Atlantida și Triunghiul Bermudelor

by Departamentul Național de Informații (DNI) · Published marți, 8 decembrie 2020 · Updated marți, 20 decembrie 2022

Distribuie!

“Triunghiul Bermudelor este un loc încărcat de mister, care încă din secolul trecut a stârnit curiozitatea oamenilor de știință. Dispariția fără urmă a navelor și a avioanelor a ridicat o sumedenie de întrebări la care s-a încercat să se răspundă, generându-se astfel o sumedenie de teorii.

Unele dintre ele sunt plauzibile, în timp ce altele par fără sens pentru că în condițiile actuale Triunghiul Bermudelor este locul în care legile fizicii sunt imposibil de aplicat.

Oamenii de știință Paul Weinzweig și Pauline Zalitzki au încercat să rezolve misterul Triunghiului Bermudelor. Ei au realizat o scufundare, la începutul lui 2001, și descoperirea a fost una senzațională. Un oraș antic, compus din numeroase clădiri dar și piramide impresionante se află pe fundul oceanului.

Pentru determinarea mărimii acestor structuri megalitice, cercetătorii au apelat la ajutorul unui robot, pe care le-au trimis în adâncuri. Robotul a reușit să exploreze faimosul loc și numeroase imagini au fost preluate. Concluzia a fost una simplă, pentru că în urma cercetării, s-a putut stabili că la circa 700 de kilometri de coasta Cubei, la o adâncime extrem de mare, se regăsește un oraș scufundat.

În interiorul orașului s-au descoperit numeroase structuri piramidale, care par a fi piramide. Ele sunt de diferite dimensiuni, unele extrem de mari și altele mai mici, și conform celor declarate de cercetători, par a fi construite de mâna omului, scrie efemeride.ro.

“Aşezarea este la o adâncime prea mare. M-ar mira să fi fost creată de oameni”, crede profesorul de oceanografie Robert Ballard, care adăugă: “Inevitabil, ne întrebam: Cum au ajuns construcţiile acolo? Nu am mai văzut niciodată imagini de la vreun sonar (detector sonic pentru obiecte subacvatice, n.r.), pot fi înşelătoare”.

Conform lui Zalitzki, oraşul aparţine perioadei preclasice din istoria Caraibelor şi a Americii Centrale, în care trăiau “civilizaţii avansate”. Bineînțeles că această teorie pare să indice orașul pierdut al Atlantidei. Această idee a mai fost regăsită și în cartea ,Triunghiul Bermudelor – o fereastră spre Cosmos?”, scrisă de Charles Berlitz, în 1977.

Conform autorului, în Triunghiul Bermudelor s-a descoperit o piramidă cu înălţimea de aproximativ 128 metri şi baza de 164 metri, la o adâncime de 900 metri în apele Atlanticului de Nord. Piramida ar avea un unghi identic celui al piramidei lui Keops şi s-ar afla, exact la aceeaşi latitudine cu piramida egipteană.”[1]

Cristalele din Atlantida şi Triunghiul Bermudelor

O porţiune de pe suprafaţa Oceanului Atlantic, care este cunoscută ca fiind Triunghiul Bermudelor, este o enigmă totală şi nu are prea multe dovezi lăsate în istorie. După cum se pare, multe întâmplări inexplicabile şi dispariţii au avut loc în această zonă particulară. Nici o explicaţie raţională nu a satisfăcut cerinţele oamenilor de stiinţă pentru a justifica în întregime întâmplările misterioase care au avut loc în Triunghiul Bermudelor de-a lungul multor sute şi sute de ani.

Unde este Triunghiul Bermudelor? Mulţi dintre noi cred că Triunghiul Bermudelor este situat mai mult sau mai puţin în mijlocul Oceanului Atlantic, care a găzduit odată Atlantida. În timp ce mulţi eminenţi cercetători ai Atlantidei exprimă diferite opinii şi idei cât mai precise despre localizarea Atlantidei, noi am prefera să vă oferim ceea ce ne-a lăsat să citim Edgar Cayce, în 1932.
„Poziţia… continentului Atlantidai era între Golful Mexic, pe o parte, şi Marea Mediterană, pe cealaltă parte. Dovezi ale acestei civilizaţii dispărute se pot găsi în Pirinei şi Maroc, British Honduras, Yucatan şi America. Acolo sunt niste porţiuni mai înalte… ce trebuie să fi fost odată o Zonă a acestui mare continent. Indiile Britanice de Vest, sau Bahamas, sunt porţiuni ale aceluiaşi continent, ce pot fi văzute în prezent. Dacă prospectarea geologică ar putea fi făcută în aceste locuri în special, sau mai ales în vecinătatea Golfului Stream şi în Bimimi, acestea ar putea fi încă determinate.”

Este posibil, şi în multe cazuri înclinăm să credem ce a avut de spus Edgar Cayce, că, vorbind în mare, Atlantida a fost situată unde spune Cayce.

Când Atlantida a fost distrusă, ea s-a scufundat în adâncul Oceanului. În timp ce acum templele ruinate găzduiesc jocul diverselor creaturi subacvatice, marile cristale de foc atlante, ce odată furnizau imensa putere şi energie ce se găsea în Atlantida, încă există, şi încă emit puternice raze de energie în Univers. Din nefericire, atunci când s-a produs dezastrul, câteva din cristalele de foc au fost parţial distruse, de unde rezultă că ele sunt capabile în prezent să proiecteze energia razelor lor numai la întâmplare. Ni se spune că fiecare crystal ar fi avut cel putin 20 de picioare înălţime şi mai multe în lăţime. În Atlantida, aceste cristale erau aşezate în serii de câte trei, astfel producând un vortex de energii cosmice de mare putere! Din timp în timp, câmpul de forţă emis de aceste cristale atlanteene „defecte” devine foarte puternic ca urmare a unor inducţii ,,inteligente”, şi orice avion sau navă ce cade sub influenţa lor se dezintegrează şi se transformă în energie pură, sau este transmutat şi teleportat într-o altă dimensiune. De aici provin inexplicabilele şi misterioasele dispariţii pentru care a fost blamată suprafaţa Oceanului cunoscută ca fiind Triunghiul Bermudelor.

Nişte cercetători au avansat teoria că multe dintre avioanele şi navele care au fost pierdute şi au dispărut în raza Triunghiului Bermudelor, au fost transportate printr-un fel de „Gaură Neagră”sau (pânză atemporală), şi teleportate în netimp sau o altă dimensiune. Aceasta este părerea lor, însă noi sugerăm, cu toată puterea, ca fiind simplul adevăr cel formulat în continuare. Acei indivizi care au fost la bordul avioanelor şi navelor cu care au dispărut, „teoretic şi în principiu” s-au întors în lumea spirituală. În câteva rare ocazii, au fost raportate nave care s-ar fi întors; membrii echipajului lăsând impresia că ar fi nebuni, incoerenţi şi murmurând povestiri furioase. Acestea
s-au întâmplat deoarece există anumiţi timpi când câmpul de forţă proiectat de cristale nu este suficient de puternic pentru a produce dezintegrarea totală. În schimb creează dezorientare mentală şi chiar demenţă.

Peste dezastrele cristalelor de foc atlanteene, Cristalul Păstrător al Timpului încă stă de pază în ruinele templului atlant al vindecării. Marele Cristal Păstrător al Timpului nu-şi proiectează energiile în acelaşi fel ca cristalele de foc, pentru că este sigilat Hermetic (codificat mistic). Păstrătorul Timpului aşteaptă răbdător pentru timpul care este încă să vină, când, din nou, va juca rolul său important în evoluţia lumii.

În 1970, Dr. Ray Brown, un practicant naturopathic (fitoterapeut) din Mesa, Arizona, mergând să facă scufundări cu nişte prieteni lângă insula Bari, în Bahamas, aproape de o populară zonă numită Limba Oceanului (ce a fost descrisă în emisiunea TV „În căutarea Atlantidei – făcută în 1979), după una din scufundări, separându-se de prietenii săi, s-a speriat când a ajuns întâmplător lângă forma stranie a unei piramide ce se contura într-o lumină verde-albăstruie.După cercetările ulterioare, Brown a fost surprins cât de netedă şi lucioasă era suprafaţa de piatră a întregii structuri, cu îmbinările dintre blocurile individuale, aproape de nedesluşit. Înotând în jurul cupolei, pe care Brown o credea a fi din lapis lazzuli, a descoperit o intrare şi a decis să-i exploreze interiorul. Trecând printr-un culoar îngust, Brown a ajuns în final într-o mică cameră dreptunghiulară cu tavan piramidal. A fost total uimit că această cameră nu avea alge şi nici corali crescuţi pe zidurile interioare. Erau complet curate. În plus, deşi Brown nu a adus cu el nici o lanternă, el a putut totuşi să vadă tot ce era în încăpere în mod normal. Încăperea era bine luminată, dar nu de la o sursă care să fie vizibilă. Atenţia lui Brown a fost atrasă de o tijă metalică dură, de trei ţoli în diametru, ce era suspendată între vârful camerei şi o piatră preţioasă roşie cu multe faţete, ascuţită spre vârf. Direct sub această vergea şi piatră preţioasă, poziţionată în mijlocul camerei, era aşezată o piatră sculptată, placată cu pietre preţioase pe care erau înscrisuri (scrieri) metalice retuşate cu bronz colorat. Pe această placare, acolo unde se împerechează forţa vieţii în sculptură, mâinile, de culoarea bronzului, apar înnegrite şi arse, ca şi cum ar fi fost expuse la o căldură colosală. Ţinută în mâini, patru picioare mai jos de limita de sus a vârfului pietrei preţioase, se află o sferă de cristal, cu un diametru de 4 inci … Brown a încercat să despridă vergeaua şi piatra roşie, dar nu a reuşit. Întorcându-se spre sfera de cristal, a constatat, spre uimirea sa, că aceasta s-a desprins uşor din mâinile de bronz ce o susţineau. Cu sfera de cristal în mâna dreaptă a plecat din piramidă, făcând cale întoarsă. În timp ce se îndepărta, Brown a simţit o prezentă nevăzută şi a auzit o voce ce i-a spus: „never return!” – să nu te mai întorci niciodată!Datorită fricii ca neobişnuitul său premiu (comoara găsită) să nu-i fie confiscat de Guvernul American, Dr. Brown nu a relatat nimănui întâmplarea cu strania sferă de cristal şi nici despre experienţa sa până în 1975, când a expus-o pentru prima dată la un seminar psihologic din Pheonix. De atunci, sfera de crystal a mai avut doar câteva apariţii publice, dar cu fiecare ocazie oamenii care au văzut-o au avut experienţe stranii, fenomene asociate cu sfera de cristal.

În adâncul formei de cristal priveşti spre trei imagimi piramidale, una în faţa alteia, în mărime descrescătoare. Unii oameni, care intră într-o meditaţie profundă asupra constiinţei, sunt capabili să discearnă 4 piramide în prim-planul celorlalte trei. Elizabeth Bacon, un psiholog din New York,
a afirmat în timpul transei, că „Sfera de cristal a aparţinut odată lui Toth, zeul egiptean, ce este responsabil pentru îngroparea locului secret al cunoştinţelor de la Giza, lângă cele trei mari piramide”. Poate că poziţia celor trei imagini piramidale din sfera de cristal deţine mult râvnita cheie pentru a găsi o a patra, încă negăsită, piramidă subterană ce ne va conduce spre sala Înregistrărilor. Cine ştie! Privind la sferă din alt unghi, imaginile interne se descompun în mii de linii micuţe. Brown consideră că acestea dovedesc electricitatea în natură, precum nişte forme de circuit microscopic. Din alt unghi, şi în condiţii speciale, mulţi oameni pot vedea un mare ochi uman privind fix şi calm spre ei. Acest ochi a fost fotografiat.

Sfera de cristal a Dr. Brown a fost sursă pentru o mare varietate de întâmplări misterioase şi paranormale. Oamenii au simţit o briză sau adiere aproape de ei, sau mândouă, căldură şi frig, înconjurându-i la distanţe variate. Alţi martori au observat fantome de lumină, au auzit voci sau au simţit senzaţii stranii şi furnicături ce îi înconjurau (este şi firesc să se petreacă asemenea fenomene în preajma unui crystal activ, mai ales a unei sfere, codată /codificată să vibreze în raport cu altă dimensiune) (NN). Acul busolei, când este plasat lângă sfera de cristal, se învârte în sensul invers acelor de ceasornic, şi după aceea începe să se învârtă în sens contrar, dacă este mutat numai câţiva inci. Metalele se magnetizează temporar când vin în contact cu sfera. Nu există nici un exemplu de caz în care vindecarea să nu fi avut loc doar prin atingerea Sferei – toţi cei care au făcut-o, s-au însănătoşit.

Noi putem specula doar de ce a fost creată sfera de cristal şi care este rolul ei jucat în piramida subacvatică descoperită de Ray Brown! Dacă, aşa cum bănuim, această suprafaţă a apei a făcut parte din continentul Atlantidei, atunci ce alte comori îngropate îi mai aşteaptă pe viitorii scafandri? Posibilităţile sunt nesfârsite. Cercetările seismografice, făcute în Oceanul Atlantic, au arătat că sunt multe deviaţii şi contururi inexplicabile pe fundul Oceanului.

La această dată, nici o explorare serioasă nu poate promite să găsească cu exactitate ceea ce este dorit a fi găsit pe fundul oceanului. Probabil că Piamida lui Brown din Bahamas era o parte din Atlantida. Este sugerat faptul că această piramidă scufundată atrage, acumulează, şi chiar generează forme ale energiei cosmice. Tija suspendată are rolul de a conduce energiile accumulate în cupolă. Faţetele cristalului roşu de la capătul ei aveau rolul de a concentra şi proiecta energiile spre sfera de cristal aflată sub el. Mâinile înnegrite şi arse ne arată dovezile transferului de energii, probabil eliberarea amplificată a acestor energii, în timp ce sfera de crystal acţiona ca un imens acumulator, dar şi ca instrument de control al acestor energii.

În 1933 Edgar Cayce sugera, în două înregistrări, că atlanţii deţineu nişte forme speciale ale energiei atomice şi forţe radioactive necunoscute omenirii astăzi. Prin aceeaşi formă de foc corpurile indivizilor au fost regenerate prin ardere, prin aplicarea razelor de la piatră (cristal), influenţe care ar fi distructive pentru un organism animal. Deci, corpul era adesea reîntinerit şi reţinut în aceste ţinuturi până la o eventuală distrugere, alăturându-se oamenilor ce făceau rele pe pământ sau alăturându-se lui Belial pentru distrugerea finală a acestui pamânt. În acest fel entitatea pierdea puterea şi vibraţia sa. La început nu au fost folosite cu intenţie şi nici cu scop distructiv. Mai târziu au fost folosite pentru ascensiune şi pentru puterea în sine de către unii preoţi dornici de preamărire.

Şi Cayce a continuat: „Pentru a descrie modul de construcţie al pietrei (cristalului), noi am găsit că a fost un mare cilindru de sticlă (cum am denumi noi azi) modelat în aşa manieră pentru ca cupola sau forţa concentrată între capătul cilindrului şi bolta însăşi… Aşa indică înregistrările despre moduri asemănătoare de construcţie existente în trei locuri de pe pământ, care sunt astăzi: în porţiunea scufundată a Atlantidei, sau Poseidonia, unde o porţiune a templului poate fi descoperită sub nisipul şi algele mării – lânga ceea ce este cunoscut ca Bimini, pe coasta Floridei; (al doilea) în scrierile din templele Egiptului, unde entitatea a acţionat în cooperare cu alţii cu scopul de a conserva înregistrările care veneau de pe pamântul unde au fost păstrate (prin transfer informaţional-energetic); şi (al treilea), înregistrările ce au fost duse unde este acum Yucatanul, în America, unde aceste pietre (despre care se ştie atât de puţin) sunt acum, şi care au fost descoperite în decursul ultimelor luni (20 decembrie 1933).

O particularitate interesantă a informaţiilor de mai sus este referirea la Bimini. În 1969 paşii au fost conduşi pe fundul Oceanului pentru a descoperi Bimini. Aceasta s-a crezut dintotdeauna că face parte din Atlantida, cu toate că ea apare ca o mică depresiune sau loc unde au avut loc explorări (?). Dar realitatea nu este chiar aşa şi nu înseamnă că balanţa probabilităţii este întoarsă spre presupunerea că Atlantida nu a fost decăt o legendă. Aceasta, în realitate, este un fapt istoric.

Între timp, avariatele cristale de foc atlante vor continua, din când în când, să afecteze avioanele şi navele care trec prin zona numită Triunghiul Bermudelor (Bermuda Triangle).“[2]

Misterioasele piramide subacvatice de cristal ale Atlantidei

“Misterioasele piramide subacvatice de cristal

Deşi nu avem la dispoziţie foarte multe detalii concrete, merită totuşi să precizăm că prezenţa unor astfel de edificii subacvatice în zona insulelor Bahamas este considerată de unii cercetători a fi un subiect „fierbinte”, care merită investigat. Până la ora actuală, din cauza scepticismului multor oameni de ştiinţă, descoperirile de acest gen nu s-au bucurat de atenţia mediatică pe care o merită.

Pe lângă această ştire recentă, există şi alte mărturii care au apărut în decursul ultimilor 50 de ani, aparţinând unor cercetători sau martori oculari şi care vorbesc despre existenţa unor ruine pe fundul oceanului Atlantic, din care fac parte şi misterioase structuri piramidale de cristal. Citându-l pe faimosul „profet adormit” Edgar Cayce, care a făcut unele previziuni şi dezvăluiri cu privire la faptul că spre sfârşitul anilor 1960, Atlantida va începe să fie redescoperită undeva în zona insulelor Bimini (arhipelagul Bahamas), unele voci afirmă că misterioasele piramide subacvatice ar putea face parte din rămăşiţele legendarei Atlantida.

În cercurile atlantologilor (pasionaţi de faimoasa civilizaţie a Atlantidei) se ştie că, în acelaşi an, un doctor naturopat pe nume Ray Brown din Mesa, Arizona a făcut o descoperie extraordinară, în timpul unei scufundări în zona arhipelagului Bahamas. Aflat cu încă patru persoane în căutarea unor comori scufundate pe vremea conchistadorilor spanioli, Brown afirmă că ar fi dat peste o mare piramidă de cristal, cu vârful făcut din lapis lazuli (piatră semipreţioasă de culoare albastru intens). Ray a fost invitat în anul 1980 să îşi prezinte descoperirile în cadrul emisunii televizate americane „In search of” („În căutarea”). Deasemenea, în anul 1984, faimosul cercetător american Charles Berlitz l-a intervievat pe Brown pentru a-i publica mărturiile în cartea sa „Atlantida: Al optulea continent”.

Ray Brown a mărturisit că, în timpul unei scufundări, s-a îndepărtat de însoţitorii săi, iar apoi a observat conturul unei piramide în adâncurile mării, sub el. Când s-a apropiat, a fost uimit să constate că nu existau urme de eroziune sau alge în structura piramidei, iar aceasta era făcută dintr-un fel de sticlă semitransparentă, ca un cristal. În interviul acordat televiziunii americane, Brown a afirmat că piramida era inclusă în cadrul unui complex de ruine. Urmându-şi curiozitatea, Ray a intrat în piramidă, ajungând într-o mică încăpere pătrată, cu tavan în formă de piramidă. Deşi nu avea lanternă totuşi, în mod misterios, era destulă lumină în interior încât să îi permită să vadă clar încăperea. El a descris-o ca fiind curată şi luminoasă, fără alge sau alte depuneri pe pereţi. O bară groasă de metal atârna de tavan, iar la capătul său se afla un cristal roşu, cu mai multe „feţe”. Dedesubtul ei, pe podea, se găsea o piatră inscripţionată, pe care era aşezată o farfurie din acelaşi material, având gravate cu bronz două palme. Înăuntrul celor două palme se afla o sferă de cristal de cuarţ de mărime mijlocie, cu o piramidă în interiorul său. La plecare, Ray a luat cu el sfera de cristal de cuarţ aflată în cele două palme de bronz. Brown afirmă că atunci când se îndepărta de piramidă a auzit clar o voce care i-a spus „ai luat ceea ce căutai, nu te mai întoarce niciodată.” Înspăimântat, Brown nu a mai revenit vreodată în acel loc şi a aşteptat cinci ani până să facă cunoscută lumii această descoperire. Singura dovadă palpabilă a experienţei sale este sfera de cuarţ pe care a luat-o cu acea ocazie din piramida subacvatică. Atunci când aceasta este fotografiată din diverse unghiuri, imaginile din interiorul său se modifică, arătând nu una, ci trei piramide, un ochi uman, sau o reţea de fire. La ora actuală, sfera este denumită „Ochiul lui Dumnezeu” sau „Orbul atlantean” iar Arthur Fanning, cel care o deţine în prezent, o arată tuturor acelora care vor să îi verifice autenticitatea. Se pare că în apropierea acestei misterioase sfere, acele busolei se învârt în sensul invers acelor de ceasornic.
Deşi s-au efectuat cercetări, nimeni altcineva nu a mai găsit vreodată misterioasa piramidă de cristal pe care afirmă Ray Brown că ar fi descoperit-o în anul 1970. Totuşi, în următorii ani, au mai survenit unele mărturii despre existenţa unor piramide subacvatice în regiunea arhipelagului Bahamas. Există unele voci care afirmă că energiile magnetice ale piramidelor uriaşe aflate sub apă ar fi responsabile pentru dispariţiile inexplicabile din Triunghiul Bermudelor.

Menţionări ale piramidelor subacvatice din zona arhipelagului Bahamas

În anul 1978, cercetătorul Ari Marshall a fotografiat o piramidă subacvatică din apropierea insulei Sal Cay, în zona insulelor Bahamas. El a putut vedea cu acea ocazie flash-uri de lumină, care ar fi putut fi, conform afirmaţiilor sale, emisii de energii sau gaze. Conform cercetătorului, apa din jurul piramidei nu era întunecată nici măcar noaptea.

La mijlocul anilor 1980, faimosul cercetător şi antlantolog american Charles Berlitz a condus o expediţie având ca scop studierea fenomenelor stranii de dispariţie care au loc în zona Triunghiului Bermudelor. Spre surprinderea echipajului, cu ajutorul sonarului (dispozitiv de detectare care foloseşte unde sonore, folosit în explorările subacvatice), au putut observa la o adâncime de 400m o formaţiune a reliefului care semăna într-un mod uluitor cu o piramidă. În urma cercetărilor amănunţite, membrii expediţiei au ajuns la concluzia că acea formaţiune în relief de pe fundul oceanului este o replică exactă a marii piramide a lui Keops din Egipt. Conform declaraţiilor lui Berlitz, Armatele Navale ale SUA şi Marii Britanii deţin unele hărţi ale Oceanului Atlantic care indică existenţa unei structuri piramidale la 23° şi 26′ Nord şi 79° şi 43′ Vest (nordul Cubei, în largul insulei Cay Sal), la o adâncime de 1500 de picioare.

Majoritatea mărturiilor despre uluitoarele piramide uriaşe de pe fundul Oceanului Atlantic vorbesc despre faptul că ele sunt realizate dintr-un fel de material ca o sticlă opacă sau un cristal şi nu prezintă niciun fel de asperităţi, eroziuni sau depuneri de alge. Am putea să ne întrebăm oare cum au ajuns aceste piramide pe fundul apei?

Oamenii de ştiinţă îşi afirmă sceptiscismul spunând că este imposibil ca o structură din sticlă sau cristal să reziste în perfectă stare sub miile de tone de apă ale oceanului. Unele voci afirmă că este posibil ca aceste piramide să fi fost la origine construite pe uscat, reprezentând în prezent vestigii ale unei străvechi civilizaţii dispărute în urma unui cataclism, cum este spre exemplu legendarul ţinut al Atlantidei.

Totuşi, după unele estimări, se pare că piramida subacvatică descoperită la începutul acestui an în Bermude nu ar avea o vârstă mai veche de 500 de ani, iar acest lucru nu face decât să adâncească şi mai mult enigma existenţei acestor piramide subacvatice din cristal.”[3]

Ray Brown și sfera de cristal din Atlantida

“Potrivit site-ului Efemeride.ro, prezenţa unor astfel de edificii subacvatice în zona insulelor Bahamas este considerată de unii cercetători a fi un subiect „fierbinte”, care merită investigat. Până la ora actuală, din cauza scepticismului multor oameni de ştiinţă, descoperirile de acest gen nu s-au bucurat de atenţia mediatică pe care o merită.

Citându-l pe faimosul „profet adormit” Edgar Cayce, care a făcut unele previziuni şi dezvăluiri cu privire la faptul că spre sfârşitul anilor 1960, Atlantida va începe să fie redescoperită undeva în zona insulelor Bimini (arhipelagul Bahamas), unele voci afirmă că misterioasele piramide subacvatice ar putea face parte din rămăşiţele legendarei Atlantida.

În anul 1970, câţiva savanţi americani au făcut publică descoperirea unor ruine subacvatice în jurul insuliţei Bimini, din arhipelagul Bahamas. Acestea sunt cunoscute astăzi sub numele de „drumul sau zidul din Bimini” şi se presupune că sunt vestigii ale Atlantidei.În cercurile atlantologilor (pasionaţi de faimoasa civilizaţie a Atlantidei) se ştie că, în acelaşi an, un doctor naturopat pe nume Ray Brown din Mesa, Arizona a făcut o descoperie extraordinară, în timpul unei scufundări în zona arhipelagului Bahamas.

Aflat cu încă patru persoane în căutarea unor comori scufundate pe vremea conchistadorilor spanioli, Brown afirmă că ar fi dat peste o mare piramidă de cristal, cu vârful făcut din lapis lazuli (piatră semipreţioasă de culoare albastru intens). Ray a fost invitat în anul 1980 să îşi prezinte descoperirile în cadrul emisunii televizate americane „In search of” („În căutarea”). Deasemenea, în anul 1984, faimosul cercetător american Charles Berlitz l-a intervievat pe Brown pentru a-i publica mărturiile în cartea sa „Atlantida: Al optulea continent”.

Deşi nu avea lanternă totuşi, în mod misterios, era destulă lumină în interior încât să îi permită să vadă clar încăperea. El a descris-o ca fiind curată şi luminoasă, fără alge sau alte depuneri pe pereţi. O bară groasă de metal atârna de tavan, iar la capătul său se afla un cristal roşu, cu mai multe „feţe”.

Dedesubtul ei, pe podea, se găsea o piatră inscripţionată, pe care era aşezată o farfurie din acelaşi material, având gravate cu bronz două palme. Înăuntrul celor două palme se afla o sferă de cristal de cuarţ de mărime mijlocie, cu o piramidă în interiorul său.

La plecare, Ray a luat cu el sfera de cristal de cuarţ aflată în cele două palme de bronz. Brown afirmă că atunci când se îndepărta de piramidă a auzit clar o voce care i-a spus „ai luat ceea ce căutai, nu te mai întoarce niciodată.” Înspăimântat, Brown nu a mai revenit vreodată în acel loc şi a aşteptat cinci ani până să facă cunoscută lumii această descoperire. Singura dovadă palpabilă a experienţei sale este sfera de cuarţ pe care a luat-o cu acea ocazie din piramida subacvatică. Atunci când aceasta este fotografiată din diverse unghiuri, imaginile din interiorul său se modifică, arătând nu una, ci trei piramide, un ochi uman, sau o reţea de fire.

La ora actuală, sfera este denumită „Ochiul lui Dumnezeu” sau „Orbul atlantean” iar Arthur Fanning, cel care o deţine în prezent, o arată tuturor acelora care vor să îi verifice autenticitatea. Se pare că în apropierea acestei misterioase sfere, acele busolei se învârt în sensul invers acelor de ceasornic.Deşi s-au efectuat cercetări, nimeni altcineva nu a mai găsit vreodată misterioasa piramidă de cristal pe care afirmă Ray Brown că ar fi descoperit-o în anul 1970.

Totuşi, în următorii ani, au mai survenit unele mărturii despre existenţa unor piramide subacvatice în regiunea arhipelagului Bahamas. Există unele voci care afirmă că energiile magnetice ale piramidelor uriaşe aflate sub apă ar fi responsabile pentru dispariţiile inexplicabile din Triunghiul Bermudelor.”[4][5]

SURSE

https://www.obiectiv.info/descoperire-de-proportii-oras-scufundat-in-triunghiul-bermudelor_34845.html
http://www.esoteris.ro/articole/articole_noi/cristalele_din_atlantida_si_triunghiul_bermudelor.htm
Andreea Alba – http://www.yogaesoteric.net/content.aspx?lang=RO&item=7217
Realitatea TV
Efemeride.ro
Foto: Internet