Apellos – orașul aflat sub Munții Apuseni

In cartea “In interiorul Pamantului – al doilea tunel”, Radu Cinamar vorbeste despre un oras subteran numit Apellos, aflat sub Muntii Apuseni. Locuitorii acestui oras sunt din neamul dac. Intrarea catre acest oras subteran se face fie prin tunelul de la Rosia Montana – Campeni, fie printr-un alt tunel din Muntii Apuseni.

Inainte de a ajunge in orasul subteran Apellos, Radu Cinamar si Cezar au plecat in expeditie prin cel de-al doilea tunel din Sala Proiectiilor din Muntii Bucegi. Cel de-al doilea tunel are doua ramificatii, una catre orasul subteran Tomassis aflat sub Constanta si cealalta ramificatie continua catre Shambala din interiorul Pamantului.

Sala Proiectiilor din Muntii Bucegi a fost descoperita in august 2003 de catre americani si romani. In Sala Proiectiilor din Muntii Bucegi se afla o tehnologie avansata. Acolo se afla zece mese uriase din care sunt proiectate holograme cu informatii din istoria omenirii. In mijlocul Salii Proiectiilor se afla o instalatie cu ajutorul careia se pot efectua calatorii in timp, dar nu fizic, ci la nivel de constiinta. Acea instalatie este conceputa pentru o fiinta uriasa, insa a putut fi utilizata si de oamenii de astazi[1].

Din Sala Proiectiilor pornesc trei tuneluri:

1. “Tunelul din stânga are celălalt punct de legătură în Egipt, într-un ansamblu secret şi încă nedescoperit care se află sub nisip, între Sfinx şi Marea Piramidă de pe platoul Gizeh, lângă Cairo.”[1]

2. “Tunelul din dreapta are corespondenţă cu o structură care de asemenea se află în interiorul unui munte din Podişul Tibet. Aceasta este însă mai mică decât cea din munţii noştrii şi nu atât de complexă. Din acest al doilea tunel există ramificaţii secundare care conduc într-o zonă din subsolul Buzăului, aproape de curbura Carpaţilor, iar o alta se îndreaptă spre şi face conexiunea cu structura din subsolul Irakului, lângă Bagdad. De la aceasta, în continuare, mai există o ramificaţie până în subsolul podişului Gobi din Mongolia.”[1]

3. “Al treilea tunel, care era plasat central în Sala Proiecţiilor, face obiectul – aşa după cum mi-a spus Cezar – unui secret la nivel mondial, asupra căruia SUA dorea garanţii foarte ferme. La acel moment, nici Cezar şi nici generalul Obadea nu cunoşteau elementele noi ale discuţiilor româno-americane, însă cert era faptul că se perfecta un fel de „schimb” reciproc avantajos.

El mi-a mai spus că tunelul central coboară în interiorul scoarţei planetei şi chiar că o depăşeşte pe aceasta, dar nu a vrut să-mi ofere mai multe elemente. A remarcat că imaginile hologramei care corespundeau acelui gigantic coridor în munte erau aproape incredibile dar că, în acelaşi timp, ele puteau oferi un posibil răspuns cu privire la originea structurii din interiorul muntelui în care ne aflam noi şi a celor care au construit-o.”[1]

La scurt timp, la sfarsitul lunii septembrie 2003, au avut loc primele expeditii prin tunelurile subpamantene. Pregatirile au fost intense in sensul ca americanii au adus logistica militara si autovehicule special create pentru deplasarile prin cele trei tuneluri. A fost creata o echipa de elita de saisprezece oameni, alcatuita din sase americani si zece romani[1].

Calatoria de la orasul subteran Tomassis aflat sub Constanta catre orasul subteran Apellos aflat sub Muntii Apuseni

“Urmand cu atentie traseul si imaginile din proiectia de pe perete am observat dupa indicatiile grafice ca ne indreptam spre un oras subteran situat in zona de sud a Transilvaniei, care se afla insa mult mai aproape de suprafata . Diferenta de nivel intre Tomassis si acel oras era foarte mare, as spune cam 1500 de kilometri.

De fapt, destinatia noastra se afla atat de aproape de suprafata pamantului in reprezentarea vie a imaginilor pe care le vedeam, incat ma intrebam daca nu cumva era mai usor sa coboram pornind de acolo spre oras, decat sa calatorim cu naveta.

Era, fireste, un mod amuzant de a pune problema, in primul rand pentru ca durata calatoriei noastre nu a depasit doua minute si, in plus, ghidul meu mi-a spus ca orasul, desi se afla mult mai aproape de suprafata decat Tomassis, totusi el era la o adancime de cateva zeci de kilometri.

– Apellos este un oras foarte special, ca istorie si structura, mi-a spus femeia. Este si el foarte vechi, dar se deosebeste totusi in multe privinte de orasul nostru. Locuitorii lui sunt tot din neamul dac, insa la un moment dat a existat o hibridizare cu o alta rasa.

In timp ce vorbea am remarcat pe imaginile care apareau ca am ajuns la destinatie si ca naveta s-a oprit. Apoi toate imaginile complexe care ocupau pana atunci o mare parte din peretii interiori au disparut brusc si usa se deschise, culisand foarte silentios. De afara a patruns o lumina calda, placuta, insa nu cu mult mai puternica decat cea din interior.

Orasul din cavitatea gigantica

Am iesit din naveta si am vazut ca ne aflam pe o platforma suspendata, sustinuta de un pilon central la o inaltime de vreo 15 metri deasupra solului. Platforma era plasata langa un perete stancos, dar nu facea contact cu acesta, asa cum am vazut in Tomassis. Mai jos, in partea stanga am observat inca trei platforme separate, aflate la o anumita distanta una de cealalta, dar ele erau putin mai mici.

– Aceasta este “platforma diplomatica”. Venirea noastra a fost anuntata, mi-a spus insotitoarea mea.

Intr-adevar, la cativa metri departare erau doi barbati care pareau sa ne astepte. Ei au facut cativa pasi spre noi, s-au oprit si au inclinat capul in semn de bun venit. Erau imbracati in niste costume albe, elegante, insa felul in care erau croite lasa senzatia ca sunt in legatura cu un serviciu de ordine si securitate: in dreptul soldurilor haina avea niste clapete, probabil in loc de centura; pe antebrat am vazut cotiere, iar pantalonii aveau niste dungi specifice pe lateral. In picioare aveau un fel de ghete de asemenea cu niste clapete in partea de sus.

Cei doi barbati erau aproximativ de aceeasi inaltime, cam 1,80 m; unul dintre ei era blond, celalalt avea parul castaniu inchis. Au vorbit cateva fraze cu insotitoarea mea si am remarcat ca foloseau aceeasi limba ca cea a locuitorilor din Tomassis.

In timp ce ei discutau, am privit cu mai multa atentie in jur. Spre deosebire de Tomassis, aici aveam sentimentul ca spatiul era mult mai deschis si vast. Sub ochii mei, intr-o depresiune larga de cativa kilometri, se intindea un oras a carui vedere m-a uluit, pentru ca parea desprins din cartile SF: toate constructiile si cladirile erau realizate dintr-un material transparent, ca si cum ar fi fost din cristal. Totusi, acea transparenta nu era cea a unei sticle, ci mai curand era o semitransparenta foarte pura. Din anumite unghiuri vedeam cum lumina se rasfrangea in culorile curcubeului, ca printr-o prisma, creand perspective superbe.”[2]

“Am numarat cinci niveluri sau paliere principale de acces spre Apellos. Atunci cand priveam imaginile in sectiune, care imi erau prezentate, eram uluit sa observ ce complexa era structura in interiorul Pamantului, chiar destul de aproape de suprafata lui.

Din cele ce am vazut, pot afirma cu siguranta ca Apellos se afla in zona de trecere spre mantaua terestra, la o distanta relativ mica de suprafata, iar accesul se poate face in mod direct printr-un anumit loc situat in muntii Apuseni, care seamana cu o crapatura ceva mai mare in munte.

Prin comparatie, Tomassis se gaseste la limita inferioara a mantalei terestre, adica la o adancime cu mult mai mare decat Apellos. Din aceasta cauza, orasul dacic se afla foarte aproape de limita de trecere spre planul eteric din interiorul Pamantului, chiar in zona de tranzitie.

Asa se explica faptul ca natura fizica a materiei din acel loc, precum si a fiintelor de acolo, este mai rafinata decat cea de la suprafata. In plus, daca accesul in Apellos se poate face efectiv pe jos, cunoscand traseul corect, accesul Tomassis nu se poate face la fel, ci doar trecand prin anumite sasuri sau distorsiuni spatiale, care exista in anumite zone bine cunoscute. Ele sunt fie naturale, fie au fost create in mod artificial, asa cum a fost in cazul celui de al doilea tunel prin care am patruns Cezar si cu mine.

Mi s-a aratat chiar de aproape traseul spre Apellos, cel putin in prima lui parte. Dupa intrarea de la suprafata se merge in jos, catre primul palier, intr-un unghi destul de inclinat. Apoi descinderea se atenueaza catre al doilea palier si pastreaza relativ acelasi unghi de coborare pana la al patrulea palier, care este cel mai lung. Acolo am vazut ca exista o pestera cu un lac subteran destul de intins, ce trebuie traversat, iar dupa aceea se intra intr-o alta pestera; abia din aceasta ultima pestera se patrunde in cavitatea imensa, care este Apellos.

Apoi mi s-a aratat o imagine de sus a teritoriului tarii in acea zona a muntilor Apuseni si, cumva dedesubt, intr-o forma mai luminoasa, mi se sugera prezenta acestei imense cavitati din interiorul Pamantului, Apellos, care are o forma mai alungita, ca un fel de triunghi.

Puteam sa plasez cumva limitele ei intre Oradea, Sibiu si Alba Iulia. Pornind de la marginile acestei cavitati, am vazut extinderea ei in alte pesteri mai mici, ca niste “fiorduri”, ceea ce facea subteranul muntilor Apuseni foarte complex.

Mi se pare important faptul ca atat Apellos, cat si celelalte “pesteri-fiord”, pornind de la ea, sunt lumi fizice, asa cum este si lumea noastra de la suprafata pamantului. Nu doar atat, ci intre aceste lumi exista legaturi si cai de acces, asa dupa cum mi s-a aratat si le-am descris.

Din explicatiile pe care le-am primit ulterior de la barbatul blond, am aflat ca ei vin destul de des in lumea noastra si aduc multe produse si marfuri de aici. Totusi, calea de acces spre Apellos nu este permisa decat in acele cazuri pe care ei le considera ca fiind necesar sa aiba loc.

Partea cea mai lata a cavitatii din interior este spre sud, chiar in dreptul Rosiei Montane – Campeni. Evident, nu este deloc intamplator ca s-au nascut atat de multe probleme, dezbateri, discutii si conflicte de natura asa-zis “economica” pe subiectul exploatarii zacamantului de aur din Rosia Montana.

Noi cunoastem prea bine dedesubturile acestei probleme, insa nu este cazul si nici timpul ca ea sa fie prezentata aici. Sunt aspecte sensibile la nivel international, care implica de asemenea unele secrete de stat, dar cititorul atent poate sa faca unele corelatii importante.”[3]

SURSE

1. Radu Cinamar – „Viitor cu cap de mort”, Editura Daksha.
2. Radu Cinamar – “In interiorul Pamantului – al doilea tunel”, pag. 197-200, Editura Daksha.
3. Radu Cinamar – “In interiorul Pamantului – al doilea tunel”, pag. 210-213, Editura Daksha.
4. Foto: Radu Cinamar – In interiorul Pamantului – al doilea tunel