ani când s-a făcut descoperirea, doar faptul că în judeţ se lucra în mai multe şantiere arheologice determinându-i să aştepte un alt moment pentru cercetări avansate.
Cert este că acum, cu atât mai mult după ce s-a confirmat valoarea deosebită a piesei, rămâne întrebarea „Cui va reveni tezaurul?“. Judeţul Olt a pierdut un alt tezaur în faţa Muzeului Naţional de Istorie, în anii ’70, conducerea actuală a Muzeului Judeţean Olt pledând ca obiectul găsit să revină patrimoniului judeţean.
Cât despre valoarea obiectului, directorul Muzeului Judeţean Olt, istoricul Laurenţiu Guţică, spune că este „inestimabilă“, reprezentanţii Muzeului National de Istorie a României precizând, în comunicatul postat pe site-ul instituţiei:
„Brăţara, recuperată de curând de către Inspectoratul Poliţiei Judeţene Olt, este deosebit de importantă pentru patrimoniul naţional, fiind o piesă unicat, singura de acest tip descoperită până în prezent. Brăţara are un capăt terminat printr-o protomă în formă de cap de animal, datată în secolul I a. Chr. Din nefericire, piesa salvată este incompletă, fiind parţial distrusă, reconstituirea completă a piesei fiind imposibilă în acest moment. Cu toate acestea, excepţionala brăţară realizată din aur pune într-o nouă lumină civilizaţia dacică de la sud de Carpaţi, de la care, până în acest moment, erau cunoscute doar obiecte de orfevrărie realizate din argint“.
Cum a fost descoperită brăţara
Brăţara dacică despre care specialiştii spun că este o piesă unică a fost decoperită întâmplător în urmă cu doi ani de Florin Stănciucu, un tânăr de 27 ani, din optaşi Măgura, sat Jugaru, chiar în curtea părinţilor săi. La acel moment, a spus bărbatul, nu i-a acordat prea mare atenţie, o vreme fiica sa de nici doi ani, atunci, jucându-se cu brăţara. Sfătuit de prieteni, pentru a stabili dacă e vorba de un material preţios, a testat-o în mai multe rânduri, după care soţia ar fi depozitat-o alături de alte bijuterii într-o geantă, pentru ca în urmă nu cu foarte mult timp să o redescopere. A început din nou să caute prin sat indicii despre ce ar putea fi, a întrebat în stânga şi-n dreapta, în cele din urmă detaşând capătul brăţării şi mergând cu fragmentul la o casă de amanet, pentru a-l testa. La nici două zile un poliţist a venit să-l întrebe dacă vrea să declare la Poliţie bunul găsit, lucru pe care l-a făcut, declara tânărul, fără rezerve. De aici lucrurile au luat o întorsătură neplăcută pentru tânăr, care mai speră, însă, la o mica recompensă, pentru că „n-am furat-o, n-am ascuns-o, n-am dat în cap la nimeni, am întrebat ca prostul în stânga şi-n dreapta, pe toată lumea, ce ar putea fi, şi nimeni n-a ştiut să mă îndrume ce să fac“.”[1]
SURSE
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.